Știrile false ale New York Times au un puternic accent rusesc

Timp de mai bine de trei ani, Times a promovat falsa narațiune a unei colaborări Trump-Rusia, transformând ziarul într-un complice la ceea ce a echivalat cu o tentativă de lovitură de stat împotriva celui de-al 45-lea președinte, analizează Robert Knight într-un articol Illinois Family Action.

Pentru rolul său sordid, publicația a câștigat un Premiu Pulitzer în 2018 – pentru că a scris despre „Imixtiunea Rusiei în alegerile prezidențiale din 2016 și legăturile sale cu Campania Trump“.

De curând, ziarul a făcut tot posibilul să ignore o acțiune în instanță introdusă de procurorul special John Durham. Acesta a acuzat că persoane având legături cu Clinton, dintre care cel puțin una lucrează în prezent pentru președintele Joe Biden, au angajat companii tech pentru a se infiltra în sistemul informatic din Trump Tower și din reședința din New York a lui Trump. Scopul era să planteze dovezi care să indice că Trump ar fi colaborat cu rușii pentru a influența rezultatul alegerilor din 2016.

Ba mai mult, a precizat Durham, este posibil să-l fi spionat pe președinte și în 2017, când acesta era deja la Casa Albă.

Campania Clinton a plătit și pentru aranjarea Dosarului Steele, plin de informații false, care a determinat prima încercare de demitere a lui Trump. Dacă cineva conspira cu rușii, aceia erau familia Clinton și presa americană aservită.

În 1974, Richard Nixon a pierdut funcția de președinte pentru că a acoperit o spargere dată la sediul Democratic National Committee din complexul Watergate, Washington.

Scandalurile Obama/Clinton/Biden sunt mai grave, cel mai recent fiind spionarea pe cale electronică a unui candidat și chiar a Casei Albe. De asemenea, administrațiile Obama și Biden s-au folosit de serviciile de informații americane – NSA și CIA – împotriva lui Donald Trump, iar FBI-ul a luat în vizor părinții care protestează împotriva politicilor școlare. Și când te gândești că ni s-a părut problematic faptul că, în 2010, Obama a pus IRS-ul să investigheze organizațiile având legături cu mișcarea Tea Party.

The Times nu a fost singura publicație lipsită de curiozitate în ceea ce privește dosarul compilat de Durham. Practic, toate canalele mass-media majore, inclusiv Washington Post, au ignorat știrea zile întregi. Iar apoi au adoptat o atitudine diferită, tratând-o ca și cum nu mai reprezintă o noutate. Ziarul Post a îngropat-o pe pagina A-9, menționând că „au fost adăugate câteva detalii la acuzațiile anterioare ale lui Durham“.

La fel ca în cazul tranzacțiilor scandaloase ale lui Hunter Biden cu Ucraina și China, ni se spune că nu este nimic important de aflat.

Așa au băgat sub covor și aventurile lui Bill Clinton cu Gennifer Flowers și alte femei, în perioada alegerilor prezidențiale din 1992, caracterizându-le drept „chestii de domeniul trecutului“.

Premiile Pulitzer nu mai au prea mult de-a face cu meritul jurnalistic; comisia dominată de membri ai mass-mediei tradiționale îi onorează pe cei din rândurile sale care promovează agenda Stângii. În 2020, de exemplu, Nikole Hannah-Jones a câștigat un Pulitzer cu primul ei eseu pentru The New York Times – „Proiectul 1619“, care rescria complet istoria întemeierii Americii în variantă neomarxistă.

Lucrările investigative amănunțite realizate de publicații conservatoare au fost ignorate. Îmi aduce minte seria de articole publicate de The Washington Times despre scandalul Clinton „Chinagate“ de acum 30 de ani, precum și reportajele revoluționare ale Proiectului Veritas, videoclipurile sub acoperire realizate de James O’Keefe.

Citește și Cum a publicat New York Times minciuni pentru a deservi o narațiune părtinitoare

Chiar mai grav decât actuala lipsă de onestitate a The New York Times pe tema „conspirației“ cu Rusia, a fost modul în care ziarul a obținut primul Pulitzer.

Șeful filialei din Moscova al The Times, Walter Duranty, l-a câștigat în 1932 – pentru că a relatat că totul era bine în Uniunea Sovietică, în timp ce Stalin ucidea milioane de oameni prin foamete și execuții.

„Nu există nicio foamete aici, nici probabilitatea de a apărea“, scria Duranty în noiembrie 1931. „Orice știre că oamenii ar muri în prezent de foame în Rusia este o exagerare sau propagandă malefică“, a adăugat el în august 1933.

În 2008, The New York Times a publicat pe prima pagină o știre care sugera că senatorul american John McCain, candidatul republican la președinție, a avut o aventură cu o agentă de lobby. Nu s-a găsit nicio dovadă, iar după ce Obama l-a învins pe McCain nu s-a mai auzit nimic pe tema respectivă.

Lipsa de integritate a Times a fost din nou vizibilă în timpul procesului intentat ziarului de Sarah Palin, pentru defăimare. Fostul guvernator al statului Alaska și candidat republican la vicepreședinție în 2008 a prezentat dovezi solide că ziarul a învinuit-o în mod eronat pentru un atac armat în masă.

The Times și-a recunoscut „greșeala“ și a publicat o retractare. Însă Palin a susținut că nu era vorba de o simplă eroare; ci o făcuseră în mod intenționat pentru a-i afecta reputația. Judecătorul a decis respingerea cazului, iar juriul a hotărât pe 15 februarie că ea nu a reușit să dovedească „că lucrurile ar fi fost făcute cu rea intenție“.

Însă cel puțin asta era clar: Publicația Times a fost prinsă măsluind faptele pentru a face rău unui inamic politic.

Faptul că atât Times cât și alții încearcă să prezinte dezvăluirile lui Durham într-o altă lumină nu ar trebui să ne surprindă.

Ei au un interes vital să facă să dispară tot ce a ieșit la lumină despre Conspirația Rusia. Alături de oameni ca Nancy Pelosi și Adam Schiff, mass-media moștenită a promovat o narațiune falsă, trădătoare.

Acum că povestea se destramă, sunt obsedați de revolta din 6 ianuarie și încearcă cu disperare să se îndepărteze de locul propriilor crime comise împotriva adevărului.

Asta ar fi făcut și Walter Duranty.

Traducere și adaptare
Tribuna.US