„Nu toți germanii care au cumpărat un exemplar din Mein Kampf l-au citit neapărat... Dar se poate spune că, dacă mai mulți germani non-naziști l-ar fi
„Nu toți germanii care au cumpărat un exemplar din Mein Kampf l-au citit neapărat… Dar se poate spune că, dacă mai mulți germani non-naziști l-ar fi citit înainte de 1933 și dacă oamenii de stat străini din lume l-ar fi citit cu atenție cât mai era timp, atât Germania, cât și lumea ar fi putut fi salvate de la catastrofă” – William L. Shirer, Ascensiunea și căderea celui de-al Treilea Reich
Câți israelieni, sau evrei, sau oricine altcineva, au citit Carta Hamas din 1988 sau Carta revizuită care a fost publicată în 2017? Cu 36 de articole de doar câteva paragrafe fiecare în prima și 42 de declarații concise de principii și obiective generale în cea de-a doua, ambele sunt considerabil mai scurte și mai ușor de digerat decât ediția originală de 782 de pagini în limba germană a Mein Kampf.
În plus, spre deosebire de lucrarea de referință a lui Hitler, care nu a fost publicată în limba engleză până în martie 1939, pe internet pot fi găsite cu ușurință traduceri excelente în limba engleză atât a Pactului original al lui Hitler, cât și a succesorului său, analizează Bruce Hoffman pentru The Atlantic.
Lansată la 18 august 1988, Carta originală prezintă în mod clar intențiile genocidare ale Hamas. În consecință, ceea ce s-a întâmplat pe 7 octombrie în Israel este în deplină concordanță cu scopurile explicite și obiectivele declarate ale Hamas. A fost, de fapt, concretizarea incipientă a adevăratelor ambiții ale Hamas.
Cele mai relevante dintre cele 36 de articole ale documentului pot fi rezumate ca încadrându-se în patru teme principale:
- Distrugerea completă a Israelului ca o condiție esențială pentru eliberarea Palestinei și înființarea unui stat teocratic bazat pe legea islamică (Sharia).
- Nevoia unui război sfânt (jihad) neîntrerupt și neîncetat pentru a atinge obiectivul de mai sus.
- Disprețul deliberat și respingerea oricărei rezoluții negociate sau rezolvări politice a pretențiilor evreilor și musulmanilor la Țara Sfântă.
- Întărirea calomniilor și falsurilor antisemite istorice, combinate cu teorii ale conspirației sinistre.
Astfel, în timp ce luptele din Israel și Gaza se desfășoară cu furie și s-ar putea să se intensifice și să se răspândească, pledoariile pentru moderație, reținere, negociere și construirea unor căi spre pace sunt destinate să nu fie acceptate de Hamas. Pactul arată clar că războiul sfânt, ordonat divin și consfințit de scripturi, este în ADN-ul Hamas.
Distrugerea absolută a Israelului
Carta începe cu un mesaj care cuprinde cu precizie planul principal al Hamas. Citându-l pe Hassan al-Banna, fondatorul egiptean al Frăției Musulmane, din care Hamas este membru constitutiv (Articolul 2), documentul proclamă: „Israelul va exista și va continua să existe până când Islamul îl va anihila, așa cum i-a nimicit și pe alții înaintea lui”.
Pentru ca nu cumva să existe vreun dubiu cu privire la scopurile sângeroase ale Hamas față de Israel și poporul evreu, introducerea continuă să explice:
„Acest Pact al Mișcării de Rezistență Islamică (HAMAS), clarifică imaginea sa, dezvăluie identitatea sa, subliniază poziția sa, explică obiectivele sale, vorbește despre speranțele sale și face apel la susținerea, adoptarea și aderarea la rândurile sale. Lupta noastră împotriva evreilor este foarte mare și foarte serioasă… Este un pas care, în mod inevitabil, ar trebui să fie urmat de alți pași”.
După un limbaj explicativ general despre fundamentul religios și intențiile nobile ale Hamas, Carta ajunge la rațiunea de a fi a Mișcării de Rezistență Islamică: măcelărirea evreilor.
„Ziua Judecății nu va veni”, proclamă acesta, „până când musulmanii nu se vor lupta cu evreii (ucigându-i pe evrei), când evreul se va ascunde după pietre și copaci. Pietrele și copacii vor spune: “O, musulmani, o, Abdulla, este un evreu în spatele meu, veniți și ucideți-l””.
