Reputabilul analist și comentator politic româno-american Martin S. Martin, stabilit în SUA din 1985, de profesie cardiolog intervențional, a scris pe
Reputabilul analist și comentator politic româno-american Martin S. Martin, stabilit în SUA din 1985, de profesie cardiolog intervențional, a scris pentru REPUBLICA.RO un articol cât se poate de lucid ce este o tristă dar foarte pertinentă radiografie a realității conservatoare americane, pe care o preluăm în cele ce urmează.
*
Culoarea simbol a Partidului Republican american este roșu, cea a democraților albastru.
De luni de zile atât Partidul Republican, cât și presa de centru-dreapta (câtă este) au anunțat că la alegerile de mijloc de mandat din 8 noiembrie 2022 republicanii vor înregistra victorii zdrobitoare. Ei au pronosticat că republicanii vor recâștiga Camera Reprezentanților, vor stabili o majoritate confortabilă în Senat și vor mări avantajul pe care îl au în rândul guvernatorilor.
Va fi un „tsunami roșu”, care va întrerupe controlul puterii de către democrați și va permite corectarea multor greșeli și abuzuri, ni s-a spus.
N-a fost nici un tsunami.
Nu toate înfruntările electorale au rezultate definitive: numeroase circumscripții din 15 state nu au decis cine vor fi deputații lor câștigători și scorul provizoriu pentru Camera Reprezentanților arată un avantaj republican mult mai mic decât cel anticipat de 199 R/ 173 D. Care se poate schimba.
În patru state: Arizona, Georgia, Nevada și Wisconsin, alegerile pentru Senat sunt atât de strânse, încât nu se poate decide câștigătorul și există un mic avantaj democrat, cu 48 de poziții față de 47 republicane.
Cu două poziții de guvernatori pierdute, republicanii mențin un avantaj 21D/ 24R, dar mai mic decât era înainte de alegeri.
Noaptea dintre 8 și 9 noiembrie 2022 a fost un adevărat dezastru pentru republicani.
Nu va fi o schimbare a puterii, republicanii nu vor avea un control determinant asupra Congresului, multe din erorile politice ale echipei guvernamentale conduse de cel pe care republicanii îl numesc „cel mai slab președinte din istoria țării” nu vor putea fi corectate.
Nu se va putea instaura un control al granițelor și imigrația ilegală va continua cu peste 5.000 de ilegali care trec granița de sud în fiecare zi și peste 4,5 milioane de ilegali care au intrat în cei doi ani de președinție Biden.
Nu va putea fi remediată politica energetică prin care se menține o dependență a țării de importuri și care contribuie la prețul ridicat al carburanților și energiei.
Nu vor fi adaptate măsurile care să corecteze anomaliile din sistemul de educație, unde influența woke-ismului, a promovării transgenderismului și a politicii identitare înfurie mulți părinți neputincioși să schimbe ceva și îngrijorați de viitorul copiilor lor.
Criminalitatea crescândă nu va putea fi mai întâi stopată, apoi redusă, fiindcă va fi continuată politica de limitare și intimidare a poliției.
Implicarea Statelor Unite în conflictul din Ucraina, marile sume de bani cheltuite și marile cantități de armament trimise în zonă însă vor continua.
Și inflația, de care se face vinovat guvernul actual, nu va fi redusă, cât timp Congresul nu va adopta o politică fiscală conservatoare și echilibrată.
Dacă este adevărat că alegerile de mijloc de mandat sunt un referendum asupra președintelui ales cu doi ani în urmă, atunci asistăm la faptul că majoritatea poporului american nu vede în persoana lui Joe Biden un președinte care duce țara într-o direcție greșită, care nu înțelege, sau nu vrea să înțeleagă că America este într-o situație de criză și că are nevoie de reforme radicale pentru a se însănătoși. Alegătorii americani nu au repudiat incapacitatea „celui mai puternic om de pe suprafața planetei”, nu au arătat că vor ca el să fie limitat în puterea de a decide lucruri dăunătoare țării.
Alegeri asemănătoare din 1994 și 2010 au fost categoric pedepsitoare pentru Bill Clinton și – respectiv – Barack Obama. Nu cele din ziua precedentă. Joe Biden a ieșit cu fața curată, alegerile lui în decizii și ideologie nu au fost sancționate. Într-un mod de necrezut, Biden i-a întrecut pe președinții democrați premergători care au fost menționați.
După părerea mea două lucruri explică cele întâmplate.
Mai întâi schimbarea electoratului american: mai puțini oameni legați de valorile tradiționale americane, de etica muncii, de principiile moral-religioase, de patriotism.
În al doilea rând, vin defectele Partidului Republican contemporan. Mai mulți au remarcat că republicanii nu s-au pregătit cu un program clar, centrat pe o viziune de refacere a condiției țării, cu care să vină în fața alegătorilor și să-i convingă, în luni de eforturi, de motivele și căile de vindecare a țării.
În componența partidului intră mulți politicieni care nu sunt de fapt conservatori, care împărtășesc conceptele unui socialism mascat.
Alegerea candidaților nu a fost cea mai bună și pregătirea campaniei de alegeri nu a avut energia și puterea care ar fi trebuit. Partidul nu are disciplină și nu are o conducere fermă, talentată și inspirată.
Republicanii de astăzi nu sunt cei din generația Reagan.
În așteptarea alegerilor, republicanii s-au amăgit cu visul frumos al unei enorme victorii, cu mitul „valului roșu”. Dar au așteptat ca acesta să vină de la sine, motivat de nemulțumirea mare a multora: inflație, recesiune, criminalitate, imigrație, alterarea educației, politică externă periculoasă…
Nemulțumirile au existat și există. Dar ele nu lucrează de la sine. Transformarea lor în convingeri politice și opțiuni electorale nu s-a făcut. Din comoditate, lene, lipsă de viziune, incompetență…
Și în loc de un tsunami, ne-am ales cu o clipoceală a apei lângă țărm, care nu a mișcat nici măcar firele de nisip.
COMMENTS