Tenis: Carlos Alcaraz câștigă Wimbledon în cel mai greu mod posibil: învingându-l pe Novak Djokovic

Foto: Wimbledon/Facebook

Trebuia să se întâmple într-o bună zi. Novak Dkojovic avea să-l întâlnească pe Novak Djokovic al său. Cel mai încăpățânat campion al tenisului avea să întâlnească un concurent respectuos, dar de neclintit, care să nu fie speriat de legenda, de rezistența sau de strategiile sale și să se ridice la înălțimea momentului, fără menajamente, așa cum a făcut cândva, cu mult timp în urmă, un tânăr Djokovic.

Djokovic avea să renunțe până la urmă la tron, așa cum fac regii, analizează Jason Gay pentru WSJ.

Dar el a continuat să câștige, iar lumea tenisului a început să aibă îndoieli. Djokovic a continuat să adauge la cariera sa fără precedent la simplu masculin – 23 titluri importante, cele mai multe din istorie. El a câștigat încă unul în Australia, în ianuarie, și la Paris, în iunie. A ajuns până în finala ediției din acest an a Wimbledon, fiind deja câștigător a șapte astfel de turnee, inclusiv ultimele patru.

La 36 de ani, Djokovic era ferm pe poziție. Tinerii continuau să piardă. Jucătorii debutanți erau fascinați, învinși încă din start. La fel părea să se întâmple și duminică, când Djokovic a spulberat în primul set un finalist fără experiență.

Apoi situația s-a schimbat – treptat, apoi dintr-o dată, așa cum spune vechea zicală.

Imperiul a căzut. Wimbledon are un nou rege: Carlos Alcaraz, învingător cu 1-6, 7-6(6), 6-1, 3-6, 6-4 în fața unui titan îmbătrânit care a renunțat în sfârșit la tronul său.

A fost un meci antrenant pe care l-ai simțit în stomac, indiferent de partea cui ai fost. A oferit câte puțin din toate: avantaj pentru ambii jucători, un început dezechilibrat, un tie-break tensionat, o depășire a timpului, o pauză de toaletă prelungită, o rachetă ruptă, un public care a alternat între tăcere și extaz, și o listă de VIP-uri care i-a inclus pe Prințul și Prințesa de Wales, Regele Spaniei și Brad Pitt, Ducele de Handsome.

Alcaraz câștigase un turneu important înainte – U.S. Open de anul trecut. Dar Djokovic nu participase la acele turnee, așa că această victorie arată ca o schimbare de gardă generațională, sau cel puțin un prim pas notabil în această direcție.

Roger Federer și-a încheiat cariera. Rafael Nadal este accidentat și speră la un ultim sezon. Djokovic ar putea continua să câștige ani de zile, bineînțeles – nu l-aș exclude nicio clipă.

Dar Alcaraz este acum senzația momentului în tenis. Este cel mai tânăr câștigător la Wimbledon după Boris Becker și Bjorn Borg, care câștigase înainte de Boris. Într-un timp scurt – doar patru ani de participare la turnee ca profesionist – a învățat să stăpânească suprafața capricioasă a terenului și a transformat-o în locul său de distracție.

Nimic nu pare a fi o întâmplare. Dacă cineva ar fi trebuit să reușească ceea ce s-a întâmplat duminică, acela trebuia să fie Alcaraz. Jucătorul de 20 de ani din Spania a devenit furnizorul de senzații tari al tenisului, un jucător de (aproape) 1,80 m plin de energie și forță, gata să treacă un râu plin de crocodili pentru a reuși o revenire spectaculoasă.

Important este că Alcaraz pare să aibă maturitatea necesară. Își respectă predecesorii, dar în același timp, vrea să se ia la trântă cu ei și să dea cu ei de pământ. Era un bebeluș când s-au ridicat cei Trei Grei, crescând în umbra idolului spaniol Nadal.

Când Federer s-a retras, Alcaraz a vorbit cu regret despre faptul că nu s-au întâlnit niciodată pe teren.

Djokovic – într-o competiție majoră – a fost considerat un obstacol important, un rit de trecere esențial pentru lumea nr. 1. La ediția din acest an a turneului francez, au avut parte de două seturi palpitante în semifinale înainte ca Alcaraz să fie doborât de crampe la picioare și să cedeze. Părea să fi fost o greșeală de pregătire, o greșeală de începător.

Citește și Tenis: Novak Djokovic a câştigat turneul de la Roland Garros – record de 23 de titluri de Mare Șlem

Alcaraz a luat aminte. „Mi-am învățat lecția din acel meci“, a declarat el duminică. Este ceea ce îți dorești să vezi.

De data aceasta l-a învins pe Djokovic jucând ca el, menținându-se în formă și acționând cu o siguranță de care jucătorii mai tineri rareori au dat dovadă în fața unuia dintre cei Trei Grei.

După setul inițial pierdut aproape la 0, Alcaraz a făcut ceea ce trebuia să facă, adică să îl atace direct pe Djokovic și să răstoarne rezultatul meciului. A încetat să mai joace timid. A început să lovească mai tare – fără să scadă ritmul, riscând să piardă cu lovituri inteligente sub fileu și de colț.

Carlos Alcaraz și-a revenit și l-a învins pe Novak Djokovic la Wimbledon, după ce pierduse în fața acestuia la Roland Garros.

Momentul nu a fost prea strălucit. Carlos nu avea de gând să fie un simplu pasager. Desigur, Djokovic este Djokovic și știți ce înseamnă asta. A câștigat multe dintre turneele importante după ce părea să fie învins de adversar.

S-ar putea să nu existe un adversar mai greu de doborât – nu doar în tenisul masculin, ci în toate sporturile. Chiar și după ce l-ai învins pe Djokovic, ar trebui să te duci la arbitru și să ceri să-ți dea rezultatul în scris, pentru a fi sigur.

Mulțimea îl voia pe Alcaraz, rău de tot. Acest lucru nu a părut să-l deranjeze pe Djokovic. Cu fața încruntată, maxilarul acoperit de barbă, ochii ca niște pumnale îndreptate spre arbitru după acea eroare de cronometrare, Djokovic încă excelează în rolul de nedorit, chiar și fără Roger și Rafa. Este un rol pe care l-a mai jucat înainte.

El nu are nevoie de susținerea mulțimii, desigur. Niciun jucător nu a fost vreodată mai priceput în a ignora opinia publicului, spulberând scenariile frumoase, frângând inimile romanticilor din tenis.

Chiar și atunci când Djokovic și-a pierdut calmul – așa cum s-a întâmplat la începutul celui de-al cincilea set, când a distrus o rachetă după ce serva i-a fost respinsă, în timp ce un cor de huiduieli se revărsa asupra lui – el a rămas o amenințare. Doar era Djokovic.

Acesta este motivul pentru care știm că Alcaraz este un jucător adevărat: pentru că a reușit cel mai greu lucru posibil. A ajuns la Wimbledon și a învins un campion renumit, un jucător cu argumente solide drept cel mai grozav care a făcut-o vreodată, care iubește acest turneu și iarba sa la fel de mult ca oricine.

A învins trecând prin foc, în revenire, în cinci seturi, luptând cu îndârjire. Novak Djokovic și-a întâlnit în sfârșit propriul Novak Djokovic, iar acesta a fost Carlos Alcaraz.

Tribuna.US