Articolul 11 explică de ce este necesară această anihilare a evreilor. Palestina este descrisă ca fiind un “Waqf islamic” – un patrimoniu bazat pe principii religioase, educaționale sau caritabile musulmane și, prin urmare, inviolabil pentru orice alte popoare sau religii. În consecință, teritoriul care înglobează acum Israelul, Gaza și Cisiordania este:
„consacrat pentru generațiile musulmane viitoare până la Ziua Judecății. Acesta, sau orice parte a lui, nu trebuie risipit; acesta, sau orice parte a lui, nu trebuie abandonat … Acest Waqf rămâne atât timp cât rămân pământul și cerul. Orice procedură în contradicție cu Sharia islamică, în ceea ce privește Palestina, este nulă și fără efect”.
În concluzie, orice compromis cu privire la acest teritoriu, inclusiv soluția a celor două state, cu atât mai puțin coexistența între religii și popoare, este interzisă.
Războiul Sfânt
Articolul 12 face legătura între dreptul exclusiv al musulmanilor la teritoriul dintre Marea Mediterană și râul Iordan și obligația religioasă care le revine tuturor musulmanilor de a purta un război de purificare religioasă.
„Nimic în naționalism nu este mai semnificativ sau mai profund decât în cazul în care un inamic ar trebui să calce pe pământ musulman. Rezistența și înăbușirea inamicului devine datoria individuală a fiecărui musulman, bărbat sau femeie” – un aspect reiterat ulterior în Articolele 14 și 15.
În plus, Articolul 15 subliniază importanța inoculării acestei mentalități la copii.
„Este important să se facă schimbări de bază în programa școlară, pentru a o curăța de urmele invaziei ideologice care au afectat-o ca urmare a orientaliștilor și misionarilor care s-au infiltrat în regiune după înfrângerea cruciaților în mâinile lui Salah el-Din (Saladin)”.
Citește și Ce spune un egiptean, Doctor în Islam, despre Hamas și ideologia urii
În această ordine de idei, Articolul 30 subliniază, de asemenea, că jihadul nu se limitează la purtarea armelor și la confruntarea cu inamicul:
„Scriitorii, intelectualii, oamenii de presă, oratorii, educatorii” sunt chemați „să-și îndeplinească datoria, din cauza ferocității ofensivei sioniste și a influenței sioniste în multe țări, exercitată prin controlul financiar și mediatic, precum și a consecințelor pe care toate acestea le conduc în cea mai mare parte a lumii”.
Nimic nu este negociabil
Articolul 13 respinge orice fel de negocieri sau de rezolvare pașnică a revendicărilor teritoriale evreiești și palestiniene asupra teritoriului. În această privință, Pactul este complet transparent:
„Nu există nicio soluție pentru problema palestiniană decât prin Jihad. Inițiativele, propunerile și conferințele internaționale sunt toate o pierdere de timp și eforturi zadarnice”.
Nici aceste cuvinte nu sunt artefacte istorice. Comunicatele „militare” ale Hamas care anunță triumfurile operațiunii Al-Aqsa Flood se încheie cu cuvintele „Este un jihad al victoriei sau al martirajului”.
Într-adevăr, această parte a Cartei subliniază că:
„Inițiativele și așa-numitele soluții pașnice și conferințe internaționale sunt în contradicție cu principiile Mișcării de Rezistență Islamică. Abuzul împotriva oricărei părți a Palestinei este un abuz îndreptat împotriva unei părți a religiei. Naționalismul Mișcării de Rezistență Islamică este parte a religiei sale. Membrii săi au fost hrăniți cu acest lucru. De dragul de a înălța steagul lui Allah deasupra patriei lor, ei luptă”.
Carta mai spune despre negocierile internaționale că „poporul palestinian știe mai bine decât să accepte ca viitorul, drepturile și soarta sa să fie jucate”.
Antisemitism fundamental
Carta se remarcă în special prin traficul său de calomnii odioase și teorii ale conspirației despre poporul evreu și despre presupusa influență și putere supraomenească pe care acesta o exercită asupra întregii omeniri.
„În tratamentul lor nazist [asupra altor popoare], evreii nu au făcut nicio excepție pentru femei sau copii”, începe Articolul 20. „Politica lor de a băga frica în inimă este destinată tuturor. Ei îi atacă pe oameni acolo unde este vorba de câștigarea pâinii lor, extorcându-le banii și amenințându-le onoarea. Ei tratează oamenii ca și cum ar fi cei mai mari criminali de război”.
