HomeRomânia Nevăzută

Szobi Czech, cel mai mare cascador român

Szobi Czech, cel mai mare cascador român

Pentru cei mai în vârstă, vă mai amintiți firmele americane cu Winetou: ce urmăriri de cai, ce căzături, ce sărituri erau în acele filme. Cred că sunt

Pentru cei mai în vârstă, vă mai amintiți firmele americane cu Winetou: ce urmăriri de cai, ce căzături, ce sărituri erau în acele filme. Cred că sunteți de acord cu mine că fără acele cascadorii filmele ar fi fost destul de plictisitoare. Ei bine, astăzi vă voi povesti despre cel care a inventat multe din tehnicile de cascadorie de la începuturile cinematografiei. Numele său este Szabolcs (Szoby) Imre Cseh.

Szoby Cseh s-a născut pe 11 decembrie 1947 la Miercurea Ciuc, într-o familie de secui.

„Familia noastră are și blazon, un secui cu o sabie în mana și cu un cap de ceh în vârful sabiei, ca de aia am primit noi numele asta, de Szoby Cseh. Tata era director de banca și, fiindcă ministrul de finanțe de atunci îl plăcea foarte tare, ne tot mutam prin diverse orașe, ca să refacă situația financiara a băncilor. Ultima destinație a fost Brașovul, acolo am stat si cel mai mult. A rămas orașul copilăriei mele și m-a marcat foarte puternic, a satisfăcut o anumită parte romantică din mine, o nevoie de aventura. Aveam muntele aproape, exploram toate bastioanele și zidurile vechi. Seara, fugeam la Biserica Neagra, să-l ajut pe un sas bătrân, cu un picior de lemn, sa tragă clopotele. Urcam jumătate de ora pana în turn, ieșeam pe una din arcade și mergeam pe acoperiș pana la cruce, ca sa stau pe ea în mâini. Colegii de banca ai lui tata erau disperați: “Dom’ director, iar e ala mic pe biserica!”. Eram un copil fără stare. Tata mă bătea în fiecare seară, când venea de la banca, iar mama în fiecare dimineață, fiindcă nu învățam nimic. Alfabetul l-am învățat în clasa a treia, iar tabla înmulțirii niciodată. Nu aveam timp de așa ceva. îmi făcusem o gradina zoologică în spatele băncii, într-o bucata de pădure încercuita cu gard de comuniști și considerată rezerva strategică. Strângeam acolo toate animalele rănite, aveam 40 de porumbei, pui de vulpe, un vultur, o broasca țestoasă, un pui de urs, nu mai vorbim de câți iepuri, câini ți cate pisici. Eram ocupat și nu mă ajuta nimeni sa le fac rost de mâncare. Bastioanele trebuiau și ele aparate. Viață grea! Hahaha! Când sa mai și înveți?”

În cei 8 ani pe care i-am petrecut, după facultate, la Studiourile de la Buftea, pot spune că am cele mai frumoase amintiri. Una dintre ele este legată de Szoby Csech, când colegul meu din birou mi-a explicat cine este și ce va urma să facă în ultimul film al lui Sergiu Nicolaescu din seria Cu mâinile curate. Filmul se chema Ultimul Cartuș. Urma să facă o cascadorie spectaculoasă cu 3 mașini de epocă, explozii și tot pachetul. De altfel, fotografia acestei scene a fost pusă chiar pe afișul filmului.

Cascadoria a fost viața mea. M-am simțit foarte bine în film, deși nu m-am îmbogățit din asta. Din contră, la filmul “Dacii” am făcut o foame extraordinara. Eu habar nu aveam ca banii o sa intre de abia după luni de zile. Ne era așa de foame, ca mâncam corcodușe cu lapte bătut. Dar era exact ce mi se potrivea ca fire”.

Iar rezultatele vorbesc de la sine, el fiind autorul a numeroase invenții care au dus la dezvoltarea tehnicii și metodologiilor din domeniul cascadoriei, nu doar în România, ci la nivel internațional. Dintre acestea enumăr:

  • trambulina elastică, utilizată prima oară în redarea efectului de zbor al personajului în urma unei explozii (1967).
  • trăgătoarea, folosită pentru prima oară în lume, în căderile cu calul, făcându-le mai spectaculoase și mai sigure atât pentru cascador, cât și pentru cal (1970).
  • țarcul pentru aglomerarea cailor în filmarea secvențelor de luptă călare, covorul mișcător pentru căderile simultane ale cailor (1970).
  • bătuta, dispozitiv de aruncare a oamenilor, cailor etc. din poziții statice (1972).
  • utilizarea cablurilor, pentru prima oară în România, în redarea cât mai spectaculoasă a efectelor de împușcături, explozii, lovituri (1974).

