Schitul Ostrov, „mănăstirea dintre ape”

Cunoscut ca „mănăstirea dintre ape”, schitul Ostrov, adevărată nestemată monastică, este cea mai veche mănăstire de maici de pe teritoriul României, l

Cunoscut ca „mănăstirea dintre ape”, schitul Ostrov, adevărată nestemată monastică, este cea mai veche mănăstire de maici de pe teritoriul României, lucru remarcat în istoricul schitului afișat la intrare. Lăcașul monahal este situat pe raza cunoscutei stațiuni balneo-climaterice Călimănești din județul Vâlcea, în mijlocul singurei insule locuite de pe cursul Oltului, la care se ajunge trecând un pod. Denumirea de „Ostrov” vine tocmai de la faptul că a fost construită pe un ostrov (insuliță).

Biserica este rezidită pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, cam între anii 1520-1521, fiind ridicată de domnitorul Neagoe Basarab și soția sa, doamna Despina. Insula din stațiunea Călimănești i-a atras pe mulți călugări doritori de liniște încă din cele mai vechi timpuri. Primii sihastri s-au stabilit aici pe la începutul secolului XIV, când au ridicat o mică biserică de lemn cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Călugării locuiau fie în colibe de lemn în Ostrov, fie s-au stabilit pe ambele maluri ale Oltului.

Călugarii din Ostrov duceau o viață de obște, afară de cei ce sihăstreau în poienile munților din împrejurimi, care se adunau pe insulă numai în sărbători pentru a se împărtăși. Odată cu dezvoltarea celorlalte sihăstrii în secolele XVII-XVIII, schitul Ostrov își pierde rolul duhovnicesc din secolele anterioare, devenind mănăstire de călugărițe.Biserica s-a sfințit nezugrăvită, pentru cult folosindu-se în prima fază icoane pictate, aflate astăzi în Muzeul de Artă al României. Altarul a fost pictat în 1752, restul bisericii fiind în stil frescă, de o remarcabilă valoare artistică și a fost terminat în anul 1760. Tot atunci i s-a înlocuit și inscripția din pisania veche cu un text românesc, scris cu litere chirilice.

De o remarcabilă valoare de arhitectură interioară, care a înfruntat vremurile, este „tâmpla aurită” din lemn de tei, care datează exact de la zidirea bisericii. Icoanele împărătești sunt foarte vechi, unele ipoteze susținând că ar fi chiar cele originale. Icoana Maicii Domnului a fost restaurată în 1791 de Ioan Zugravul. La 22 decembrie 1838, chiliile și clădirile existente au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi în anul 1940. Principalele restaurări s-au făcut în anii 1940, 1956-1957, 1962-1963. Din timpul lui Neagoe Basarab au rămas trei icoane: Sfântul Nicolae, Coborârea de pe cruce și Sfântul Sava, toate de o mare importanță artistică, aflate în prezent în custodia uzeului de Artă al României. Începând cu secolul al XVI-lea până în 1890, Schitul Ostrov a fost schit de călugărițe. În acest schit s-au călugărit: soția lui Neagoe Basarab, Doamna Despina cu numele de Platonida, și mama lui Mihai Viteazul care și-a luat numele de Teofana.

În jurul anului 1980, când s-a început construirea barajelor hidroelectrice de pe râul Olt, insula a fost la un pas de a fi înghiţită de ape. Se spune că Elena Ceauşescu, soția dictatorului, nu a vrut să asculte rugăminţile monahilor, care o implorau să salveze schitul şi parcul din jur, considerat o splendoare a naturii. Era perioada regimului comunist, când bisericile erau demolate una după alta, pentru a-i convinge pe oameni să renunțe la credință. Pe drumul spre Sibiu, mașina în care se afla Elena Ceaușescu a fost implicată într-un accident, iar pe patul de spital soția dictatorului a avut un vis premonitoriu. Speriată de mesajul din vis, aceasta va decide salvarea schitului. Construcția hidrocentralei de la Călimănești a impus ca biserica împreună cu insula să fie ridicate cu circa 6 m, pentru a nu fi inundate, și reconstruită casa stareției. Întregul ansamblu insular este un frumos parc de agrement pentru vizitatorii stațiunii Călimănești Căciulata care, pe lângă alte „dotări”, reunește un număr de 47 de specii de arbori, arbuști și trandafiri.

În fine, mai merită consemnat că fiecare colţişor al schitului şi al insulei ascunde o poveste sau este legat de o minune, care îi este atribuită Icoanei Maicii Domnului „Hodighitria”, aflată în faţa catapetesmei din naosul bisericii. Rar putem întâlni o istorie mai fascinantă a unei mănăstiri românești, cu atâtea episoade şi legende, unele cunoscute, altele ascunse în negura timpului sau între zidurile acestui monument istoric de importanţă naţională și de spiritualitate românească.

Dorin Nădrău
Tribuna.US