Abject spectacolul din Parlament, azi. O ”revoluție” mereu aniversată, niciodată dusă până la capăt, furată, anihilată, ucisă, terfelită, jefuită,
Abject spectacolul din Parlament, azi.
O ”revoluție” mereu aniversată, niciodată dusă până la capăt, furată, anihilată, ucisă, terfelită, jefuită, torturată. Mia de oameni uciși, niciodată onorată cu adevărul despre criminalii care i-au ucis într-un scenariu al groazei și al terorii pentru a instaura o bandă de asasini și cleptocrați. Clasa politică românească și stăpânii ei de pretutindeni, de aici și de dincolo, nu va face nimic niciodată pentru cei care au plătit cu viața în decembrie 1989, nimic niciodată, vor tăcea și vor asculta comanda chipielor care acoperă crimele și pe criminali. Iliescu ne-a scuipat-o în față: ”așa este la revoluție, mai mor oameni, ce să facem….” Dar nu este singurul care a făcut-o, nu este deloc specialitatea FSN-ului de rit vechi, ci și a celui de rit nou, precum și a ”serviciilor” care ”servesc” mereu ceva și pe cineva.
Doar tăcerea mai poate spune ceva. Și rugăciunea pentru ei, pentru familiile torturate de această eternă cosnspirație a injustiției, tăcerii criminale, perversiunii antijustițiare și a puterii eterne a acestui aparat care știe să facă salto mortale atunci când este nevoie. Știe să sară în barca învingătorilor, a stăpânilor, mereu alții, mereu cerând câte ceva care poate fi oferit de maeștrii români ai crimei, ai jafului și ai travestiului ideologic și politic. În decembrie 1989 au oferit 1166 de vieți nevinovate, majoritatea dintrei ei tineri, apoi au oferit pe tavă Basarabia, apoi… Astăzi, ca și ieri, plâng toți, senili și mincinoși, ceva ce au ucis din prima clipă. Lăsați-i să doarmă somnul de veci neatinși de balele lacrimilor voastre falsificate.
Statul român conspiră de 30 de ani împotriva acelora care au murit în decembrie 1989, falsificând istoria, dosarele, justiția, dovezile, probele, totul… Tăcerea noastră beată și vinovată nu face decât să facă jocul acestei conspirații a ticăloșilor și a ucigașilor. Încercați să vă imaginați măcar sângele pe acele caldarâmuri, trupurile amorțite de moarte, de gloanțe… Când eroizați pe aceia care au închis dosarele revoluției și ale mineriadelor gândiți la adevărații eroi, la adevărul la care nu se poate ajunge niciodată pentru că caschetele vide fac zid în jurul adevărului și al criminalilior. Încercați să le cunoașteți măcar chipul acelora care au murit pentru voi, pentru noi. Eu i-am văzut, i-am atins, nu pot fi uitați, fără a îmbrăca ”uniforma” ticăloșiei.
Ei s-au jertfit, ofranda lor este jertfa. Dumnezeu a primit-o și va judeca după marea sa milă și dreptate. Să ne bucurăm așadar pentru ei, pentru lumina vieții lor de aici și de dincolo. Iar bucuria noastră să le fie dăruită cu dragoste și cu smerenie.
Pomenirea lor din veac în veac!
COMMENTS