E adevărat că agenda pentru 2022 a republicanilor din Camera Reprezentanților nu prea are legătură cu actuala situație politică, dar cel puțin ei pot
E adevărat că agenda pentru 2022 a republicanilor din Camera Reprezentanților nu prea are legătură cu actuala situație politică, dar cel puțin ei pot afirma că încearcă să facă ceva.
La polul opus, senatorul Mitch McConnell, R-Ky., liderul republican al Senatului, a anunțat că nici măcar nu va formula o agendă pentru 2022, informează Rachel Bovard într-un articol The Federalist.
Potrivit știrilor Axios de luna trecută, McConnell a declarat în fața unei audiențe compuse din donatori, agenți de lobby și senatori că nu va propune o agendă în care să sublinieze prioritățile grupării sale în caz că republicanii recâștigă majoritatea în Senat în 2022. Când a fost întrebat de CNN care va fi agenda GOP în eventualitatea obținerii majorității, McConnell a răspuns: „Este o întrebare foarte bună și vă voi anunța când ajungem la pasul respectiv“. El a continuat: „Aceste alegeri de la jumătatea mandatului vor reflecta performanțele întregului guvern democrat, ale președintelui, ale Camerei și ale Senatului“.
Cu alte cuvinte, platforma pe care McConnell și senatorii GOP par pregătiți să candideze constă în a detalia doar cât de rău stau lucrurile cu partea adversă, evitând cu mare grijă să explice ce intenționează să facă în această privință.
Ca să fim cinstiți, nu este o atitudine complet irațională. „Nu te băga niciodată când un inamic este în proces de autodistrugere“, spune un vechi proverb de război. Cu protocoalele lor Covid divizatoare, militantismul trezit, nesfârșitele lozinci rasiste și cruciadele culturale radicale, democrații par concentrați pe o agendă pe care tot mai mulți americani o resping.
Potrivit unui sondaj Gallup, o cifră istorică de alegători se îndreaptă către republicani. Și asta nu pare să se datoreze faptului că republicanii au făcut ceva demn de menționat. Tot ce au făcut a fost să se prezinte ca fiind mai puțin nebuni.
La ce se referea probabil McConnell prin „vă voi anunța“ este că interesele grupărilor de lobby vor fi satisfăcute. Wall Street va primi ceea ce are nevoie, la fel și titanii industriei corporatiste, inclusiv firmele Big Tech. La fel și baronii industriali din domeniul apărării, a căror aventuri militare în care se angajează, indiferent de motiv, vor fi pe deplin finanțate și ferite de critici, darămite de dezbateri. Nu e nevoie să spună aceste lucruri cu voce tare. De fiecare dată când GOP nu avea o agendă declarată, acesta era întotdeauna rezultatul.
Citește și Ce susțin Republicanii?
„Avem grijă să nu se agraveze situația“ nu constituie o agendă credibilă
În timp ce sezonul alegerilor 2022 se apropie, republicanii din Senat par să se bazeze din nou pe filozofia lor de guvernare veche de zeci de ani: ignorați status quo-ul, promițând totodată că veți împiedica ca situația să se agraveze. Problema, însă, este că același fenomen care împinge alegătorii în brațele GOP – faptul că viețile oamenilor sunt distruse, mijloacele lor de trai sunt afectate, iar natura fundamentală a libertății individuale este denaturată de democrați atât în sectorul public, cât și în cel privat – ridică, de asemenea, miza legat de ceea ce se așteaptă de la GOP.
Pe măsură ce tot mai mulți alegători se îndreaptă către republicani cu speranța că aceștia vor soluționa problemele, republicanii trebuie să se angajeze să o facă. Simpla promisiune de a proteja status quo-ul nu va funcționa de data aceasta, în special în ceea ce-i privește pe noii alegători care nu sunt foarte atașați de partid.
Atacul multidirecțional lansat asupra cetățenilor de către democrați, de către tiranii din domeniul sănătății publice și din sectorul corporatist impune o reacție curajoasă din partea republicanilor.
Joe Biden și Centrele pentru Controlul Bolilor nu vor înceta să emită restricții Covid draconice, dezbinătoare și complet neștiințifice, decât dacă Congresul refuză să le finanțeze. Sub paravanul Teoriei Critice Rasiale, copiilor de nivel școlar li se va spune în continuare că valoarea lor depinde de culoarea pielii, cu excepția cazului în care normele finanțării federale interzic acest lucru. Prețul bunurilor de consum va continua să crească până când Congresul va aborda problemele sistemice privind politica noastră monetară și lanțurile de aprovizionare.
Marile corporații americane se vor încurca în continuare de bunăvoie cu comuniștii chinezi ce comit genocid, dacă nu există consecințe serioase care să le împiedice să facă acest lucru. Big Tech va continua să terorizeze micile afaceri și să elimine de pe platformele pieței publice aleșii republicani (și milioane de alți opozanți), dacă cei din Congres nu fac modificări la legile actuale și nu adoptă altele noi.
