Sucidava, cetatea de la Dunăre

Cea mai importantă cetate romano-bizantină dintre Carpaţi şi Dunăre, element particular al patrimoniului național, aflată la cinci kilometri de oraşul Corabia din judeţul Olt, Sucidava este un loc interesant ce nu trebuie ratat de nici un iubitor de istorie. Initial, Sucidava (Cetatea Sucilor) era o asezare geto-dacica amplasata pe malul stang al Dunarii, pe teritoriul satului Celei (astazi un cartier al orasului Corabia). În urma cuceririi Daciei de către romani, pe teritoriul actualei comune Celei s-a ridicat un castru roman care a contribuit la dezvoltarea orașului civil roman Sucidava. Sub împăratul roman Aurelian (270-275) a fost zidită prima cetate de apărare. Împăratul Constantin cel Mare (306-337) a rezidit această fortăreață, a construit un pod de piatră peste Dunăre și a restaurat drumul roman. Ca multe alte cetăți din acest areal, invaziile i-au grăbit sfârșitul. Cetatea a fost distrusă prima dată de către huni (442-447). În anii 527-533, ea a fost refăcută de împăratul Justinian, însă a fost definitiv distrusă de invaziile avaro-slave în jurul anului 600.

Pe vremuri, cetatea se întindea pe două hectare, dar astăzi se mai păstrează doar zidurile și turnurile de intrare (8 la număr), care au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice, clădirea hypocaust, bazilica romano-bizantină care datează din secolul al VI-lea, piciorul podului peste Dunăre construit de Constantin cel Mare în anul 328, poarta constantiniană care face legătura între pod si cetate, băile romane, câteva străzi pavate și o fântână romană săpată în secolul al II-lea. De asemenea, arheologii au descoperit în cetatea Sucidava un opaiț, un cuptor de pâine (construit din pământ ars), monede de bronz, o furcă de tors și multe obiecte ceramice. Se spune că în incinta Cetății Sucidava ar exista templul Zeiței Nemesis, protectoarea cetății, însă cercetările arheologice nu au confirmat acest lucru.

O scurtă descriere a principalelor obiective merită, fără îndoială, menționată. Astfel, amenajat și inaugurat relativ recent, chiar la intrare, se află muzeul, unde sunt adăpostite obiectele de valoare descoperite în cetate și în împrejurimi: de la cermică geto-dacică găsită în zona Sucidava-Celei, brățări din bronz, inele sau rame de oglindă din plumb, până la fragmente de ceramică cu inscripţii creștine și obiecte de podoabă cu semnul crucii, mai recente. Imediat după muzeu, urmează zona pietonală, care duce la intrarea în cetate.

Anii ’70 au însemnat perioada cea mai fructuoasă a descoperirilor de la Sucidava. Poarta de Vest, de pildă, a ieșit la iveală în anul 1977, cu ocazia decopertării zidului din partea de vest. Făcea legătura între podul construit de Constantin cel Mare, situat la aproximativ 132 de metri vest, și interiorul cetății. Cele două porți au fost folosite împreună până în anii 364-366, când intrarea în cetate a fost zidită, din cauza atacurilor goților. Un vestigiu interesant, acoperit cu un geam din sticlă pentru a fi protejat, este un fel de frigider, vechi de peste 4.000 de ani, descoperit în anii 1978-1979. Fortăreața păstrează de secole o altă minune, “fântâna secretă”, atracția locului, un monument unic în arhitectura romano-bizantină și unic în Europa. Spectaculos este sistemul de construire a fântânii și deosebit de importantă este valoarea sa arheologică. Amplasată în partea de sud a cetății Sucidava, fântâna secretă a fost descoperită întâmplător în anul 1958 de către un localnic. Cercetările ulterioare au descoperit că fântâna a fost construită în secolul al VI-lea de către Împăratul Justinian.

Construcția din subteran este formată din puțul propriu-zis (săpat la o adâncime de 19 metri față de nivelul platoului cetății, care coboară până la izvor), care are forma unui turn înalt de 4,5 metri. Pereții turnului sunt din cărămidă (legată cu mortar de var amestecat cu cărămidă pisată) și au o grosime de 85 de centimetri. Coridorul are forma unei bolți de cărămidă și ajunge până sub zidul de incintă al cetății, urcând apoi până la suprafață. Fântâna este denumită “izvorul iubirii” și reprezintă una dintre cele mai mari descoperiri arheologice din incinta cetății. Ca orice lucru învăluit în mister și în secole de existență, “fântâna secretă” are o legendă care povestește că apa izvorului nesecat are puterea de a inteți iubirea cuplurilor și de a-i reuni pe cei desparțiți. Printre localnici exista obiceiul ca mirii si miresele să coboare dupa nuntă la izvorul subteran (“izvorul iubirii”) si să bea din apa miraculoasă, pentru ca iubirea lor sa fie veșnică. Panourile amplasate la intrarea în tunel oferă detalii despre rolul fântânii de-a lungul timpului și despre modul în care a fost ea construită, precizând „un monument unic în arhitectura romano-bizantină, cu rolul de a aproviziona cu apă militarii din garnizoana Sucidavei şi a familiilor acestora care locuiau în cetate. Accesul se făcea de pe platoul cetății până la puțul fântânii printr-un coridor subteran, lung de 26 de m. La o adâncime de 19 m, la nivelul Luncii Dunării, a fost captat unul din puternicele izvoare de la poalele platoului, aflat la circa 14 m sud de zidul de incintă, amenajându-se aici puțul de formă pătrătă, acoperit cu o boltă de cărămidă de forma unui turn. Fântâna a fost distrusă în anii 600-601 de atacurile avaro-slave”. O altă atracție a locului, aflată la câțiva pași de fântână, descoperită tot cu ocazia cercetărilor arheologice din anul 1977, datează din secolul V d.Hr. Este vorba despre clădirea cu Hypocaust sau camera termală. Are zidurile lucrate din piatră și cărămidă, legate cu mortar, și este de formă dreptunghiulară. Pe sub podeaua clădirii se află pilaele, construite din cărămizi suprapuse, iar în partea de sud-vest se află praerfurnium, unde se făcea focul pentru încălzirea aerului de sub podea, care era uniformizat cu ajutorul pilaelor. Din hypocaust porneau spre alte clădiri tuburi din ceramică îngropate în pereții locuințelor, prin care circula aer cald. Ultimul obiectiv al cetății este basilica paleocreștină, prima biserică creștină descoperită la nord de Dunăre și la sud de Carpați. Are forma unei corabii, cu altarul orientat la răsărit, ca orice biserică creștină. În interiorul bisericii s-a găsit scheletul unui bărbat neobișnuit de înalt pentru acea vreme, 1,97 m. Lângă el au mai fost descoperite alte 5 schelete, de dimensiuni mai mici, în sicrie din căramidă.

În fine, se mai cuvine subliniat că Cetatea Sucidava, însemnând multă istorie și sugerând mult mister, inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, a fost renovată în urma unei investiții de 3 milioane de euro din fonduri europene. Tot din bani europeni, cetatea a fost împrejmuită, s-a construit muzeul, s-au pus marcaje noi și o zonă pietonală care face locul accesibil în orice anotimp.

Dorin Nădrău
Tribuna.US