Strategia lui Trump privind China este un triumf

Abordarea agresivă a președintelui Donald Trump față de China a fost cea mai credibilă și mai consistentă politică a Casei Albe, deseori criticată. Aserțiunile președintelui privind abuzurile legale în materie de comerț sunt în mod incontestabil adevărate. Până și Fareed Zakaria de la CNN, care nu este fan al președintelui, a spus: „Donald Trump are dreptate: China trișează comerțul”, lăudând raportul exhaustiv al reprezentaților Statelor Unite privind neconformitatea Organizației Globale de Comerț a Chinei ca fiind un exemplu de document de calitate venit din partea acestei administrații.

În ciuda avertismentelor înfricoșătoare venite din partea economiștilor și experților din mass-media că tratarea Chinei cu duritate ar afecta economia Statelor Unite, nu am văzut nimic de genul acesta. Statele Unite nu doar că supraviețuiesc războiului comercial, ci au prosperat pe perioada celor doi ani de stagnare globală. Între timp, din câte se poate spune analizând datele extrem de nesigure și adesea falsificate, creșterea economică a Chinei a stagnat. Politica fără compromis americană a fost eficace și ar trebui menținută până când China va demonstra o schimbare reală și substanțială a comportamentului, astfel încât să nu mai fie necesare parteneriate comune forțate și încetarea programului amplu de cyberspionaj de stat. Făcând Beijingul responsabil și pentru tratamentul aplicat propriilor cetățeni nu este prea mult de cerut.

Decizia fatală a președintelui de la acea vreme Bill Clinton, de a deconecta politica Statelor Unite privind drepturile omului de tranzacțiile comerciale în 1993, a eliminat cel mai puternic instrument al Americii de a produce bine în lume. Cum președinții George W. Bush și Barack Obama au adoptat ulterior politica de „afacerile sunt afaceri” a lui Clinton, Partidul Comunist Chinez a învățat să exploateze o mass-medie occidentală complăcută pentru a-și vărui autoritarismul, militarismul, represiunea și pentru a acoperi depravarea mediului.

Leneșii jurnaliști americani au reeditat cu nesaț jumătățile de adevăruri generate de grupurile de analiză din D.C. finanțate de corporațiile multinaționale care s-au îmbogățit din comerțul cu China, precum și citatele profesorilor din universitățile dependente de taxele de școlarizare străine și de donatorii chinezi bogați.

Cei care au criticat China, așa cum am făcut-o eu, au fost marginalizați, bârfiți și cenzurați. Firmele americane, precum Google sau Home Depot, au descoperit că încercările de a accesa efectiv mega-comerțul promis au fost distruse de un sistem înclinat în favoarea campionilor interni ai Chinei. Totuși, ororile din Tibet și Tienanmen au fost acoperite de Iphone și de profiturile corporatiste. În prezent, americanii se bucură de filmele studiourilor din Statele Unite ale căror scenarii sunt scrise pentru a evita ofensarea Partidului Comunist și sunt într-o stare de fericită ignoranță că peste un milion de cetățeni chinezi sunt brutalizați în taberele de „reeducare” destinate deprogramării identităților lor religioase.

Faptul că Trump îi obligă pe autoritariști hipersensibili ai Chinei să se conformeze standardelor internaționale de decență în comerț a fost un act de vitejie și unul pe care poate că numai un lider nestingherit ar fi putut să-l facă. Rușinarea publică a Beijingului pe tema piețelor sale ostentativ închise, a transbordării produselor, subvențiilor la export, abuzului de parteneriate comune, spionajul și furtul de tehnologie a dezvăluit pretențiile partidului ca fiind false.

Toate aceste fapte sunt super documentate de raportul Biroului Reprezentanților Comerțului din Statele Unite și în raportul Biroului De Comerț și Industrie al Casei Albe privind agresiunea economică a Chinei. Hainele imaginare ale împăratului a dispărut într-o clipită.

Promisiunea insinuată de fostul Secretar de Stat Henry Kissinger și alții că îmbogățirea despoților i-ar alinia cu interesele SUA, nu mai poate fi susținută. În ultimii doi ani, experții stabilimentului au migrat de la perorarea nonsensului privind progresul inevitabil al Chinei către capitalism și democrație la întrebarea dacă tarifele sunt modalitatea corectă de a confrunta un regim periculos despre care toți credem că este construit pe minciuni și înșelăciune.

Rezultatele inițiale sunt cunoscute acum. Actuala politică de comerț și-a demonstrat eficacitatea și subminează singura sursă de legitimitate a Partidului Comunist: creșterea economică obținută necinstit.

Economia Statelor Unite rămâne cel mai valoros premiu economic de pe Pământ, ceea ce și consumul anualului Black Friday subliniază. Este, de departe, cea mai mare economie din lume, cu un PIB în 2017 de 19.4 trilioane de dolari. Este cel puțin cu 60% mai mare decât cel al Chinei de 12.2 trilioane de dolari și probabil mult mai mare, având în vedere că datele dubioase ale PIB-ului Chinei se înclină pentru a se alinia dezideratelor oficiale.

Întrucât consumul reprezintă o mare parte mult mai mare a PIB-lui american, piața bunurilor din Statele Unite este de câteva ori mai mare decât cea a Chinei. De asemenea, economia Statelor Unite este cea mai sănătoasă economie majoră, cu o creștere robustă a PIB-ului și cu cea mai scăzută rată a șomajului în aproape 50 de ani. China nu are nicio șansă să ne ajungă vreodată. În plus, Statele Unite au o populație mult mai mică și mai puțin împovărată de impozite decât omologii globali, iar consumatorii americani pot cheltui mult mai mult decât cetățenii oricărei națiuni mari.

Iar cel mai important este că statul chinez plătește cea mai mare parte din tarifele Americii. În timp ce susținătorii comerțului liber s-au străduit asiduu să sperie consumatorii cu amenințări de creștere imensă a prețurilor, acestea nu au apărut. Acest lucru se datorează faptului că orice costuri suplimentare generate de distribuirea unui produs pot fi alocate fie consumatorului, prin prețuri mai mari, fie producătorului, prin marje mai mici.

Piața determină această împărțire în timp ce consumatorii demonstrează toleranță pentru absorbția prețurilor mai ridicate. Elasticitatea cererii pentru produse determină prețul, iar un studiu european recent realizat de EconPol concluzionează: „Creșterea cu 25 de puncte procentuale mărește prețurile de consum din Statele Unite pentru toate produsele chinezești afectate cu o medie de 4.5%, în timp ce prețul de producție al firmelor chineze scade cu 20.5%”. Să nu uităm că întregul procent de 25% intră în Trezoreria Statelor Unite, alimentând economia Americii, nu cea a Chinei.

În situația în care prețurile chinezești vor crește, același sistem va obliga distribuitorii și comercianții să absoarbă costurile înaintea consumatorilor. Furnizorii lor migrează deja către alte surse non-chineze.

Greg Autry
Sursa: Foreign Policy