Orice fariseu are un trecut ascuns și orice păcătos are un viitor deschis. În fața lui Dumnezeu, suntem cu toții recidiviști. Cădem și ne ridicăm. Uit
Omul viu încă mai dorește curăția inimii, se luptă cu ispita, refuză compromisul facil, citește pagini incandescente despre eroii credinței, contemplă măreția naturii, admiră sfinții și asumă, zilnic, ritualul purificării interioare: rugăciune, post, lectură sau meditație biblică (și toate celelalte discipline spirituale).
Credinciosul știe că opusul libertății nu e doar păcatul, ci înșelarea de sine. Or, posedații lumii de astăzi predică iluzia fericirii fără efort și fără pocăință. Cei îndrăciți nu doar că batjocoresc Sinaiul și înălțimile contemplației, ci aplaudă desfrâul, dezmățul, dezordinea, dezintegrarea.
Și unde ajung? În iadul dependențelor și caruselul scuzelor care n-au sfârșit: droguri, alcool sau ieftina dopamină a pornografiei. Minciună la supradoză mortală.
De aici și drama atâtor tineri crescuți fără iubirea familiei, abandonați de părinți, cooptați de găști dubioase, chemați să disprețuiască valorile înalte, să spurce limba română, să radicalizeze mesajul revoluției sexuale, să batjocorească modelele aristocrației spirituale și să distrugă vechile instituții ale creștinismului.
În ceea ce mă privește, văd noul Babel oriunde se organizează revolta spiritului mărunt împotriva măreției lui Dumnezeu. Cei care vor să lupte împotriva corupției instituționale promovând promiscuitatea sau tolerând degradarea morală sunt, precum, Baronul de Münchhausen, care pretindea c-a ieșit dintr-o mlaștină cu tot cu cal, trăgându-se în sus de păr.
Orice proiect de reformă politică și primenire socială care neagă principiul căinței, bunătatea Evangheliei și instituțiile clasice ale tradiției creștine va sfârși într-o nouă tiranie: creația antiumană a spiritului antihristic.
COMMENTS