Site-urile conservatoare nu sunt „periculoase“, dar organizațiile care cenzurează, da

„Pentru a reduce dezinformarea, trebuie să eliminăm stimulentele financiare care o susțin“, declară Global Disinformation Index pe pagina web în care-și descrie misiunea. Din păcate, așa cum a expus recent Washington Examiner, arbitrul autoproclamat al adevărului nu caută să reducă la tăcere instituțiile corporatiste consacrate care au difuzat în mod repetat știri false.

Dimpotrivă, impune cenzurarea pe scară largă a paginilor web conservatoare care au publicat respectivele știri conform realității, catalogând site-urile de dreapta drept cele mai „periculoase“ în ceea ce privește „dezinformarea“, analizează Margot Cleveland pentru The Federalist.

Cu toate acestea, nu posturile de știri conservatoare sunt cele „riscante“. Și nici măcar „dezinformarea“ nu este ceea ce prezintă riscuri: dezinformarea – orice ar însemna acest lucru – poate fi contracarată cu adevărul.

Ceea ce este periculos este ideea tot mai răspândită că anumiți experți pot atât să stabilească ce este fals, cât și să declare că un astfel de discurs trebuie cenzurat.

Un simplu grafic din rezumatul GDI privind „Riscul de dezinformare în industria media online din Statele Unite“ ilustrează implicațiile sistemului de cenzură promovat de GDI, indicând că, în cazul în care canalele de presă pe care GDI încearcă să le reducă la tăcere ar fi interzise, publicul nu ar mai afla nimic despre probleme importante de securitate națională, abuzuri guvernamentale, corupție și chestiuni politice majore.

Comparați, de exemplu, cele două instituții media pe care GDI le identifică drept „cele mai puțin periculoase site-uri“ și „cele mai periculoase site-uri“ – NPR și, respectiv, New York Post – și modul în care acestea au relatat știrea despre laptopul lui Hunter Biden.

New York Post nu numai că a fost primul care a scris despre subiect, ci a prezentat și o analiză detaliată a documentelor recuperate de pe MacBook-ul abandonat, care îl implicau pe candidatul la președinție de atunci, Joe Biden, într-un scandal de trafic de influență.

În schimb, NPR a declarat pe Twitter că nu mediatizează povestea cu Hunter Biden pentru că „nu vrem să ne pierdem timpul cu știri care nu sunt cu adevărat știri și nu vrem să irosim timpul ascultătorilor și cititorilor cu lucruri care doar distrag atenția“.

Refuzul NPR de a scrie inițial pe subiect a făcut ca postul finanțat de guvern să nu cunoască detaliile de bază, ceea ce i-a determinat să relateze ulterior în mod eronat că documentele recuperate de pe laptopul lui Hunter Biden au fost „dezmințite de serviciile secrete americane“.

Ulterior, NPR a emis o rectificare cu privire la această dezinformare.

În general, mass-media de stânga – atât din punct de vedere politic, cât și în graficul realizat de GDI – fie au ignorat scandalul privind familia Biden, fie au răstălmăcit informațiile, prezentând știrea drept dezinformare rusă, așa-zisul verificator de fapte al Washington Post catalogând în mod eronat știrea difuzată de New York Post drept „material piratat sau scurgere de informații“.

Citește și „Conspirația” devenită realitate: Twitter a înclinat balanța alegerilor din 2020

Pe când „cele mai periculoase site-uri“ au relatat povestea și au săpat mai adânc pentru a găsi informații care să o confirme.

Pe lângă faptul că instituțiile corporatiste consacrate au restricționat publicarea materialelor conținute de laptopul abandonat, care sugerau că Joe Biden a profitat de pe urma afacerilor externe ale lui Hunter, Twitter a cenzurat știrea, iar Facebook a limitat vizibilitatea scandalului.

O astfel de cenzură a avut consecințe grave: Jumătate dintre respondenții care au fost chestionați după ce noul proprietar al Twitter, Elon Musk, a dezvăluit detaliile din spatele acțiunilor de cenzurare a articolului din New York Post au declarat că ar fi votat altfel dacă ar fi știut că dezvăluirile despre familia Biden sunt autentice.

După alegeri, mai multe dintre publicațiile care refuzaseră să mediatizeze știrea despre laptop au recunoscut autenticitatea acestuia, însă la mai bine de un an după ce alegătorii votaseră pentru președintele din 2020.

Cu toate acestea, fără reportajul inițial al New York Post, The New York Times și ceilalți presupuși lideri în domeniul jurnalismului nu ar fi relatat niciodată despre acest subiect.

Publicul american și Congressional Oversight Committee nu ar fi aflat niciodată de riscul grav pentru securitatea națională și aparenta corupție a familiei Biden.

Acesta este exact viitorul pe care îl va avea America și lumea întreagă dacă GDI reușește să își îndeplinească misiunea, organizația promițând să „elimine veniturile din reclame ale celor ce propagă dezinformare, permițând redirecționarea acestora către știri de mai bună calitate“.

