Am o nelămurire. Bine, am eu mai multe, dar chestia asta mă bâzâie ceva mai insistent. A trecut o zi, două, trei. Acuși trece săptămâna de când un
Am o nelămurire. Bine, am eu mai multe, dar chestia asta mă bâzâie ceva mai insistent.
A trecut o zi, două, trei. Acuși trece săptămâna de când un dezaxat, cu concursul incompetenței guvernamentale, a atentat la viața fostului președinte și a ucis un cetățean. Am zis că aștept, că prima zi e încă loc de confuzie. În a doua lucrurile păreau că prind contur și după weekend lucrurile erau destul de clare. Totuși, nu pricep. Unde-s protestele alea furibunde ale „extremei drepte”?
Cum care „extremă dreaptă”? Aia despre care auzim zilnic în presă că e cea mai violentă, cea mai periculoasă, cea mai subversivse mariă și anti-democratică tabără politică. Ce fac? Pe unde sunt? De ce nu protestează violent și nu-și arată adevărata față? Vreți să-mi spuneți că era să se lase cu asasinarea celui pe care, chipurile „dreapta extremistă” îl vede drept „Mesia” și reacția nu a fost… incendiară? Păi ce fel de extremism e ăsta? Unde-i violența profețită? Sau nu așa funcționează extremismul?!
În urmă cu patru ani, orașe au ars, oameni au fost uciși, pandemii au fost suspendate și viața a fost zguduită pentru zeci de milioane de americani pentru că un drogat a fost ucis neintenționat de un polițist inconștient. Ca urmare, stabilimentul politic de stânga, activiștii, ONG-urile, celebritățile, ‘telectualii și toți supărații de serviciu, în numele „justiției sociale” au făcut prăpăd. În valoare de vreo două miliarde de dolari. Urmele violenței de atunci se văd până astăzi și nu puține sunt locurile care nici nu și-au revenit. Unde mai pui că acel incident nu a fost unul izolat, ci, mai degrabă, doar un episod dintr-un lung serial de mișcări și evenimente violente alimentate de, ați ghicit, exact oamenii care pretind astăzi că adevăratul „pericol la adresa democrației” sunt Omul Portocaliu și „extremiștii de dreapta”. Și da, sunt destui oameni care, din ignoranță, prostie sau chiar rea-voință, preferă să pretindă că, în ciudat realității cât se poate de evidente, știu ei mai bine că problema cu violența, cu extremismul, cu teroarea sunt… la dreapta.
În realitate, conservatorii din America au reacționat la tentativa de asasinare printr-o sumedenie de mitinguri de susținere, fără violență, fără „ura” despre care tot vorbește presa. Dar ce mai contează asta când alții au stabili deja cum stau lucrurile?
P.S. Extrema dreaptă violentă e de-o vastă incompetență și în Europa. Au câștigat minoritar laburiștii în Marea Britanie și, ce să vezi, n-au ieșit „extremiștii de dreapta” nici la incendiat orașe, nici la proteste violente. În Franța, la fel. Germania? Idem. Nu știu ce să zic, dar mă tem că avem de-a face cu cea mai pașnică „extremă dreaptă violentă” din istorie. Sau cu cea mai mincinoasă și propagandistică presă. Greu de decis…
COMMENTS