Pe măsură ce Senatul se pregătește pentru viitorul proces de impeachment pe baza articolelor votate de Cameră luna trecută, democrații și aliații lor
Pe măsură ce Senatul se pregătește pentru viitorul proces de impeachment pe baza articolelor votate de Cameră luna trecută, democrații și aliații lor din mass-media mainstream se pregătesc pentru proceduri cerându-le senatorilor republicani să se comporte ca jurați imparțiali în punerea sub acuzare a lui Donald Trump. O analiză The Federalist.
Senatorul republican din Carolina de Sud, Lindsey Graham, a fost aspru criticat luna trecută când a respins ideea și a declarat că va refuza să joace rolul unui jurat odată ce procedurile de punere sub acuzare ajung în camera superioară.
„Cred că procedura de impeachment se va încheia rapid în Senat. Aș prefera să se termine cât mai repede posibil”, a declarat Graham. „Încerc să dau un semnal clar că sunt decis. Nu am de gând să mă prefac că voi fi un jurat imparțial în acest caz”.
Realitatea este că Graham nici nu ar trebui să fie. Procesul de impeachment este un proces politic care este trecut prin Congres, nu o procedură penală.
Liderul majorității republicane din Senat, Mitch McConnell, s-a alăturat lui Graham în respingerea ideii că senatorii funcționează ca jurați imparțiali în considerarea demiterii prezidențiale.
„Oricine înțelege istoria Americii sau înțelege Constituția știe că rolul unui senator într-un proces de impeachment nu este absolut deloc rolul unui jurat din sistemul juridic”, a spus McConnell de la prezidiul Senatului.
Senatorii, implicați în aspecte și proceduri politice, nu au obligația de a renunța la partizanat în judecarea acestor proceduri. Judecătorul Curții Supreme William Rehnquist a arătat clar acest lucru în prima sa decizie din procedura de impeachment a lui Clinton în 1999. La începutul procesului, Rehnquist a aprobat un amendament al fostului senator democrat de Iowa, Tom Harkin, și anume că senatorii nu ar trebui să fie considerați „jurați”, la fel nici membrii Camerei.
Harkin a citat Secțiunea 2 a Articolului III din Constituție, afirmând: „Procesul care implică toate infracțiunile, cu excepția cazurilor de punere sub acuzare, va fi decis de un juriu”. Democratul de Iowa a susținut că această clauză se ridică la nivelul de „clauză extraordinară justificativă când e vorba de puneri sub acuzare”. De asemenea, Harkin a indicat Documentul Federalist 65, scris de Alexander Hamilton, care a subliniat justificarea fondatorului pentru atribuirea procesului de demitere Senatului.
„Nu va exista niciun juriu care să stea între judecătorii care vor pronunța sentința și persoana care o va primi” a scris Hamilton.
Judecătorul Rehnquist a fost de acord. „Președintele procesului este de părere că obiecția senatorului de Iowa este corectă, că Senatul nu este pur și simplu un juriu, ci o instanță în acest caz”.
Deși distincția poate părea minoră, este semnificativă. Democrații încearcă să exercite presiuni asupra lui McConnell și asupra republicanilor din Senat să conducă procedurile ca la un proces penal pentru rejudecarea procedurilor din Cameră, care nu a reușit să evidențieze nicio dovadă incriminatoare.
Forțându-i pe republicani să se comporte ca „jurați imparțiali”, care apoi l-ar exonera pe președinte indiferent, democrații încearcă să puncteze mai mult prin aducerea unor martori suplimentari care să depună mărturie, martori care ar fi trebuit citați în timpul procedurii Camerei.
Procesul de demitere ar putea să nu fie în întregime politic, dar, de asemenea, nu este în întregime unul juridic. Fondatorii nu au intenționat niciodată ca destituirea președintelui să devină o armă politică folosită de partidul majoritar aflat la putere pentru a elimina un președinte pentru infracțiuni inventate, exact așa cum au făcut democrații în ultimul an.
Tribuna Românească
COMMENTS