Rusia, China și Iran au ajuns în curtea din spate a Americii

Foto: Victoria Rain/Pexels

Veștile  din America Latină sunt sumbre. Iar reacția din partea administrației Biden este slabă, analizează Walter Russell Mead pentru WSJ.

La știrile potrivit cărora China oferă Cubei miliarde de dolari în schimbul construirii unei baze sofisticate de spionaj care să fie folosită împotriva SUA, Casa Albă a răspuns cu o dezmințire clasică de non-negare.

Articolul „nu era veridic“, a declarat un purtător de cuvânt, ceea ce, tradus din limbajul de la Washington, înseamnă că povestea era în mare măsură adevărată, dar că ar fi fost incomod din punct de vedere politic să se recunoască acest lucru.

La scurt timp, Casa Albă a intrat în etapa a doua de non-negare. Ei bine, a recunoscut Administrația, poate că există o astfel de bază și poate că cele două țări, China și Cuba, colaborează pentru a o moderniza, dar este numai vina administrației anterioare și, oricum, actuala administrație adresează toate problemele relevante prin intermediul canalelor diplomatice.

Nimic de văzut aici, oameni buni, vedeți-vă de treabă.

Citește și China va construi în Cuba o bază de spionaj pentru a intercepta comunicațiile americane

Dar Cuba este doar vârful aisbergului. De la Tijuana până la Tierra del Fuego, interesele americane sunt în pericol, întrucât aproape fiecare țară din America Latină se confruntă cu tulburări sociale, politice și economice majore și crescânde. Cartelurile de droguri și-au consolidat puterea peste cea mai mare parte a Americii Centrale și în Caraibe. Legea și ordinea publică se prăbușesc în Ecuador, în timp ce instabilitatea politică se manifestă în țări precum Bolivia și Peru.

Argentina culege din nou rezultatele catastrofale ale politicii economice populiste peroniste. Dictatura venezueleană devine din ce în ce mai apăsătoare, absorbind bogăția rămasă din ceea ce ar fi trebuit să fie una dintre cele mai bogate națiuni din emisferă.

În Haiti nu mai există nici măcar umbra unui guvern. În Brazilia, nici șmecheriile populiste de dreapta ale guvernului Bolsonaro, nici remediile șarlatanilor populiști de stânga ale Partidului Muncitorilor condus de președintele Luiz Inácio Lula da Silva nu oferă prea multe speranțe unei economii stagnante și în curs de dezindustrializare rapidă. Așa cum se obișnuiește, populiștii Latino dau vina pe capitalism și pe SUA pentru eșecul, altfel inexplicabil, al politicilor lor favorite.

De asemenea, ei întind covorul roșu pentru adversarii Americii, la propriu în cazul președintelui iranian Ebrahim Raisi, care continuă vizita recentă a Marinei sale în regiune cu vizite oficiale în Cuba, Nicaragua și Venezuela.

Citește și Acordul Iran-Arabia Saudită semnalează începutul unei noi ere, în care China ocupă poziția de lider

Legăturile cu Rusia și China sunt în plină expansiune. Moscova și-a reluat demersurile din timpul Războiului Rece pentru a subvenționa o economie cubaneză care, cumva, în ciuda a 60 de ani de planificare socialistă luminată, rămâne incapabilă să satisfacă nevoile de bază ale populației.

Însă eforturile Moscovei nici nu se compară cu cele ale Beijingului. Afacerile comerciale ale Chinei cu America Latină și Caraibe au crescut de la 18 miliarde de dolari în 2002 la 450 de miliarde de dolari 20 de ani mai târziu și se estimează că vor ajunge la 700 de miliarde de dolari până în 2035.

De la extracția de litiu în Bolivia la porturile strategice de la ambele capete ale Canalului Panama, companiile chinezești se implică în infrastructura vitală. Unsprezece sau mai multe baze spațiale din cinci țări din regiune conferă Beijingului capacități sofisticate de monitorizare și control, iar China speră să extindă această rețea.

Incursiunile constante ale rivalilor americani în emisfera vestică ar fi declanșat o furtună politică oricând după ce James Monroe a emis celebra sa doctrină. Dar America Latină și Caraibele sunt ultimele locuri rămase în care establishmentul american de politică externă pare să-și mențină atitudinea de după Războiul Rece cu privire la rivalii Americii.

La fel cum, cândva, reprezentanții puterii își băteau joc de ideea că ambițiile Rusiei în fostele republici sovietice ar putea reprezenta o amenințare la adresa păcii europene sau că expansiunea militară a Chinei în jurul Taiwanului ar putea afecta interesele americane, acum resping cu nonșalanță ipoteza că activismul focalizat al Chinei, Rusiei și Iranului în emisfera vestică ar putea submina securitatea americană.

Dacă a existat o greșeală specifică în eșecul de generații al politicii externe americane care ne-a dus de la „sfârșitul istoriei“ de la începutul anilor 1990 la situația globală sumbră din prezent, aceasta este concentrarea pe obiective globale grandioase și vagi în detrimentul intereselor naționale americane, așa cum sunt ele înțelese în mod tradițional.

Securitatea și prosperitatea vecinilor noștri are o importanță enormă pentru SUA, dar America Latină a fost cel mult un gând trecător în politica externă americană de după încheierea Războiului Rece.

Tribuna.US