Stefan W. Hell, laureatul de origine română al Premiului Nobel

Fizician german originar din România, Stefan W. Hell a primit în 2014 Premiul Nobel pentru Chimie, împreună cu Eric Betzig și William E. Moerner, „pen

Fizician german originar din România, Stefan W. Hell a primit în 2014 Premiul Nobel pentru Chimie, împreună cu Eric Betzig și William E. Moerner, „pentru dezvoltarea microscopiei fluorescente cu super-rezoluție”.

Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepția celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituții. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinței sale din testament.

Stefan W. Hell (născut la 23 decembrie 1962) provine dintr-o familie de șvabi bănățeni.

A copilărit la Sântana, județul Arad, unde a urmat școala elementară între anii 1969 și 1977. În anul 1977, a fost admis la Liceul Nikolaus Lenau din Timișoara, ale cărui cursuri le-a urmat până în 1978, când tânărul de 16 ani se mută împreună cu părinții în Republica Federală Germania.

Familia s-a dus în orașul Ludwigshafen, unde se afla un unchi al tatălui viitorului cercetător. Aici, și-a finalizat cursurile liceale și a susținut bacalaureatul.

Având în vedere că părinții lui Stefan W. Hell aveau studii, mama fiind învățătoare la școala generală din oraș, iar tatăl subinginer la o fabrică de mobilă, este de presupus că autoritățile comuniste au „câștigat” de pe urma familiei câteva mii de mărci germane. Ulterior, a afirmat că și-a dat seama rapid, după ce s-a mutat în orașul Ludwigshafen cu familia sa, că școala pe care a urmat-o la Timișoara este una foarte bună, studiile urmate în Romania permițându-i sa aibă cunoștințe puțin mai avansate decât colegii săi din Germania.

Din 1981 a studiat chimia la Universitatea din Heidelberg, unde și-a luat licența în 1987. După aceea, și-a început studiile doctorale sub îndrumarea profesorului Siegfried Hunklinger, obținând gradul de doctor în 1990. Tema dizertației a fost „Reprezentarea microstructurilor transparente în microscopul confocal”.

Pentru scurt timp a lucrat ca inventator. În această perioadă, l-au preocupat posibilitățile de a îmbunătăți rezoluția microscopiei optice dincolo de limitele atinse până la acel moment de știință, astfel că a pus bazele microscopiei 4Pi, o variantă îmbunătățită a microscopiei de fluorescență.

În perioada 1991-1993, Hell a colaborat cu Laboratorul European de Biologie Moleculară din Heidelberg, unde a reușit să demonstreze principiile microscopiei 4Pi, patentată de el. Timp de trei ani, între 1993 și 1996, a coordonat un grup din cadrul Universității din Turku, Finlanda, în departamentul de Fizică Medicală. Acolo a dezvoltat principiul microscopului STED, un microscop de fluorescență.

În paralel, între 1993 și 1994, a activat timp de 6 luni ca „Visiting Scientist”, în departamentul Engineering Science de la Universitatea Oxford.

În 1996 a obținut calificarea postdoctorală care permite în Germania obținerea poziției de profesor universitar (în germană Habilitation).

Anul următor s-a angajat la Institutul Max Planck pentru Chimie Biofizică din Göttingen, unde s-a axat pe cercetări în domeniul microscopiei optice.

Din 2002 Stefan W. Hell este directorul Institutului pentru Chimie şi Biofizică Max Planck din Göttingen şi director al Centrului german pentru cercetări contra cancerului din Heidelberg.

Tot din 2002 este membru al Academiei din Göttingen. Ca urmare a performanţelor excepţionale pe care le-a obţinut, Stefan W. Hell a primit numeroase premii şi distincţii:
– 2000 – Premiul ICO, Comisia Internaţională de Optică (ICO);
– 2001 – Premiul Helmholtz pentru metrologie (co-laureat);
– 2002 – Premiul de Inovare al Fundaţiei Leibinger;
– 2002 – Premiul de Cercetare Carl-Zeiss al Fondurilor Ernst Abbe;
– 2002 – Premiul Karl-Heinz Beckurts;
– 2004 – Premiile „Gottlieb Daimler” şi „Karl Benz”, Academia de Ştiinţe „Brandenburg” din Berlin;
– 2006 – Premiul pentru Inovare al Preşedintelui Germaniei;
– 2007 – Premiul „Cozzarelli” conferit de Proc. Natl. Acad. Sc. (Lucrările Academiei Naţionale de Ştiinţe) SUA;
– 2007 – Premiul „Julius Springer” pentru fizică aplicată; 2008 – Premiul „Gottfried Wilhelm Leibniz” al Consiliului German de Cercetare (DFG);
– 2008 – Premiul Statului Saxonia Inferioară;
– 2009 – Premiul Otto „Hahn” pentru fizică;
– 2009 – Doctor honoris causa med., Universitatea din Turku, Finlanda;
– 2010 – Premiul „Ernst Hellmut Vits”;
– 2011 – Premiul Familiei „Hansen”;
– 2011 – Premiul European pentru Ştiinţă „Körber” (Ştiinţe ale fizicii);
– 2011 – Premiul „Gothenburg Lise Meitner” 2010/2011;
– 2011 – Premiul „Meyenburg” pentru cercetare în domeniul cancerului.

Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad i-a acordat la 28 mai 2012 profesorului Stefan W. Hell înaltul titlu de „Doctor Honoris Causa”.

Membru de onoare al Academiei Române

În 2012, Stefan Hell a devenit membru de onoare al Academiei Române, la numai 50 de ani. Propunerea pentru alegerea ca membru de onoare s-a fondat pe „activitatea de pionierat a profesorului Ştefan Hell în domeniul nanoscopiei, fiind considerat creatorul acestui domeniu, alături de Pohl, Wilson si Sheppard.
Activitatea sa ştiinţifică a fost încununată de realizări de excepţie, a căror recunoaştere internaţională a fost concretizată în numeroase premii.

Prof. Ştefan Hell şi-a publicat rezultatele în peste 200 de lucrări ştiinţifice în reviste de mare prestigiu. Multe dintre acestea pot fi considerate de referinţă în domeniu”.

Potrivit HotNews.ro (9 octombrie 2014), „Invitat să descrie reacția inițiala pe care a avut-o în momentul anunțului oficial făcut de Academia regală de științe din Suedia, Stefan W. Hell a spus: «A fost o surpriză totală, nu-mi venea să cred. La început, am crezut că putea fi vorba de o farsă, dar apoi mi-am amintit de vocea profesorului Staffan Normark (care a făcut anunțul oficial, n.r.) și mi-am dat seama că mai erau și alți oameni în jurul lui, iar el a spus că va confirma informația prin e-mail și așa mi-am dat seama că este ceva serios. La început, nu-mi vedea să cred, dar, apoi, am înțeles treptat că era adevărat»”.

Dorin Nădrău
Tribuna.US