S-a angajat mass-media într-un război psihologic împotriva Americii?

Un articol scris recent de un doctor din Alabama susținea că „Modul în care mass-media a promovat nonstop frica constituie un război psihologic împotriva acestei țări. Dacă nu vi s-a părut că ne-a fost livrată o singură temă și mai ales, o singură temă de-a lungul a două luni, ei bine, asta ar trebui să ne trezească o suspiciune”.

Comentariu realizat de Michael Brown, autor, apologet și realizator radio

Are dreptate acest doctor? Sau mass-media face tot posibilul să fie responsabilă în mijlocul unei crize fără precedent?

Sunt destul de sigur că nimic din ceea ce scriu aici nu va influența ceea ce face mass-media și asta din două motive. În primul rând, cine sunt eu să fiu ascultat de coloșii mass-media? Și în al doilea rând, frica se vinde bine, iar banii vorbesc.

Acestea fiind spuse, întrebarea rămâne: Este mass-media responsabilă în relatările sale, ajutându-și audiența să acționeze cu înțelepciune pe timpul unei pandemii? Sau mass-media folosește tactici de frică pentru a obține mai multă audiență, ascultători și cititori? Iar dacă lucrurile stau așa, înseamnă asta un război psihologic susținut?

Desigur, „mass-media” este un termen atât de generalizat încât se poate spune orice despre ea. Dar dacă ar fi să ne concentrăm pe vocile majore, laice de la TV, putem aplica atât întrebările, cât și răspunsurile noastre.

Unul dintre secretele războiului psihologic (numit psywar de către armată) este acela de a încerca să convingi trupele inamice că dezertarea este dulce, că este mai bine să se predea decât să lupte în continuare, că înfrângerea este inevitabilă.

Conform acestui fapt, un colonel al Forțelor Aeriene mi-a împărtășit faptul că în timpul Primului Război Mondial, peste trupele germane au fost lansate manifeste psywar. La scurt timp după încheierea războiului, Mareșalul Paul von Hindenburg, Șeful Statului Major al Armatei Kaizerului, s-a plâns:

„În dușul de manifeste care au fost aruncate de inamici, ei spuneau că nu au o părere atât de proastă despre noi; că ar trebui să fim rezonabili și, probabil, ici, acolo, să renunțăm la ceva ce am cucerit. Că apoi totul va fi bine din nou și că am putea trăi împreună în pace, o pace internațională perpetuă. În ceea ce privește pacea din interiorul propriilor frontiere, noi bărbați și noi guverne vor asigura asta. Ce pace binecuvântătoare ar fi după toate luptele. Prin urmare, nu mai avea nici un rost să continuăm lupta”.

Și care au fost rezultatele acestei strategii? Istoricul militar Stanley Sandler scrie:

„Pe măsură ce disciplina armatei germane a slăbit sau a cedat, aceste manifeste au devenit responsabile pentru dezertări pe scară largă. Deloc surprinzător, Adolph Hitler a numit psywarul „eficient din punct de vedere psihologic”.

Astăzi nu avem manifeste aruncate peste noi din cer pentru a ne frânge spiritele. Dar auzim un potop constant de vești proaste. Știri dezolante și deprimante. Statistici înfricoșătoare. Și ni se reamintește zilnic de pericolul încălcării stării de fapt.

Dar înseamnă asta că toate trusturile mass-media sunt rău intenționate și sunt motivate doar de câștig financiar? Cu siguranță nu.

Înseamnă că toți care împărtășesc o agendă abjectă sunt manevrați un control ascuns? Deloc.

Înseamnă că niciunul dintre ei nu încearcă să facă bine? Absolut nu.

Dar nu înseamnă că, indiferent de motive, ni se spune în principiu că singura știre este COVID-19, că America este o adevărată mizerie și că lucrurile s-ar putea agrava și în zilele următoare.

Serios acum,  sunt toate știrile menite să fie de ajutor? Încurajatoare? Utile?

Sau, pentru a aborda dintr-alt unghi, întrebați-vă acest lucru: Dacă scopul mass-mediei a fost de a ajuta americanii să funcționeze într-un mod sănătos și plin de speranță în acest moment dificil, ar arăta relatarea lor diferit?

Având o emisiune radio zilnică și cu o mulțime de interacțiuni cu publicul pe rețelele de socializare, în ultimele două luni am transmis un mesaj de „nu vă fie frică”. Da, virusul este foarte serios, dar nu este sfârșitul lumii și nu e nevoie de panică.

În același timp, am fost nevoit să contracarez atitudinea de panică și teamă care apare prin faptul că am fost supuși știrilor negative zi și noapte. Iar pentru a ne înfometa temerile și hrăni credința și înțelepciunea noastră practică, nu putem să ne lipim de televizor sau de ecranul computerului.

Dar asta face parte din ciclul vicios al rețelelor de știri 24 din 24. Aceleași povești care se repetă la nesfârșit, subminând serios capacitatea noastră de a gândi pentru noi înșine. Nu ni se spală creierul deloc?

Dar mai există și un alt unghi de luat în considerare și acesta este unghiul de control.

Recent, Dennis Prager a scris că „ușurința cu care au fost folosite tacticile statului polițienesc și ușurința cu care majoritatea americanilor le-au acceptat a fost uluitoare”.

S-ar fi putut întâmpla acest lucru fără aparatul mass-mediei de a produce frică neîncetată?

Prager a subliniat patru semne de principiu ale unui stat polițienesc, dintre care unul a fost „O mass-medie care susține mesajele statului și privarea de drepturi”.

Prager explică: „New York Times, CNN și orice alt mediu mainstream – cu excepția Fox News, Wall Street Journal și radioul – au servit cauza controlului de stat asupra vieții individuale a americanilor la fel cum Pravda a servit regimul sovietic. De fapt, în New York Times nu există mai multă disensiune decât a existat în Pravda. Iar platformele Big Tech elimină postările despre virus și despre potențialele tratamente pe care le consideră „dezinformări”.

Recent, YouTube a eliminat un videoclip viral în care doi medici din California contestau recomandările de siguranță ale statului.

Potrivit YouTube, „Eliminăm rapid conținutul semnalat care încalcă orientările noastre comunitare, inclusiv conținutul care dispută în mod explicit eficacitatea recomandărilor autorităților locale sanitare de distanțare socială și care îi poate determina pe alții să acționeze împotriva acestor recomandări”.

Cu alte cuvinte, opiniile controversate oferite de doctori (în acest caz, doctori de urgență) vor fi interzise.

Te preocupă asta? Ce ar mai putea fi interzis? Nu poți evalua informațiile de unul singur și face o alegere în cunoștință de cauză?

Unui coleg cu o pagină masivă de Facebook i-a fost eliminată o postare virală din cauză că un așa numit checker a considerat-o falsă. Cu toate acestea, conținutul era în întregime spiritual.

Așadar, nu doar că aveam o tobă 24 din 24 care generează frică, adesea relatări senzaționale, dar avem și o formă periculoasă de cenzură.

Constituie asta o formă de război psihologic? Poți decide singur.

Tribuna.US