Sufleria. Pionieri români ai aerodinamicii

Ce titlu ciudat! Un cuvânt care sună a vorbă de la sat, când un bătrânel îți povestește că pe vremea mea, taică.. Din fericire, Sufleria reprezintă un concept mult mai avansat decât viața de la sat.

Așadar, aventura de azi începe la Ploiești. Suntem în perioada 1907 – 1908, unde cetățeanul Ion Stroescu face experimente interesante. El lansează aeromodele, construcție proprie, cu lungimi de 50 cm/19 inch la 30 m (98 feet) înălțime care parcurg distanțe de circa 500 m (1640ft), survolând astfel cartierul ploieștean Gramont.

Aeromodele nu era simple și nu se bazau pur și simplu pe curenții de aer pentru a zbura, ci erau „echipate” cu două rachete propulsoare, așezate una la stânga și una la dreapta centrului de greutate al aeromodelului sau cum ar spune Ion Stroescu: „una înaintea, iar cealaltă înapoia centrului de sustenație și gravitație”.

După mai multe teste, Stroescu, trage următoarea concluzie: „aeromodelul cu suprafață portanta mare (anvergura aripilor), dar cu viteză redusă 65 km/h, de dezechilibrează după 5-7 m de zbor. Cel de-al doilea aeromodel, cu suprafață portantă mică (anvergura aripilor mică) și viteză mare parcurgea zeci de metri păstrându-și stabilitatea”

Pentru ca aceste lucruri să fie clare, Ion Stroescu dezvoltă teoria aeroplanului cu suprafețe reduse: „La viteze mari se poate ridica o greutate oarecare cu o suprafață mult mai mică ca aceea necesară ridicării aceleiași greutăți la o viteză mai mică”

După ce recitiți teoria de câteva ori, iată exemplu simplu din ziua de azi:

Acesta este un avion F-16, al Forțelor Aeriene Române (ROAF). Avionul F-16 are anvergura aripilor de doar 10 m, este propulsat de un motor cu reacție și poate fi transporta aproape 7 tone. În aceste condiții, F-16 poate atinge o viteza maximă de 2.165 km/h.

Prin comparație, un Airbus A350-900 are anvergura aripilor de 64m, este propulsat de 2 motoare și poate transporta peste 200 tone. În aceste condiții A350-900, poate atinge o viteză maximă de 945 km/h.

Ion Stroescu s-a născut la Ploiești pe 13 august 1888. A făcut școala și liceul în Ploiești, apoi a devenit profesor de sport la Școala Centrală de Gimnastică din București. Din tinerețe a făcut o pasiune pentru aviație și în special pentru aerodinamică. În 1910 a fondat o asociație de construcții aeronautice. Ion Stroescu este unul din primii aerodinamicienii din țara noastră. Toate acestea trădează o pasiune adâncă pentru aplicațiile fizicii în aviație.

Astfel Stroescu este unul din pionierii studierii aerodinamicii și este primul aerodinamician din țara noastră. Desigur, studierea unui astfel de domeniu nou, pentru vremea aceea, nu a fost un lucru simplu. Pentru a face studii detaliate avea nevoie de un „butoi” de unde să poată observa dinamica aerului.

În anul 1927, fiind profesor de sport la liceul din Râmnicul Sărat, a conceput și construit prima suflerie din România în sala de sport a liceului. Aceasta fiind și cea mai importantă invenție a sa Sufleria Aerodinamică, sau cum spune în limba română  Wind Tunnel.

Din păcate, ministerul învățământului de la acea vreme decide dărmarea sufleriei. Din fericire, noul tunel aerodinamic a atras atenția Prof. Elie Carafoli, renumitul aerodinamician român, fondatorul școlii de inginerie aeronautică. El a încercat să oprească demolarea tunelului, ordonată de minister întrucât ocupă „abuziv” sala de sport. Nu a reușit acest lucru, în schimb a obținut detașarea lui Ion Stroescu la Școala Politehnică.

În 1929, l-a numit pe acesta asistent la Catedra de Aerodinamică. Sub îndrumarea Prof. Elie Carafoli, Ion Stroescu proiectează și conduce lucrările la tunelul aerodinamic din Polizu. Tunelul aerodinamic din Polizu a fost la momentul inaugurării lui unul din cele mai avansate laboratoare de aerodinamică din lume. Tunelul îngloba un brevet de invenție și mai multe inovații pe plan mondial.

Astfel că tunelul aerodinamic conceput și construit de Stroescu, devine unul dintre cele mai important și mai modern tunel aerodinamic din Europa de la acea vreme. Această construcție fiind inaugurată chiar de Regele Carol al II-lea.

În urma studiilor efectuate la Politehnică, Stroescu împreună cu echipa sa, brevetează mai multe invenții, dintre care enumăr aici: Aeroplanul cu suprafețe reduse, Aripă de avion cu țâșnitura de gaze, Plan portant cu bord de atac rotativ pentru avioane, etc.

Cum era de așteptat, toată munca lui Stroescu a fost imediat remarcată de țările din vestul Europei, astfel că în 1946, la al Patrulea Congres de Mecanică Aplicată, Ion Stroescu prezintă la Sorbona comunicarea „Un nou tip de tunel aerodinamic”. „Prof. Edmond Brun cere permisiunea de a utiliza proiectul tunelului din București pentru a construi un tunel similar la Sorbona” (Prof. V. Vâlcovici). Ion Stroescu rămâne în Franța 14 luni, unde proiectează un tunel special de givraj la Bellevue (ONERA).

În 1948, Ion Stroescu se întoarce în România și lucrează la Institutul de Mecanică Aplicată al Academiei. În această calitate, proiectează și realizează tunelul subsonic de pe platforma Militari (INCAS).

 Ion Stroescu a fost sărbătorit la 70 de ani, în anul 1960 și 50 de ani de activitate aeronautică la Academia Română de Acad. Elie Carafoli, Acad. Victor Vâlcovici, Acad. Dumitru Dumitrescu și Prof. Nicolae Tipei. Cu acea ocazie, a fost recunoscut ca inventator și deschizător de drumuri în aerodinamica experimentală, lider al aerodinamicii românești. Se stinge din viață un an mai târziu în 1961.

De-a lungul anilor, România a adus un aport foarte mare în industria aviatică, pe care o știm azi. Inventatorii și cercetătorii români au contribuit semnificativ la evoluția aviației de astăzi. Din păcate, indiferența și incompetența liderilor țării, din toate timpurile, au făcut ca toată munca acestor eroi al aerului să fie asimilată și de ce nu, furată de țările din Vest cum ar fi SUA sau Germania.

Și mai trist este că lucrurile nu sunt diferite nici azi în România, cei care inovează sunt forțați (fie prin birocrație, fie prin presiuni) să își ducă inovațiile în alte țări unde sunt susținuți, anihilând astfel orice performanță românească.

Mi-ar plăcea să văd un candidat la președinția României făcând campanie electorală pentru susținerea certării și inovației.

Bogdan Iosifaru

BIBLIOGRAFIE

–  Revista Contemporanul 1987, nr. 87

– Revista Știința și Tehnică 1958

– Revista Automobilă, 1911, nr. 68

– INCAS – diferite lucrări Ion Stroescu

– Noi Perspective în Aerodinamic Avionului, 1925

Foto: F16 – Bogdan Pantilimon, Statul Major al Forțelor Aeriene Românească, INCAS