Tehnologia și confuzia transgender

În decembrie 2000, The Atlantic a publicat un reportaj care amintește de The Twilight Zone. La începutul aceluiași an, a apărut știrea despre un chirurg britanic care a amputat membrele sănătoase a doi pacienți. 

Ceea ce a descoperit autorul Carl Elliott în spatele acestor evenimente ciudate a fost și mai derutant. O afecțiune cândva rară – suferința psihologică cauzată de membrele sănătoase – chinuia acum mii de oameni. Cum s-a ajuns la așa ceva?, analizează Jared Eckert pentru Heritage Foundation.

În interviurile sale cu persoane care doreau să le fie amputate anumite părți ale trupului, Elliott a descoperit un element comun care alimentează ceea ce poartă acum denumirea de Body Integrity Identity Disorder (BIID): internetul. 

Pentru cei care aveau acces la el, internetul oferea o avalanșă de informații și conexiuni sociale. Se prea poate ca mediul anonim să fi agravat problema. Rezultatul? O nișă ecologică în care BIID a putut înflori.

Asta se întâmpla în anul 2000, când utilizarea internetului nu era la fel de răspândită și nu genera nici pe departe atât de mare dependență ca în prezent.

De atunci, „noile mijloace de comunicare“ – internetul, smartphone-urile și rețelele de socializare – au răspândit tulpini aproape perene de dismorfie corporală. Până la mijlocul anilor 2010, blogurile saturate de imagini de pe Tumblr alimentau blogurile pro-anorexie, sau „pro-ana“. 

În ziua de azi, TikTok umple feed-urile adolescenților cu conținut despre tulburări de alimentație, iar Instagram provoacă probleme cu stima de sine pentru 1 din 3 adolescente.

Au existat proteste publice împotriva acestor nebunii alimentate de tehnologie în publicații precum The Atlantic. Dar cea mai recentă maladie a fost ignorată în exteriorul presei conservatoare: disforia de gen cu debut rapid. Mai rău, o mare parte a Stângii a celebrat fenomenul în numele „incluziunii“, „egalității“ și – în această lună – al „mândriei“.

La fel ca aspiranții la amputare din anul 2000 sau adolescenții anorexici din 2010, noile canale media alimentează o altă formă de auto-vătămare în rândul adolescenților. 

Să luăm exemplul lui Keira Bell, tânăra care a câștigat un proces la Înalta Curte a Regatului Unit împotriva clinicii de gen care i-a accelerat tranziția. Înainte de a primi informații din biroul consilierului, clinică sau sala de clasă, ea a fost expusă ideologiei de gen pe internet.

Sau cazul lui Grace Lidinsky-Smith, care a fost prezentat în reportajul despre transsexuali din cadrul emisiunii 60 Minutes. Grace a mers înapoi pe firul tranziției de gen până la social media:

„Totul a început când am intrat pe Tumblr, pe la 13 ani“. În cazul adolescentei Grace, „prietenii“ virtuali au ajutat-o să-și diagnosticheze anxietatea și depresia drept simptome ale faptului că s-a născut în corpul greșit.

Helena Kirschner, o americancă cunoscută pentru faptul că a revenit la sexul de la naștere, a împărtășit, de asemenea, modul în care social media i-a insuflat dorința de a face tranziția. La fel ca Grace, fantezia transgender a Helenei a început pe Tumblr, pe care l-a folosit „ca o evadare din lumea reală, într-o realitate alternativă“.

Dovezile că internetul perpetuează maladii nu sunt doar anecdotice. Sondaje recente arată că majoritatea adolescenților care fac tranziția sunt expuși, încurajați și susținuți online. Într-un sondaj, 65% dintre cei care au făcut tranziția au citat grupurile online, forumurile și/sau social media ca fiind cele mai mari surse de sprijin. 

Un alt sondaj a constatat că YouTube, blogurile, Tumblr și forumurile online au fost principalele surse care i-au convins pe cei ce au revenit la sexul de la naștere să facă tranziția inițială.

În mare parte, vorbim de un experiment în timp real pe zeci de mii de adolescenți. Însă consecințele tranziției sunt deja bine documentate. Procesul de tranziție, la fel ca extirparea unui membru sau înfometarea, are efecte ireversibile. De asemenea, nu reușește să rezolve problemele care stau la baza disforiei de gen. Blocanții pubertății duc la probleme de densitate osoasă. Hormonii cauzează sterilitate. Sânii sau ovarele îndepărtate chirurgical nu pot fi înlocuiți.

Citește și „Știința“ periculoasă din spatele tranziției de gen

Mai mult, cel mai îndelungat studiu pe această temă constată că cei ce recurg la proceduri chirurgicale pentru tranziție au de 19 ori mai multe șanse de a se sinucide decât ceilalți. În schimb, ediția a 5-a a Manualului de diagnostic și statistică privind tulburările mentale al Asociației Americane de Psihiatrie precizează că, dintre tinerii care se luptă cu disforia de gen, între 88 și 98% se vor împăca cu sexul lor biologic dacă li se permite să treacă prin pubertate.

În ciuda acestor consecințe nefaste și a rolului jucat de noile mijloace media în răspândirea maladiilor emoționale, platformele propagă cu mândrie conținut „pro-trans“. O căutare rapidă după termenul „intervenții chirurgicale“ pe TikTok – principala platformă de socializare folosită de adolescenții de astăzi – are ca rezultat nu unul, nu două, ci un șir nesfârșit de videoclipuri ce promovează fețe fericite deasupra piepturilor mutilate.

Un astfel de videoclip are peste 29,1 milioane de vizualizări, aproximativ 618.600 de like-uri și aproape 10.000 de comentarii. Mai sunt și altele cu sute de mii sau chiar milioane de vizualizări. Același conținut saturează fluxurile Instagram și Twitter.

Nu la fel stau lucrurile cu blogurile pro-anorexie. Încă din 2001, Yahoo elimina blogurile care încurajau tulburările alimentare. Când problema a apărut pe serverele sale în jurul anului 2012, Tumblr a făcut același lucru.

În prezent, toate platformele majore de socializare interzic astfel de conținut. Chiar au dezactivat rezultatele căutărilor pentru hashtag-urile referitoare la tulburările de alimentație. Unele, cum ar fi Pinterest, Instagram, Snapchat și TikTok, au mers chiar atât de departe încât au interzis sau restricționat reclamele pentru pierderea în greutate.

În ziua de azi, când majoritatea vieții de zi cu zi a adolescenților se desfășoară online, sunt necesare măsuri mai serioase de protecție pentru a pune capăt promovării auto-mutilării în acel mediu.

Începând din 2021, 71% dintre tinerii americani dețin propriul smartphone până la vârsta de 12 ani, iar 84% dintre adolescenții cu vârste cuprinse între 13 și 18 ani folosesc social media. 

Adolescentul american tipic petrece aproape 9 ore pe zi pe ecrane. Până când platformele de social media nu vor oferi controale parentale mai robuste și nu vor adopta politici care să restricționeze sau să interzică conținutul „pro-trans“, nu există practic nimic care să-i împiedice pe copii să cadă pradă algoritmilor ce încurajează practica periculoasă a tranziției de gen.

Dacă părinții și factorii de decizie politică doresc să protejeze copiii de auto-distrugere prin tranziție de gen, atunci trebuie să intensifice presiunea asupra companiilor de tehnologie. Atâta timp cât acestea promovează și oferă platforme pentru asemenea conținut, corpurile și viitorul adolescenților vor fi în pericol.

Traducere și adaptare
Tribuna.US