Mai mult, Stânga a pus stăpânire pe instituții federale importante, ca să nu mai vorbim de universități și entități culturale semnificative din toată țara. Este absurd să crezi că marșul lor necruțător se va opri pur și simplu pentru că McConnell conduce acum Senatul, în loc de Schumer. Mai degrabă va fi nevoie de un proces legislativ creativ și de presiune constantă din partea majorităților din Congres, pentru a demara măcar o schimbare de direcție.
„Dar!“, vor comenta pe loc înțelepții, Biden va respinge orice propuneri avansate de majorități republicane. Așadar întregul efort este inutil. În schimb, congresmenii Camerei sugerează că ar trebui să colaboreze cu Biden în privința imigrației – ca și cum Biden ar sprijini vreo legislație care nu conține amnistia masivă. Sau ar trebui să găsească modalități de a coopera în alte scopuri, așa cum a gândit recent senatorul Lisa Murkowski, de exemplu „a face asigurările sociale mai viabile“.
Este adevărat, administrația Biden se va opune probabil la orice va propune un Congres controlat de republicani. Foarte bine, părerea mea! Nu are decât să se opună la orice dorește. Alegătorii vor beneficia mult mai mult de clarificarea în mod forțat a principalelor aspecte ce afectează milioane de americani din toată țara, decât de un compromis voalat pe tema asigurărilor sociale, care fură din viitorii bani ai lui Petru pentru a-l plăti în prezent pe Pavel, îi protejează în mod inevitabil pe Boomers de sacrificii și, în cele din urmă, nu schimbă nimic. Sau mai rău, decât de un acord de amnistie în masă.
Deși republicanii adoră să ridiculizeze apelul de a „lupta“ în numele alegătorilor, o acțiune susținută și concretă, chiar dacă eșuează în final, rezonează cu alegătorii mai mult decât o face jocul obișnuit al partidului de a-i prezenta pe conservatori drept neserioși, de a scădea nivelul așteptărilor și de a trece la discuții despre „ce este posibil“. (Ceea ce, în mod previzibil, este întotdeauna denumirea de cod pentru dorințele agenților de lobby.)
Responsabilitatea aparține tuturor republicanilor din Senat
Într-un fel, totuși, acest lucru trece dincolo de McConnell. Spre deosebire de Cameră, unde majoritățile decid și Președintele Camerei hotărăște ce subiecte ajung să fie dezbătute, Senatul este permisiv într-un mod unic.
În mare măsură, autoritatea pe care McConnell o are îi este conferită de Conferința GOP. Fiecare senator are posibilitatea să acționeze cu privire la orice legislație dorește (și să obțină cel puțin un vot) atunci când nu sunt alte chestiuni pe rol. Și fiecare senator are posibilitatea de a se împotrivi controlului pe care McConnell și predecesorii săi l-au exercitat în Senat, pe plan intern, și folosindu-se de puterea consimțământului lor.
Se prea poate ca McConnell să nu aibă o agendă și să nu sesiseze corect ce e nevoie pe plan politic, dar asta nu înseamnă că și ceilalți trebuie să facă la fel. Dacă un viitor Senat republican va reuși sau nu să răspundă efectiv preocupărilor alegătorilor – îndeplinind măcar minima funcție a unui corp legislativ, aceea de a aborda, discuta și analiza în Senat aspectele care-i preocupă pe cetățeni – este o sarcină care cade în egală măsură pe umerii senatorilor republicani.
Fiecare sesiune de alegeri este mereu etichetată drept „cele mai importante alegeri“ ale timpurilor noastre, dar cea de anul acesta pare să cântarească mai mult. Alegătorii din clasa muncitoare duc o luptă pentru putere cu forțele de elită care îi urăsc. Democrații și slujitorii lor din guvernele locale și de stat s-au interpus ferm între a trăi liber și a trăi supunându-te mandatelor, regulilor și sistemului de credit social. La Washington, ei inventează literalmente modalități de a-și trimite la închisoare adversarii politici.
Acesta nu este un status quo care să poată fi menținut. Republicanii nu pot mobiliza alegătorii cu o simplă promisiune de a nu înrăutăți situația. Cu alte cuvinte, nu pot să facă ceea ce au făcut cam de obicei când au obținut majoritatea în Senat: să o pună pe un piedestal și să o admire de la distanță, în timp ce bifează o agendă concepută exclusiv pentru a-i proteja pe cei aflați deja la conducere.
Dimpotrivă, această majoritate trebuie exploatată practic. Nu numai cu scopul de a oferi noilor alegători republicani un motiv pentru a rămâne alături de partid, deși și acesta e unul din beneficii, ci pentru că este acțiunea corectă, urgentă și necesară de implementat. Democrații au întrecut atât de mult măsura încât sunt pasibili să piardă poziția majoritară în Congres, dar lucrul acesta nu îi va opri pe aliații lor.
Instituțiile de stânga și birocrații din domeniul sănătății publice nu vor înceta pur și simplu să ne tortureze de bunăvoie. Dacă republicanii din Senat nu se ridică acum în apărarea celor ce i-au ales, când miza este atât de mare și implicațiile atât de numeroase, atunci la ce ne folosește să-i avem?
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS