Dicționarul Cambridge al limbii engleze definește termenul „a consacra“ ca însemnând „a conține sau a păstra ceva ca într-un loc sfânt“. Cuvântul chei
Dicționarul Cambridge al limbii engleze definește termenul „a consacra“ ca însemnând „a conține sau a păstra ceva ca într-un loc sfânt“. Cuvântul cheie aici este „sfânt“. „A consacra“ implică clar o conotație religioasă. Sugerează un lucru care merită respect, care ar putea fi venerat, analizează Rob Schwarzwalder pentru Washington Stand.
Așadar, când președintele Biden a vorbit zilele trecute despre transformarea avortului la cerere în lege națională, presa – probabil fără a sta prea mult să gândească, desigur – a folosit un limbaj religios pentru a descrie propunerea președintelui. Iată o mică mostră:
- Bloomberg News: „Biden promite să consacre Roe în primul proiect de lege prezentat noului Congres“.
- CNBC: „prima propunere legislativă“ pe care Biden o va trimite noului Congres democrat „va consacra protecția dreptului la avort“.
- Times of Israel: „Biden promite să consacre dreptul la avort la nivel național dacă democrații vor câștiga alegerile de la jumătatea mandatului“.
- CBN News: „Biden promite să consacre avortul în lege dacă democrații vor obține majoritatea în Congres“.
- ABC News: „Pentru Casa Albă, nu va fi suficient să mențină doar controlul asupra ambelor camere ale Congresului, o luptă deja dificilă, pentru a putea consacra protecțiile“ oferite de Roe vs Wade.
Pentru Stânga, avortul a devenit un fel de ritual, ceva ce trebuie „consacrat“. Planned Parenthood, cel mai mare furnizor de avorturi din țară, a publicat chiar un articol cu titlul: „Avortul este sacru. Iar Curtea Supremă nu ne poate lua asta“.
„Sacru“. „Consacrat“. Acestea sunt cuvinte folosite de credincioși, care implică devotament față de o ființă superioară. Din această cauză, într-o analiză critică a filozofiei mișcării „pro-alegere“, Ben Shapiro numește avortul „sacramentul cel mai important al Stângii, o acțiune de o importanță sfântă“. El continuă:
„Pentru Stânga, avortul reprezintă puterea de a nega valoarea obiectivă a vieții umane; reprezintă dorința de a se angaja în cea mai înaltă formă de relativism moral egoist“.
În această acțiune de negare, susținătorii avortului și femeile care le cad victimă se implică într-un act profund teologic. Îl detronează pe Dumnezeu, Autorul vieții, și se pun pe ei înșiși în locul Său. Avortul devine o formă de închinare – închinarea față de propria persoană, prin sacrificarea unei alte vieți.
Citește și Pelosi: Restricționarea avortului este „un păcat“
Biden a întărit fără să vrea afirmațiile sale, în discursul său despre transformarea „dreptului“ la avort în legea țării. Spunând că va oferi o legislație în acest sens în prima zi a noului Congres – cel puțin dacă democrații vor păstra controlul atât asupra Camerei Deputaților, cât și asupra Senatului – președintele a declarat:
„Nu putem permite unei Curți Supreme scăpate de sub control, care lucrează împreună cu elementele extremiste ale Partidului Republican, să ne fure libertățile și autonomia personală“.
Iată deci: „Autonomia personală“, unul dintre cei mai mari idoli ai timpului nostru. „Autonomie“ înseamnă, literalmente, autoguvernare.
Desigur, libertatea individuală este extrem de importantă. Declarația Drepturilor enumeră multe dintre libertățile specifice la care fiecare american are dreptul, bazate pe convingerea că Dumnezeu este Autorul drepturilor noastre. Pentru păstrarea acestor drepturi, generații de americani au luptat și au murit. Merită să le prețuim.
Însă atunci când negăm faptul că Dumnezeu este Cel ce ne oferă aceste drepturi personale, ele devin mijloacele prin care un individ poate exercita singur o putere asemănătoare cu cea a lui Dumnezeu. În acest fel, „autonomia personală“ a fost radicalizată, ridicată la locul pe care Creatorul nostru și-l rezervă pentru Sine.
Nu este nimic nou în asta. Obținerea unei autonomii personale radicale a fost motivul pentru care a mușcat și Eva din fructul oferit de Satana. „Vei fi ca Dumnezeu“, a spus șarpele, iar strămoșii noștri i-au crezut minciuna.
În mod ironic, căutând să Îl eliminăm pe Dumnezeu din rolul Său în ceea ce privește viața omului și să obținem astfel libertatea supremă, ne înrobim în fața răului. Adorarea de sine nu poate fi realizată fără a face un pact cu mizeria morală. Acesta, un cult al morții, concretizat în actul de a ucide o persoană nenăscută, echivalează cu a fura de la Dumnezeu autoritatea pe care El și-o rezervă doar pentru Sine.
„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel De Pe Urmă, Cel Viu! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor“. Iată ce i-a spus Isus apostolului Ioan (Apocalipsa 1:17-18). El nu dă aceste chei nimănui.
Cu toate acestea, El permite răutatea în lumea noastră decăzută. Dar numai pentru o perioadă de timp. Cei cărora li se permite să uzurpe autoritatea Sa unică distrugând viața din pântecele mamei și cei care celebrează acest act brutal merită compasiune și au nevoie să audă vestea bună a pocăinței, credinței și iertării doar în Hristos.
Dacă nu o primesc, vor descoperi că închinarea lor față de propria persoană și ritualul mortal al acesteia duc doar la o pedeapsă veșnică din care, în mod tragic, nu va exista nicio scăpare.
„Evanghelia reprezintă o veste bună doar dacă o primești la timp“, spunea regretatul teolog Carl Henry. În ceea ce privește cultul avortului, creștinii nu au timp de pierdut.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS