Studiu: Vaccinul Pfizer împotriva COVID-19 pătrunde în celulele hepatice și este convertit în ADN

Potrivit cercetătorilor suedezi de la Universitatea Lund, ARN-ul mesager (ARNm) din vaccinul Pfizer împotriva COVID-19 este capabil să pătrundă în celulele hepatice umane și este convertit în ADN, informează Meiling Lee într-un articol The Epoch Times.

Cercetătorii au descoperit că atunci când vaccinul ARNm intră în celulele hepatice umane, determină ADN-ul celulei, care se află în interiorul nucleului, să crească producția genei LINE-1 pentru a fabrica ARNm.

ARNm părăsește apoi nucleul și intră în citoplasma celulei, unde este convertit în proteina LINE-1. Un segment al proteinei numit cadru deschis de citire-1, sau ORF-1, ajunge apoi înapoi în nucleu, unde se atașează de ARNm al vaccinului și este transcris invers în ADN spike.

Transcrierea inversă înseamnă obținerea ADN-ului din ARN, procesul normal de transcriere fiind acela în care o porțiune din ADN servește drept șablon pentru a face o moleculă de ARNm în interiorul nucleului.

„În acest studiu prezentăm dovezi că vaccinul ARNm BNT162b2 împotriva Covid este capabil să pătrundă în linia de celule hepatice umane Huh7 in vitro“, au scris cercetătorii în lucrarea publicată în Current Issues of Molecular Biology. „ARNm BNT162b2 este transcris invers intracelular în ADN la 6 [ore] după vaccinare“.

BNT162b2 este o altă denumire a vaccinului Pfizer-BioNTech împotriva COVID-19, comercializat sub numele de marcă Comirnaty.

Întregul proces are loc rapid, în șase ore. Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) afirmaseră că transformarea ARN-ului mesager din vaccin în ADN și infiltrarea sa în nucleul celulei era imposibilă.

„Materialul genetic eliberat de vaccinurile ARNm nu pătrunde niciodată în nucleul celulelor dumneavoastră“, declara CDC pe pagina sa web intitulată „Mituri și realitate privind vaccinurile COVID-19“.

Este pentru prima dată când cercetătorii au demonstrat in vitro cum un vaccin ARNm este convertit în ADN pe o linie de celule hepatice umane și este exact ceea ce experții din domeniul sănătății și „verificatorii“ susțineau de peste un an că nu se poate întâmpla.

CDC afirmă că „vaccinurile COVID-19 nu modifică și nu interacționează cu ADN-ul dumneavoastră în niciun fel“, susținând că toate ingredientele, atât din vaccinurile ARNm, cât și din cele cu vector viral COVID-19 (administrate în Statele Unite) sunt eliminate din organism după producerea anticorpilor. Aceste vaccinuri eliberează material genetic care instruiește celulele să înceapă să producă proteine spike de genul celor ce se găsesc pe suprafața virusului SARS-CoV-2 și determină apariția unui răspuns imunitar.

Pfizer nu a comentat rezultatele studiului suedez și a precizat doar că vaccinul său ARNm nu modifică genomul uman.

„Vaccinul nostru împotriva COVID-19 nu modifică secvența ADN a celulei umane“, a declarat un purtător de cuvânt al Pfizer pentru The Epoch Times într-un e-mail. „Doar oferă organismului instrucțiuni pentru a-și construi imunitatea“.

Peste 215 milioane de persoane – sau 64,9% dintre americani – erau complet vaccinate la data de 28 februarie, dintre care 94 de milioane au făcut și doza booster.

Boli autoimune

Studiul suedez a constatat, de asemenea, apariția de proteine spike pe suprafața celulelor hepatice, despre care cercetătorii spun că ar putea fi luate în vizor de sistemul imunitar și ar putea cauza hepatită autoimună, întrucât „au fost raportate cazuri de persoane care au dezvoltat hepatită autoimună după vaccinarea cu BNT162b2“.

Autorii primului caz raportat, al unei femei sănătoase de 35 de ani care a dezvoltat hepatită autoimună la o săptămână după prima doză de vaccin Pfizer împotriva COVID-19, au spus că există posibilitatea ca „anticorpii anti-proteina spike induși de vaccinare să declanșeze în același timp boli autoimune la indivizii predispuși“, deoarece s-a demonstrat că „în cazurile severe de infectare cu SARS-CoV-2 apare o dereglare inflamatorie ce contribuie la deteriorarea țesuturilor“, de care pare să fie responsabilă proteina spike a virusului.

Proteinele spike pot circula în organism după infectarea sau vaccinarea anti-COVID-19. S-a presupus că proteina spike din vaccin va rămâne în general la locul injectării și va rezista până la câteva săptămâni, ca și alte proteine produse în organism. Dar studiile arată că nu așa stau lucrurile.

Studiul privind biodistribuția vaccinului Pfizer, realizat de autoritățile japoneze, a constatat că unele molecule de ARNm s-au deplasat de la locul injectării și au intrat în fluxul sanguin, fiind găsite în diferite organe, precum ficatul, splina, glandele suprarenale și ovarele șobolanilor de laborator, la 48 ore după injectare.

Într-un alt studiu, proteinele spike produse de organism după vaccinarea cu serul Pfizer anti-COVID-19 au fost descoperite pe veziculele membranare minuscule numite exozomi – care mediază comunicarea de la celulă la celulă prin transferul de material genetic către alte celule – timp de cel puțin patru luni după a doua doză de vaccin.

Persistența în organism a proteinei spike „crește posibilitatea unei inflamații constante și a lezării organelor ce produc proteine spike“, potrivit experților de la Doctors for COVID Ethics, o organizație formată din medici și oameni de știință „ce caută să promoveze etica medicală, siguranța pacienților și drepturile omului în răspunsul la COVID-19“.

„Atâta timp cât proteina spike poate fi detectată pe veziculele membranare derivate din celule, sistemul imunitar va ataca celulele care eliberează aceste vezicule“, au declarat ei.

Potrivit Dr. Peter McCullough, medic internist, cardiolog și epidemiolog, constatările studiului suedez au „implicații enorme, modificările cromozomiale permanente și sintetizarea de proteine spike pe termen lung conducând la patogeneza unei categorii cu totul noi de boli cronice“.

Nu se știe dacă rezultatele obținute în studiu vor avea loc în organismele vii sau dacă ADN-ul convertit din ARNm al vaccinului se va integra în genomul celulei. Autorii au declarat că sunt necesare mai multe investigații, inclusiv pe organisme vii complexe, cum ar fi animalele, pentru a înțelege mai bine potențialele efectele ale vaccinului ARNm.

„În acest moment, nu știm dacă ADN-ul transcris invers din vaccinul BNT162b2 este integrat în genomul celulei. Sunt necesare studii suplimentare pentru a demonstra efectul BNT162b2 asupra integrității genomice, inclusiv secvențierea întregului genom al celulelor expuse la BNT162b2, precum și țesuturi de la subiecți umani care au fost vaccinați cu BNT162b2“, au precizat autorii.

Traducere și adaptare
Tribuna.US