Senatorii republicani au ratat șansa de a proteja căsătoria tradițională

În ziarul Daily Kentucky New Era, a doua zi după decizia Plessy vs Ferguson, în colțul din stânga sus al primei pagini se putea citi doar: „E de bine – Curtea Supremă a SUA se pronunță asupra legislației privind separarea in mijloacele de transport – și afirmă că este constituțională – Alte știri“.

Asta a fost tot pentru ziarul din Kentucky cu privire la „separați, dar egali“, o decizie a instanței care se presupunea, în mod greșit, că va soluționa chestiuni esențiale privind drepturile civile, dreptul constituțional și relațiile rasiale în America. New Era nu a dat mare importanță respectivei decizii, analizează Matthew Mehan pentru The Federalist.

Lecția pentru oricine studiază cât de cât istoria este că un anumit moment poate părea neimportant sau chiar pozitiv dacă nu realizezi concret implicațiile.

Pentru politicieni, lecția este și mai clară. Aveți grijă ce faceți în materie de drepturi civile și naturale, pentru că adevărul va ieși până la urmă la iveală, așa cum s-a întâmplat cu „separați, dar egali“, așa cum s-a întâmplat cu trecerea de la Roe la Dobbs.

De multe ori este nevoie de timp pentru a analiza, a argumenta și a dezbate și, sincer, de multe ori este nevoie de erori care să fie comparate cu o politică bună înainte ca poporul american să poată decide în mod corespunzător cum să soluționeze un subiect dificil cum ar fi drepturile civile, avortul sau căsătoria – care a devenit acum noul subiect al unei dezbateri majore, aflat doar în faza incipientă de examinare după Obergefell.

Curtea Supremă are deja un lung istoric în a acționa prematur, ca să spunem așa, și a încerca să soluționeze astfel de probleme complexe prin decizii precum Dred Scott, Plessy, Roe și Obergefell.

Este un fel de tentație oligarhică la care Curtea a cedat în mod repetat. Și a fost o greșeală oarecum specifică Instanței Supreme – până acum.

Se pare că Senatul – și, prin conducerea sa, întregul Congres controlat de democrați – este pe cale să se alăture Curții în același slalom descendent spre coșul de gunoi al istoriei, prin adoptarea legii greșit denumită Respect for Marriage Act.

Nerespingând această propunere legislativă, Senatul imită graba instanței în decizia Obergefell, căutând să legifereze căsătoria gay – o legiferare care, la fel ca Plessy pentru redactorii Daily Kentucky New Era din mai 1896, nu pare deloc ceva controversat.

Citește și Legea „Respect pentru căsătorie”, o nouă invenție împotriva căsătoriei tradiționale

Senatorii care își închipuie că vor fi aclamați drept eroi și protectori ai așa-numitei egalități în căsătorie s-ar putea să aibă o viziune oarecum îngustă asupra istoriei, deoarece subestimează teribil puterea a ceea ce Declarația de Independență numea o lume simplă, care poate ajunge să înțeleagă anumite adevăruri evidente despre natură și Dumnezeul acesteia, dacă i se dă timp să asculte argumentele, să testeze ideile și să analizeze serios dacă un lucru reprezintă cu adevărat un drept.

Or, tocmai acest lucru este exact ceea ce ar fi trebuit să facă minoritatea din Senat și liderii săi. Prin ceea ce prevede Constituția și cu ajutorul filibusterului, ei erau capabili să împiedice majoritatea să comită genul de erori pripite la care am ajuns să ne așteptăm din când în când de la Curte și – să fim sinceri – de la Camera Reprezentanților, un organism conceput pentru a fi mai energic și mai tânăr, în contrast cu vârsta și discernământul Senatului.

Dar, deocamdată, se pare că partidul minoritar republican din Senat nu dă dovadă de prudența pe care ar trebui să o manifeste într-o chestiune atât de importantă. Este una care privește căsătoria, complementaritatea sexuală, natura umană, drepturile copiilor și ceea ce Părinții fondatori au numit în repetate rânduri pepiniera republicii, și anume familia naturală, sau ceea ce se înțelegea pur și simplu prin familie până în 2009.

Oferindu-și voturile pentru a elimina obstrucția și a aproba acest proiect de lege, 12 republicani au fost dispuși să facă o greșeală teribilă și să sară grăbiți în mocirla acestei vechi dispute sociale despre căsătorie – aduceți-vă aminte că pentru a ajunge de la Roe la Dobbs au fost necesari aproape 50 de ani de dezbateri și acțiuni politice.

Se prea poate ca acești republicani să creadă că fac bine, dar viziunea lor mioapă asupra dezbaterii pe subiect, dezbatere pe care lumea a avut-o în mod repetat de-a lungul mileniilor cu privire la natura căsătoriei, îi va pune direct în lista personajelor infame care au crezut că fac binele.

Cei 12 senatori sunt: Roy Blunt din Missouri, Richard Burr și Thom Tillis din Carolina de Nord, Shelley Moore Capito din Virginia de Vest, Susan Collins din Maine, Joni Ernst din Iowa, Cynthia Lummis din Wyoming, Lisa Murkowski din Alaska, Rob Portman din Ohio, Mitt Romney din Utah, Dan Sullivan din Alaska și Todd Young din Indiana.

Dar dacă dezastruosul proiect de lege a primit abrobare cu ajutorul acestor 12 naivi, trebuie să le mai adăugăm încă unul, ajungându-se la ghinionistul număr 13. Pentru că înseamnă că senatorul Mitch McConnell a stat deoparte și a permis ceva ce nu a mai făcut până acum în întreaga sa carieră – și anume să permită atât partidului său, cât și camerei legislative să se implice în pripă într-o dezbatere majoră care încă e în curs de desfășurare, devenind astfel adversarul involuntar al unui demers de durată, recent inițiat, de a apăra căsătoria naturală și acel motor al prosperității umane, acea pepinieră a republicii, familia naturală.

Este într-adevăr de rău augur ca cei 12 naivi să devină în acest fel cei 13 ghinioniști – rău pentru Republicani, rău pentru Senat, rău pentru pacea și prosperitatea națiunii, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Din păcate, votul s-a dat și nimic, nici liderii înțelepți, nici șansa, nu a împiedicat Senatul să își mânjească reputația de organism constituțional mai circumspect.

Traducere și adaptare
Tribuna.US