Scandalul laptopului lui Hunter Biden dezvăluie modul în care funcționează influența comunistă

Laptopul abandonat al lui Hunter Biden a dezvăluit multe informații, inclusiv afacerile necurate ale lui Hunter în Ucraina și China, ridicând semne de întrebare cu privire la măsura în care președintele Biden a fost implicat în tranzacțiile de afaceri ale fiului său.

Acest scandal în curs de desfășurare a expus campaniile secrete de influență ale guvernelor străine în Statele Unite. Și dintre acestea, cea mai eficientă a fost China comunistă, analizează Helen Raleigh într-un articol The Federalist.

Cine vrea să înțeleagă cum funcționează campaniile de influență ale Chinei pe plan extern trebuie să se familiarizeze cu o agenție guvernamentală chineză secretă, Departamentul de Lucru al Frontului Unit (UFWD) sau simplu spus, Frontul Unit. Partidul Comunist Chinez (PCC) a înființat UFWD în anii 1930, cu scopul de a recruta intelectuali renumiți, scriitori, profesori, studenți, editori și lideri de afaceri care nu erau neapărat comuniști.

Acești recruți au promovat agenda PCC, au influențat opinia publică în favoarea PCC pe teritoriul condus de Partidul Naționalist și au ajutat PCC să facă rost de armele, medicamentele și alte resurse necesare pentru a răsturna guvernul condus de naționaliști. Liderul PCC de atunci, Mao Zedong, a numit Frontul Unit „arma magică“ a PCC.

Când Xi Jinping a ajuns la putere, la sfârșitul anului 2012, a extins foarte mult UFWD și i-a ridicat statutul, numind la conducerea sa un membru al Biroului Politic, doamna Sun Chunlan. În prezent, sediul UFWD din Beijing este situat într-o clădire ce nu poartă niciun însemn, dar e extrem de bine păzită, lângă complexul conducerii PCC. Locația în sine arată că puterea supremă a națiunii îi susține în mod direct misiunea și strategia.

Angajații UFWD servesc în multiple ramuri guvernamentale de pe teritoriul și din afara Chinei, inclusiv în aproape toate ambasadele chineze, care includ în prezent personal ce colaborează oficial cu United Front. UFWD are sarcina de a ajuta PCC să dicteze în mod agresiv, dar discret, mesajele și narațiunile privind China. Scopul UFWD este de a aduna informații și de a atrage sprijin pentru PCC. De asemenea,  de a ataca și a neutraliza potențiala disidență și opoziție în interiorul și în afara Chinei.

Influențarea celor ce influențează pe alții

Campaniile de influență ale UFWD în străinătate se bazează pe diverse metode, inclusiv înființarea Institutelor Confucius și exercitarea controlului asupra asociațiilor studenților și savanților chinezi în campusurile universitare din vest. Una dintre cele mai eficiente metode ale sale însă, este aceea de a transforma politicieni, oameni de afaceri proeminenți și intelectuali renumiți din vest în „prieteni ai Chinei“.

Acești „prieteni“ influențează apoi politicile și opinia publică din țările lor de origine în favoarea Chinei, încercând în același timp să minimalizeze orice acțiune ce ar afecta China și să reducă la tăcere orice critică la adresa PCC. Această abordare se numește „influențarea celor ce influențează pe alții“.

Procesul prin care UFWD își câștigă acești „prieteni“ implică de obicei mai multe tactici. UFWD știe cum să-i facă să se simtă importanți prin lingușiri excesive, vizite luxoase în China și acces la oficiali guvernamentali chinezi de rang înalt. În ceea ce privește oamenii de afaceri și familiile demnitarilor străini, UFWD s-a asigurat că aceștia sunt recompensați financiar fie prin mită, fie prin termeni de afaceri preferențiali.

Legături cu John Kerry și Henry Kissinger

Isaac Stone Fish, invitat la Atlantic Council și autor al cărții „America Second“, a scris recent că unul dintre cei mai influenți „prieteni ai Chinei“ pe care UFWD și-a dat tot interesul să-l aibă de partea sa este Henry Kissinger, fost consilier de securitate națională și secretar de stat sub președinții Richard Nixon și Gerald Ford. Chiar dacă s-a retras din funcția sa guvernamentală cu mult timp în urmă, ori de câte ori Kissinger a călătorit în China, a fost întotdeauna primit în audiență de liderul de top al Chinei.

Potrivit lui Fish, Kissinger a „temperat în mod activ criticile la adresa Partidului Comunist Chinez în cadrul imensei sale rețele de influență“. De exemplu, Kissinger a sugerat administrației George H.W. Bush să adopte „o reacție mai puțin dură la masacrul din iunie 1989 din Piața Tiananmen“. Tot Kissinger se pare că ar fi „convins administrația Trump să nu se întâlnească cu Dalai Lama – Trump a fost primul președinte după Reagan care nu s-a întâlnit cu liderul spiritual tibetan“.

