Andrei Popovici ajunsese și el printr-un prilej fericit în școala de la Iași, școala fiilor de militari, el fiind unul dintre cei „strecurați”, deoare
Andrei Popovici ajunsese și el printr-un prilej fericit în școala de la Iași, școala fiilor de militari, el fiind unul dintre cei „strecurați”, deoarece nu avea pe nimeni militar în familie. Era fiul unui ceferist modest, magazioner în stația Focșani și nici voinic nu era, căci se născuse prematur, la șapte luni, într-un vagon de marfă, din care în ajun, acolo, în stația Gugești, se descărcase grâu din noua recoltă a acelui an, 1883.
În cinste sărbătorii Sfintei Marii, care se apropia, soțul își plimbase tânăra consoartă la București și la înapoiere, în trenul ce-i pornise din București către Focșani, tânăra femeie simțindu-se rău, a coborât în stația Gugești. Spera să găsească o moașă, însă până să fie transportată la locuința acesteia, evenimentul nu a mai așteptat și pruncul a scâncit, vestindu-și venirea, pe scândurile podelii cu roți de fier.
Media mare obținută l-a ajutat să înlăture „lipsa de calitate esențială”, aceea de fiu de militar și să fie acceptat în școală. Tuns chilug a devenit elev, apoi elev-fluier și acum iată-l elev-sergent, mentorul secției în care Henri Coandă aveai să îi fie elev, subordonat.
„De la Andrei Popovici aveam să învăț multe lucruri folositoare, foarte multe lucruri pe care totuși nu le cunoșteam atunci, la acea vârstă și pe care le-am păstrat în viața mea de mai târziu, de azi”, afirma Henri Coandă.
Generalul aviator Andrei Popovici a fost comandantul aviaţiei militare, în Primul Război Mondial, pe frontul de la Mărăşeşti, şi a gestionat extrem de bine situaţia grea în care se afla armata română. A fost printre primii piloţi brevetaţi ai României, după ce a fost trimis pentru specializare şi instruire în şcolile militare de aviaţie de renume din Occident, unde avea să-şi desăvârşească pregătirea de zbor.
Chiar dacă numele său nu este așa de cunoscut, Andrei Popovici, rămâne unul dintre principalii oameni „de acțiune” din aviația românească. Prin stilul să de viață ordonat și determinat reorganizează aviația militară românească din vremea sa. După încheierea războaielor se implică activ în aviație: întâi cea militară și apoi civilă. Duce o luptă aprigă cu guvernul din anii dintre războaie pentru inființarea unei fabrici de avioane militare în România, la Brașov. Fabrica se va numi I.A.R. – Industria Aeronautică Românească.
La început fabrica asamblat avioane produse în Franța, de Bleriot, achiziționate de armata română. Luptele duse de Andrei Popovici au fost de natură politică, întru-cât trebuia să convingă clasa politică din anii ’20 că I.A.R. nu este o firmă ce va căpușa statul în favoarea corporațiilor din Franța.
Aici merită amintit un episod hilar dintr-o ședință din Adunarea Deputaților din 22 Aprilie 1927, în care deputatul Partidului Țărănesc încearcă să dovedească că fabrica I.A.R. nu există și nu produce nimic. În a demonstra acest lucru a fost trimisă o echipă de evaluatori care au constatat că fabrica nu există. În plenul acelei ședințe Andrei Popovici aduce dovezi clare că fabrica uzina și deja livra avioane militare statului român, dovedind astfel că echipa de evaluatori, de fapt nici nu ajunseseră la adresa fabricii. Știu, pare hilar, dar din păcate lucrurile, cu clasa politică românească nu sunt diferite azi față de acum aproape 100 de ani.
