China a fost acuzată în mod credibil și repetat că a ucis membri Falun Gong și alți prizonieri politici pentru a le preleva organele, analizează Wesle
China a fost acuzată în mod credibil și repetat că a ucis membri Falun Gong și alți prizonieri politici pentru a le preleva organele, analizează Wesley J. Smith într-un articol National Review.
În prezent, o lucrare recent publicată în American Journal of Transplantation – una dintre cele mai respectate reviste medicale din lume – expune în mod convingător realitatea că medicii chinezi nu numai că recoltează organe de la prizonierii executați, ci și că prelevarea de organe este adesea metoda execuției.
În primul rând, ei explică de ce uciderea prin prelevarea de organe încalcă „regula donatorului mort“ (DDR). Citat din „Execuție prin recoltarea de organe: încălcarea regulii donatorului mort în China“:
„Un principiu fundamental în etica medicală este acela de a ‘nu face rău’, inclus în celebrul Jurământ Hipocratic. Acest principiu stă la baza a două interdicții larg răspândite în lumea medicală: regula donatorului mort (DDR), care interzice prelevarea de organe vitale pentru transplant de la donatori vii și interdicția participării doctorilor la execuții“.
Însă în China, aproape toate organele donate provin de la prizonieri, ridicând serioase semne de întrebare dacă nu cumva chirurgul ce le prelevează este de fapt călăul. Pentru a determina dacă această practică odioasă se desfășoară într-adevăr în China, autorii au revizuit lucrările publicate de medici chinezi ce recoltează organe. Ei și-au concentrat atenția pe „donațiile“ de inimă și plămâni și au descoperit că 71 de studii publicate între 1980 și 2015 implicau cazuri în care prelevarea de organe părea să fie cauza morții, întrucât nu se putea stabili cu certitudine statutul de „moarte cerebrală“ al pacientului:
„Cele 71 de lucrări la care ne referim au implicat aproape sigur încălcări ale DDR deoarece, în fiecare caz, intervenția chirurgicală, așa cum este descrisă, a exclus determinarea în mod legitim a morții cerebrale, care presupune efectuarea testului de apnee, care la rândul său impune ca pacientul să fie intubat și ventilat mecanic. În cazurile în care s-a folosit o mască facială în loc de intubare – sau intubarea s-a realizat imediat după o traheotomie rapidă, sau după incizie la nivelul sternului când doctorii examinau inima ce încă bătea – absența stabilirii morții cerebrale în prealabil este și mai evidentă. …
Pe lângă momentul intubării, mai există alte două aspecte ce indică caracterul problematic al stabilirii BDD în lucrări. Acestea sunt: (1) introducerea cateterelor venoase pentru a injecta heparină la momentul intubării și (2) injectarea heparinei intramuscular. Dacă donatorul ar fi fost cu adevărat în moarte cerebrală, respectivele perfuzii ar fi fost deja inserate înainte de BDD, ca parte a tratamentului antemortem – nu se inserează niciodată chiar înainte de prelevarea organelor. Mențiunea injectării de heparină intramuscular sugerează că donatorului nu i se inserase nicio perfuzie înainte de operație și e posibil chiar să se fi deplasat acolo pe propriile picioare. Acest lucru este în concordanță cu depozițiile martorilor oculari privind recoltarea de organe de la deținuți, dar nu corespunde cu procedurile standard de prelevare de la donatori aflați în moarte cerebrală“.
Nu există crimă perfectă.
Interesant că, după 2015, medicii chinezi au încetat să mai scrie astfel de lucrări – ceea ce indică poate o conștiință vinovată:
„Există mai multe potențiale explicații pentru acest lucru. Cea mai bună ar fi că programul de reformă a pus într-adevăr capăt utilizării prizonierilor și, prin urmare, și unor astfel de abuzuri. Pe de altă parte, poate fi și din cauză că activiștii pentru drepturile omului și cercetătorii de la nivel local au făcut publice încălcările DDR în septembrie 2014, iar oficialii RPC au în vedere percepțiile internaționale. E posibil să fi fost emise instrucțiuni către jurnalele medicale administrate de stat de a înceta publicarea unor astfel de cazuri, iar acest lucru ar putea explica lipsa unor noi lucrări de genul după 2015“.
Un alt indiciu este timpul scurt de așteptare pentru organe în China:
„În literatura medicală, China este considerată pe locul doi în lume în ceea ce privește numărul de transplanturi, imediat după Statele Unite. Potrivit cercetătorilor în domeniul drepturilor omului însă, China efectuează chiar mai multe transplanturi decât Statele Unite (care au raportat peste 39 000 în 2020).
Spitalele din RPC continuă să-și facă reclamă cu timpi de așteptare pentru transplant de doar câteva săptămâni, în timp ce timpii de așteptare în Statele Unite sunt la nivel de luni și ani. Spitalele continuă să facă publicitate turismului pentru transplant de organe cu site-uri web în engleză, rusă și arabă. Autoritățile chineze se laudă în prezent că vor efectua 50 000 de transplanturi până în 2023 – toate de la donatori voluntari, zice-se. Dacă acest lucru se va întâmpla, China va avea cel mai de succes și cel mai rapid program de transplant voluntar din lume.
La toate acestea, aș adăuga că o țară care comite genocid și ține în captivitate uigurii nu este foarte preocupată de etica medicală.
Și încă ceva. Merită menționat faptul că unii bioeticieni utilitarişti au sugerat că, având în vedere legalizarea eutanasiei, prelevarea organelor ar trebui să fie permisă ca metodă de a provoca moartea. Presupun că ei ar obiecta la uciderea prizonierilor în acest mod, deoarece nu ar exista siguranța consimțământului liber acordat. Și nu există niciun indiciu că astfel de acte barbare ar avea loc în Occident.
Dar un lucru greșit rămâne un lucru greșit. A ucide oameni prin extirparea organelor este pur și simplu un lucru greșit, indiferent de circumstanțe.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS