Secularism sau păgânism?

Foto: Mike Chai/Pexels

În ultimul secol, Statele Unite ale Americii au desfășurat un mare experiment de secularizare: ce-ar fi dacă am pretinde că Dumnezeu este irelevant? Ce-ar fi dacă am pretinde că putem face legi care să nu țină cont de Dumnezeu?

Ar putea fi „piața publică“ un loc al discursului liber, rațional – liber de pretenții privind implicațiile teismului creștin asupra vieții publice?, analizează Jonathan Alban pentru Illinois Family Institute.

Această presupusă neutralitate a servit la revelarea unui singur lucru: că linia de demarcație dintre secularism și păgânism este periculos de subțire. Voi reveni asupra acestui aspect mai târziu, dar mai întâi să facem o scurtă incursiune în universul nebulos al canabisului și constituționalismului.

Următoarea generație de războinici culturali speră să facă o diferență și reprezintă un răspuns la rugăciunile noastre. Ne dorim să-i încurajăm și să-i îndrumăm pe acești tineri, astfel încât să poată prelua ștafeta de la noi pe viitor.

Darul lui Dumnezeu privind libertatea și autoguvernarea trebuie să fie apărat și protejat. Principiile fundamentale precum credința, virtutea, căsătoria și familia trebuie să fie protejate și transmise mai departe. Vă cerem să vă rugați pentru acești tineri și curajoși războinici ai conflictului cultural și să le acordați puțin har cât timp își perfecționează abilitățile.

Biserica Internațională a Canabisului (da, ați citit bine) se află în toiul unei confruntări cu orașul Denver, Colorado, din cauza a ceea ce „biserica“ pretinde a fi drepturile sale de libertate religioasă conform Primului Amendament.

Bătălia a început după ce „bisericii“ i s-a ordonat să îndepărteze o statuie de trei metri și jumătate, de culoare roz aprins, pe care o ridicase pe proprietatea sa, la colțul unei străzi dintr-o zonă rezidențială.

Frapant, nu-i așa? Un grup religios dedicat consumului de marijuana face apel la Constituția Statelor Unite pe baza Primului Amendament, un amendament menit să protejeze conștiința creștină.

Fără a intra în dezbateri despre originalism versus constituționalism activ, ce ne spune acest lucru despre starea națiunii noastre? Mai mult decât orice altceva, indică faptul că vechea Constituție nu mai este compatibilă cu poporul american. Sau poate ar fi mai potrivit să o spunem invers: poporul american nu mai este compatibil cu această Constituție.

Constituția vorbește foarte puțin despre Dumnezeu – îl menționează doar indirect, precizând că documentul a fost redactat „în anul Domnului 1787“. Deși unii ar putea căuta să interpreteze acest lucru drept un ateism latent al Fondatorilor (sau cel puțin un deism firav), există o altă explicație pentru aparenta absență a lui Dumnezeu.

Conform faimoasei afirmații a lui John Adams, „Constituția a fost redactată doar pentru un popor credincios și moral și este total inadecvată pentru orice alt popor“. Altfel spus, Constituția presupune o credință la scară largă în Dumnezeu și comportamentele sociale creștine care o însoțesc și care asigură stabilitatea unei societăți.

Citește și Separarea Bisericii de viața cetății: bomba nucleară a secularismului

Cu toate acestea, lipsa unui limbaj creștin explicit în Constituție a fost exploatată de progresiști în ultimii 150 de ani ca o cale de eschivare de la principiile morale. Și exact asta face și Biserica Internațională a Canabisului prin apelul său la libertățile religioase „protejate de Constituție“.

Pentru că națiunea noastră – inclusiv creștinii – a fost de acord cu teoria că această Constituție și, în consecință, toate legile, pot exista și menține ordinea socială fără un fundament creștin, ne confruntăm acum cu un păgânism în toată regula.

De ce se întâmplă acest lucru? De ce un secularism tacit sfârșește prin a se manifesta ca un păgânism în toată regula? Pentru că natura nu suportă vidul. Dacă există un vid moral, ceva trebuie să îl umple.

Omul este homo adorans, el a fost creat pentru a se închina la ceva, așa că atunci când Dumnezeu nu mai e relevant pentru public, publicul va găsi alte lucruri la care să se închine, cum ar fi canabisul, sau el însuși, sau orice ar reprezenta creatura aceea de pe tribunalul din New York.

Secularismul nu este niciodată cu adevărat secular. Întotdeauna există un zeu al sistemului. Într-o democrație liberală, precum a noastră, zeul este demos, poporul.

Nu trebuie decât să ascultați orice expert politic care invocă sondajele omnisciente și consensul atotputernic – astfel de lucruri sunt impregnate de caracteristici divine și toată lumea trebuie să cadă și să se închine în fața demos-ului.

Creștinii trebuie să recucerească piața publică, fără a ceda niciun centimetru în fața secularismului. Nu trebuie să acceptăm ideea că legile pot fi neutre din punct de vedere moral.

Legea, moralitatea și ordinea socială nu au alt fundament rațional decât Dumnezeul Trinitar al Scripturii.

Tribuna.US