Printre cascadoriile executate de Szoby Cseh se numără unele deosebit de spectaculoase, mai ales pentru epoca în care au fost realizate, și nerepetate de altcineva până în prezent. Iată câteva exemple:

  • în filmul “Dacii”, 1966, a promovat pentru prima dată în România căzăturile de la înălțime și căzăturile cu calul.
  • în filmul “Mihai Viteazul”, 1971, depășește recordul mondial executând o cădere de la 13 metri fără protecție la aterizare.
  • în 1976, execută o cădere de la 37 metri cu spatele în jos, la furnalul de la Copșa Mică.
  • în 1984, realizează o săritură de 80 metri cu mașina în Marea Nordului.
  • în anul 1985, face o săritură cu un microbuz deasupra unui lac, scufundat la 20 metri, la Magdeburg. În timpul zborului, a declanșat explozia microbuzului încărcat cu trotil.

Printre cascadele cele mai cunoscute se numără o serie de cascade-unicat aparținând personajului Buză de Iepure din filmele cu Mărgelatu (1980-1986). Câteva din acestea sunt considerate premiere sau recorduri mondiale: săritură cu calul prin geam, cădere cu calul din cabrare, prin rostogolirea pe spate a calului și călărețului, pe versant muntos pe o înălțime de 70 de metri. În anul 1985, revista vest-germană “Bunte Illustrierte” l-a desemnat cel mai bun cascador din Europa.

Szoby Cseh a dus o viață trăită la maxim de la cascadorii demne de cartea recordurilor până la alcoolism. Dar din toate astea ne povestește cum l-a cunoscut pe Dumnezeu.

„Eu pe Dumnezeu l-am descoperit prin animale. Am avut un corb, odată, care mă iubea atât de mult, încât simțeam, clar, ca e Dumnezeu la mijloc. Animalele sunt foarte pure, ele sunt oglinda lui Dumnezeu. Eu nu merg la biserica decât rar. Sunt foarte multe energii acolo care mă distrag de la rugăciune. Cel mai tare mă încurcă preotul și babele care se izbesc cu capul de pământ. Și nici nu mă rog în genunchi lângă pat, seara la culcare, cum ar trebui. Mă rog, ca o jigodie, numai când e pericol mare. Am avut perioade când n-am avut curajul sa merg la biserică și am simțit că și Dumnezeu s-a distanțat de mine. Era atunci când beam enorm și când mai exageram cu femeile. Dar Dumnezeu e pentru mine un partener, nu fac nimic fără El. Mă iubește tare, și când o iau razna, îmi mai dă și cate o palma îngrozitoare să-mi vina mintea la cap. Acum îl găsesc pe Dumnezeu peste tot în jurul meu, Îl  am tot timpul în gând. Legătura cu El e fantastica. Îi înțeleg pe marii pustnici. Dacă începi sa-L simți, nu te plictisești niciodată”.

Szobi Cseh a murit după o grea luptă cu boala. Cascadorul a fost diagnosticat de trei ori cu cancer, dar a vrut din tot sufletul să îl învingă. Din nefericire, el a murit vineri, pe 1 august 2014, ora 3:00 dimineața, la spitalul Fundeni, unde era internat de ceva a timp. Avea 71 de ani.

Cancerul i-a mâncat oasele, dar nu asta l-a răpus, iar l-a finalul vieții sale ne-a lăsat o sculptură minunată – o superbă cruce din lemn sculptată chiar de Szoby Csech. Crucea poate fi admirată la mormântul său de la Cimitirul Belu din București.

Fericirea e atunci când poți să-ți faci planuri. Da, sunt fericit, îmi place ce fac, petrec mult timp cu copiii, cu animalele. Dar nu-s chiar liniștit. Mie nu-mi place să stau. Eu trebuie sa fac lucruri. Ca să va spun sincer, nenea Szoby de-abia acum pregătește niște lucruri înfiorătoare în cascadorie. E ceva ce nu s-a mai făcut niciodată, ceva ce aștept de mult și numai când mă gândesc, mă apuca euforia. Dar sst… că deocamdată e secret!”

Bogdan Iosifaru

Bibliografie:
Arhiva personală Alex Cseh.
Ziarul Formula AS
Wikipedia

Foto:
Arhiva personală Alex Csech.
Arhiva Studiourilor Buftea-Digitalizare: Chiriac Eugen Ștefan.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0