Subiectul acesta mi se pare potrivit de adus în atenția noastră din când în când, pentru că e important. Politica identitară, transformată în strategi
Subiectul acesta mi se pare potrivit de adus în atenția noastră din când în când, pentru că e important. Politica identitară, transformată în strategie politică începând cu dl Obama, ne împarte în clase. Cei înstăriți împotriva celor neînstăriți. Cei care accentuează valorile tradiționale împotriva celor care vor să le elimine. Persoanele tradiționale împotriva persoanelor netradiționale. Și lista continuă.
În ultimul timp am observat o tendință în politica identitară de a ne împărți în oameni în vârstă și tineri. Scandinavia este un exemplu concret, unde doar 2 persoane din întregul parlamentul suedez aveau vârsta de peste 65 de ani acum un an.
Dincolo de Atlantic, încep să se audă voci similare, dar, ironic, viitorul președinte american va fi de peste 65 de ani. Toți candidații cu șanse de reușită sunt în vârstă. Trump, Biden și Sanders au peste 70 de ani, iar Warren 65. Sanders a suferit un infarct acum câteva săptămâni, dar cu toate acestea se află în topul clasamentului candidaților democrați.
Turneul lui Greta Thunberg în jurul lumii cu mesajul ei apocaliptic ne aduce în minte că trebuie să ne cinstim părinții. Atenția acordată de către mass-media acestei tinere de 16 ani surprinde. Nu doar pentru că în marea ei majoritate mass-media a avut doar cuvinte de laudă la adresa tinerei suedeze, dar mai ales pentru că acuză generația părinților și bunicilor noștri ca fiind responsabile de presupusele catastrofe climatice despre care auzim în fiecare zi.
Și nu doar în acest domeniu. În ultimii 10 ani citesc tot mai des despre o „obligație” care se reliefează pe orizont care merge mână în mână cu „dreptul” la eutanasie. E „obligația” de a ne pune capăt zilelor prin eutanasiere voluntară la 75 de ani pentru a lăsa mai mult loc pe planetă, cât și resurse, generației tinere. Ne putem doar imagina că, inevitabil și în timp, această limită de vârstă va scădea sub presiunea factorilor externi.
Acest cult al tinereții nu e bun, în primul rând pentru generația tânără. Nu e în interesul lor. Cultul tinereții generează o gerascofobie, adică teama de a îmbătrâni, la cei care trec de 40 de ani. Pentru majoritatea dintre noi anii cei mai productivi ai vieții sunt după 40 de ani, când avem studiile terminate, profesia stabilă, familia așezată și suntem mai „copți” la minte.
Îmi amintesc, de acum vreo 10 ani, o discuție cu un parlamentar veteran din România care îmi spunea: „Azi e ziua mea. Împlinesc 50 de ani. Dacă ar fi după mine aș impune o limită minimă de vârstă pentru a intra în Parlament, de 50 de ani”. Poate afirmația lui ni se pare extremă, dar totuși conținea și un sâmbure de înțelepciune.
Generația tânără merită toate aprecierile noastre. Îngrijorările lor privind viitorul sunt legitime, de înțeles, cât și dorința lor de a decide lucrurile esențiale privind viitorul lor. E bine, însă, să nu uităm că avem și datoria să ne cinstim părinții și să apreciem ceea ce ei au făcut pentru ca generația prezentă să trăiască într-un confort material fără precedent în istoria umanității.
COMMENTS