Guvernul chinez a cultivat, de asemenea, relații cu membrii familiei altor politicieni proeminenți din SUA. De exemplu, companii chineze, inclusiv unele mari întreprinderi de stat, cum ar fi Bank of China (BOC), au finanțat 80% din fondul de investiții Bohai Harvest RST (BHR), care era parțial deținut și condus de Hunter Biden și Chris Heinz, fiul vitreg al fostului secretar de stat John Kerry, prin intermediul Rosemont Seneca Partners.

Autoritățile guvernamentale chineze au aprobat înființarea respectivului fond după ce Hunter Biden a călătorit în China în 2013, împreună cu Joe Biden, pe atunci vicepreședinte. Motivul evident al Chinei a fost să obțină influență în Statele Unite prin copiii a doi dintre cei mai importanți oficiali ai administrației Obama.

Investiția Beijingului în BHR a dat roade în scurtă vreme. În 2015, fondul a jucat un rol crucial în obținerea aprobării din partea administrației Obama și a Comisiei pentru Investiții Străine în Statele Unite (CFIUS) ca Henniges Automotive cu sediul în Michigan să fie vândută unuia dintre principalii producători de avioane militare din China, Aviation Industry Corporation of China (AVIC).

Citește și Nikki Haley: Corporațiile americane trebuie să renunțe la ipocrizie când vine vorba de China

Influență pe Wall Street

Pe lângă politicienii de seamă și familiile lor, și elita din domeniul afacerilor este luată în vizor de campania de influență a UFWD. Fostul procuror general William Barr a criticat companiile americane, începând de la companiile de tehnologie și până la Hollywood, acuzând că acestea au devenit „pioni ai Chinei“. Probabil că niciun alt sector nu a fost la fel de influențat de Beijing ca Wall Street.

Un fond public din domeniul sănătății, China Investment Corp (CIC), a investit 3 miliarde de dolari în finanțare pentru oferta publică inițială a Blackstone Group, în 2007. Guvernul chinez a dat aprobare altei firme de pe Wall Street, BlackRock, să înceapă o afacere cu fonduri private în China, în 2017. Un an mai târziu, CEO-ul BlackRock, Larry Fink, a primit un premiu de la National Committee on United States-China Relations, la acordarea acestuia fiind prezenți și Kissinger și ambasadorul chinez Cui Tiankai.

Deloc surprinzător, CEO-ul Blackstone, Stephen Schwartzman, și Fink au fost cei mai vocali susținători ai Beijingului pe Wall Street. Schwarzman a înființat un program de burse Schwarzman la Universitatea Tsinghua, una dintre cele mai prestigioase universități din China, colaborând îndeaproape cu Chen Xu, secretarul PCC la Tsinghua. Chen a devenit ulterior director adjunct al UFWD.

În numele Beijingului, Fink a făcut lobby la MSCI pentru ca acesta să includă acțiuni ale companiilor chineze tranzacționate la bursele din China continentală în indicele său privind piețele emergente. Unii investitori au fost împotriva acestei acțiuni, îngrijorați de lipsa de transparență a companiilor chineze și de controlul strict al capitalului exercitat de către guvernul chinez. Și BlackRock și-a declarat susținerea totală atunci când companiile chineze tranzacționate pe bursa din Hong Kong au propus să impună consiliilor lor de administrație „să ceară sfatul comitetelor Partidului Comunist în ceea ce privește deciziile majore“, potrivit Wall Street Journal.

În timpul primului mandat al președintelui Trump, guvernul chinez a apelat la ajutorul lui Schwartzman, Fink și al altor directori generali ai marilor firme de pe Wall Street în timpul negocierilor comerciale dintre SUA și China, promițând să le răsplătească eforturile cu dezvoltarea companiilor lor în China.

Trafic de influență cu beneficii reciproce

Pe lângă activități de lobby, firme de pe Wall Street precum BlackRock au direcționat și miliarde de dolari către companiile chineze. Unele dintre companiile pe care le-au finanțat se pare că fie se fac vinovate de încălcări ale drepturilor omului în ceea ce privește musulmanii uiguri, fie au legături strânse cu armata chineză, reprezentând o amenințare la adresa securității naționale a SUA.

În articolul său despre Kissinger și modul în care China s-a folosit de influența lui, Fish a afirmat că succesul campaniilor de influență ale UFWD în străinătate a fost atât de mare încât unii politicieni occidentali și oameni de afaceri care au devenit „agenți“ PCC nici măcar nu realizează că asta sunt.

Unul din modurile în care putem contracara campania de influență a Chinei este implementarea Foreign Agents Registration Act (FARA), care impune „celor ce acționează ca agenți ai guvernelor străine să dezvăluie public acea relație și activitățile lor politice sau de altă natură, înregistrându-se la Departamentul de Justiție“. Dar acest lucru s-ar putea să nu fie pe placul unora dintre elitele americane extrem de bogate și faimoase.

Prin urmare, rămâne de văzut dacă Departamentul de Justiție al administrației Biden are voința politică de a pune în practică acest lucru.

Traducere și adaptare
Tribuna.US