Interesant este un fragment din discursul lui Andrei Popovici in cadrul Adunării Deputaților din 1927: „În situația politico-geografică, născută din marele război, țara noastră este astfel așezată, încât la cel mai mic conflict, petrecut între țările din jurul nostru, la o simplă ceartă numai, sau la un conflict, în care noi nici n-am fi absolut direct amestecați consecința este izolarea totală a noastră, aci în răsăritul Europei, izolare care ia o importanță cu atât mai mare, cu cât suntem încojnurați de o serie de vecini pe cari îi cunoaștem mai dinainte, nu tocmai favorabili relațiunilor cu noi”.
Găsiți vreo asemănare cu lucrurile care se întâmplă în zilele noastre?
Rămânem în sferă aviației militare și mergem in Anglia, unde tânărul director în vârstă de doar 25 de ani și care nu știe să vorbească limba engleză, Henri Coandă, îmbunătățește și modifică complet designul avionului militar Bristol.
Însă apare o problemă, nici unul din piloții militari din Anglia nu vor să testeze acest avion. Trebuie menționat că presa locală din acel an a avut grijă și construiască un renume batjocoritor avionului Bristol – Ziarul Daily Telegraph il numeste un Zepellin gata să ia foc în orice clipă. În acest context bunul prieten al lui Coandă, aviatorul Andrei Popovici acceptă provocarea și devine pilot de test pentru Bristol în anul 1910, salvând astfel compania Bristol de la faliment.
Așa se face că cei doi români primesc aprecierea magnatului Bristol și astfel este facilitat accesul României la achiziția a 60 de avioane militare Bristol-Coandă. România și Italia fiind primele țări din Europa care vor avea acces la aceste moderne avioane, de la acea vreme. Aceste avioane, firește, vor fi testate tot de Generalul Aviator Andrei Popovici la București.
În toată activitatea sa militară a fost decorat de mai toate armatele care au trecut pe la noi: Franța, Rusia, Germania și de România. Pentru meritele sale deosebite pe timpul activității sale a fost decorat cu următoarele ordine naţionale şi străine:
Steaua României cu spade în gradul de Cavaler; Coroana României cu spade în gradul de Ofiţer; Legiunea de onoare în gradul de Cavaler; Sf. Ana cls. III-a cu spade şi fundă; Sf. Stanislas cls. II-a cu spade; Crucea Regina Maria cls. II-a.
După ce s-a restras din armată, Andrei Popovici s-a dedicat aviației civile înființând școală de planoare lângă Brașov. El, va rămâne în istoria aviației civile române, ca directorul primei companii aeriene exclusiv românești – LARES. Pe care a „crescut-o” până acolo că a participat la înființarea a două companii aeriene din ziua de azi: Air France, împreună cu copilul ei mai mic, TAROM.
Chiar dacă a fost unul dintre cei mai importanți oameni din aviația românească, Andrei Popovici și-a găsit timp pentru pasiunile sale precum călăria și actoria. Da, da ați citit bine: actoria. Dacă pasiunea călăriei i-a folosit în luptele din cele două războaie, actoria a fost ceva mai deosebit. Așa se face că îl găsim, în unul dintre primele filme mute românești din 1913 – Oțelul răzbună, în regia lui Aristide Demtriade, Andrei Popovici jucând rolul de aviator. Cum trăim într-o lume foarte mică, Andrei Popovici se căsătorește cu Maria Coandă, devenind astfel cumnatul lui Henri Coandă.
Se stinge din viață la 13 august 1967, lăsându-ne o moștenire bogată ce se leagă de patriotism pur, determinare și muncă asiduă. Din păcate, realizările lui Andrei Popovici nu vor fi așa cunoscute generațiilor de azi, stingându-se ușor, ușor odată cu trecerea timpului.
Bogdan Iosifaru
Bibliografie
– Din nou acasă – Henri Coandă, V Firiou
– Monitorul Oficial, Adunarea Deputaților, 22 aprilie 1927
– Ziarul Universul, 1913
– Ziarul de Vrancea
– Adevărul
– The Evening Swindown Advertising, 1912
– Western Daily, 1912
Foto: Western Daily, Universul
COMMENTS