Și cum anume încearcă GDI să demonetizeze și să distrugă anumite canale media? Compania cu sediul în Marea Britanie se laudă că „tehnologiile publicitare“ folosesc datele pe care le dețin pentru a „restricționa banii celor ce propagă dezinformare“.

„Agenții de publicitate“ se bazează pe „ratingul de risc de încredere“ formulat de GDI pentru plasarea de reclame, iar „platformele și motoarele de căutare încorporează semnalizarea riscului în produsele lor și în activitatea personalului din sectorul încredere și siguranță“.

Reportajul publicat de New York Post cu privire la cazul Hunter Biden reprezintă doar una dintre multele știri importante relatate cu acuratețe de către „site-urile cele mai periculoase“, în contrast cu narațiunile false răspândite de acele instituții considerate „site-urile cele mai puțin periculoase“.

Înșelătoria privind coluziunea cu Rusia și abuzul comis de Departamentul de Justiție și FBI pentru a-l spiona în mod neconstituțional pe nevinovatul american și sursă CIA Carter Page prin intermediul FISA oferă cea mai amplă ilustrare a știrilor inexacte colportate de The New York Times, The Washington Post, USA Today și de celelalte site-uri pe care GDI le consideră furnizori de „știri de cea mai bună calitate“.

Nu numai că aceste publicații au prezentat informații eronate, ci în cazul USA Today – atunci când i s-a pus la dispoziție o analiză detaliată, susținută de documente originale, care expunea minciuna privind coluziunea cu Rusia – aceasta a refuzat să publice adevărul.

Asta pentru că, la fel ca și GDI, a catalogat The Federalist, care a fost invocat în sprijinul editorialului pe care ziarul îl aprobase preliminar, drept „lipsit de încredere“.

Dar, după cum avea să confirme ulterior raportul inspectorului general, atât editorialul propus, cât și articolele subiacente publicate de Federalist erau 100% veridice.

Așadar, dacă GDI reușește să facă ce și-a propus și The Federalist este redus la tăcere, atunci și adevărul va fi redus la tăcere, întrucât USA Today și alte publicații cu spirit de turmă vor refuza să publice știri importante care contravin narațiunilor promovate de „site-urile cu cel mai mic nivel de risc“.

Citește și Obiectivismul a dispărut, iar vina aparține presei de stânga

Cine va expune atunci falsele narațiuni colportate de acele „site-uri mai puțin periculoase“, cum ar fi The New York Times, care a demarat o campanie preventivă împotriva fostului procuror general William Barr și a procurorului special John Durham, anticipând un raport probabil dăunător despre abuzurile DOJ și FBI în ancheta lor asupra lui Donald Trump?

Printre numeroasele acuzații mincinoase și ilogice la adresa lui Barr și Durham se număra afirmația vădit falsă a Times, potrivit căreia cei doi bărbați ar fi discutat ilegal despre ancheta lui Durham.

Americanii nu au primit vreo analiză pe tema respectivă din partea celorlalte „site-uri mai puțin periculoase“, care, dacă ar fi făcut-o, ar fi arătat că acuzația vehiculată de Times era nefondată. The Federalist a făcut-o însă.

De asemenea, The Federalist a săpat mai adânc pentru a descoperi clientul reprezentat de avocatul pe mărturia căruia și-a bazat Times atacul la adresa lui Barr și Durham. Și ce să vezi, clientul anonim nu era nimeni altul decât unul dintre principalii figuranți în farsa privind coluziunea cu Rusia: Stefan Halper.

Să iei de bună declarația avocatului lui Halper, mai presus de a fostului procuror general și a unui fost procuror american extrem de apreciat, pare o abordare riscantă pentru Times!

În repetate rânduri, publicațiile considerate mai puțin periculoase au promovat narațiuni false, fie că a fost vorba despre procesul de confirmare a lui Brett Kavanaugh, inexistentele conflicte de interese privind-o pe soția judecătorului Clarence Thomas, sau Devin Nunes și bătălia sa pentru demascarea abuzurilor FISA.

Originea virusului Covid, faptul că vaccinul Covid nu poate împiedica transmiterea bolii, lipsa de eficacitate a măștilor din pânză și efectele nocive previzibile ale impunerii măștilor și ale lockdown-urilor asupra copiilor – toate acestea au fost lucruri pe care „site-urile cele mai periculoase“ le-au relatat corect, pe când cele „mai puțin riscante“ au dat-o în bară.

De asemenea, în timp ce „site-urile de știri de calitate superioară“ continuă să proclame că bărbații pot deveni femei și viceversa, site-urile pe care GDI încearcă să le falimenteze atrag atenția asupra efectelor negative pe care le are ideologia transsexuală, în special asupra copiilor.

GDI nu caută să împiedice dezinformarea, ci să cenzureze informațiile corecte. Și acest lucru este de fapt cel mai periculos.

Traducere și adaptare
Tribuna.US