Articolul 22 dezvoltă această temă. Canalizând argumentele fantastice ale infamelor Protocoale ale Bătrânilor Sionului (care sunt discutate la Articolul 32), Mein Kampf al lui Hitler și Ku Klux Klan, acesta elaborează profunzimea și amploarea perfidiei evreiești. Limbajul acestui articol este atât de năucitor încât merită citat în întregime:
„De mult timp, dușmanii au planificat, cu abilitate și precizie, realizarea a ceea ce au obținut. Ei au luat în considerare cauzele care afectează curentul evenimentelor. S-au străduit să acumuleze bogății materiale mari și substanțiale, pe care le-au dedicat realizării visului lor. Cu banii lor, au preluat controlul asupra mijloacelor de informare în masă la nivel mondial, a agențiilor de știri, a presei, a editurilor, a posturilor de radio și televiziune și altele. Cu banii lor au stârnit revoluții în diferite părți ale lumii cu scopul de a-și realiza interesele și de a culege roadele acestora. Ei au fost în spatele Revoluției Franceze, a revoluției comuniste și a majorității revoluțiilor despre care am auzit și auzim, ici și colo. Cu banii lor au format societăți secrete, cum ar fi francmasonii, cluburile Rotary, Lions și altele în diferite părți ale lumii, cu scopul de a sabota societățile și de a realiza interesele sioniste. Cu banii lor au reușit să controleze țările imperialiste și să le instige să colonizeze multe țări pentru a le permite să le exploateze resursele și să răspândească acolo corupția.
Poți vorbi oricât de mult dorești despre războaie regionale și mondiale. Ei au fost în spatele Primului Război Mondial, când au reușit să distrugă Califatul islamic, obținând câștiguri financiare și controlând resursele. Au obținut Declarația Balfour, au format Liga Națiunilor prin care puteau conduce lumea. Au fost în spatele celui de-al Doilea Război Mondial, prin care au obținut câștiguri financiare uriașe prin comerțul cu armament și au deschis calea pentru înființarea statului lor. Ei au fost cei care au instigat înlocuirea Ligii Națiunilor cu Organizația Națiunilor Unite și Consiliul de Securitate pentru a le permite să conducă lumea prin intermediul acestora. Nu există niciun război care să aibă loc nicăieri, fără ca ei să fie implicați”.
Articolul 28 continuă această temă și citează din nou diverse organizații civice și ordine frățești ca fiind vasele malefice prin care poporul evreu își urmărește neîncetat obiectivul de dominație globală. Alcoolismul și dependența de droguri sunt instrumente integrale ale complotului nefast al evreilor:
„Invazia sionistă este o invazie vicioasă. Nu se abține să recurgă la toate metodele, folosind toate căile rele și josnice pentru a-și atinge scopul. În operațiunile sale de infiltrare și de spionaj, ea se bazează în mare măsură pe organizațiile secrete pe care le-a creat, cum ar fi francmasonii, cluburile Rotary și Lions și alte grupuri de sabotaj. Toate aceste organizații, fie ele secrete sau deschise, lucrează în interesul sionismului și în conformitate cu instrucțiunile acestuia. Ele au ca scop subminarea societăților, distrugerea valorilor, coruperea conștiințelor, deteriorarea caracterului și anihilarea Islamului. Acesta se află în spatele comerțului cu droguri și al alcoolismului în toate formele sale, astfel încât să faciliteze controlul și expansiunea sa”.
După Palestina, explică Articolul 32, „sioniștii aspiră să se extindă de la Nil până la Eufrat. Când vor fi digerat regiunea pe care au cucerit-o, vor aspira la o nouă expansiune și așa mai departe. Planul lor este încorporat în „Protocoalele Bătrânilor Sionului”, iar comportamentul lor actual este cea mai bună dovadă a ceea ce spunem. Împotriva acestei forțe copleșitoare stă Hamas – „vârful de lance al cercului de luptă cu sionismul mondial și un pas pe drum”.
În Articolul 31, spre sfârșitul delimitării celor 30 de principii directoare, Hamas susține că toate credințele pot „coexista în pace și liniște unele cu altele” sub „aripa unică a islamului”. Dar, pentru ca nimeni să nu se lase păcălit să creadă în promisiunea acestui paradis pe Pământ, Hamas cere ca preț de intrare supunerea deplină și respectarea neîndoielnică a regulilor sale:
„Este de datoria adepților altor religii să înceteze să mai conteste suveranitatea Islamului în această regiune, deoarece în ziua în care acești adepți vor prelua controlul nu va fi decât carnagiu, strămutare și teroare”.
O cartă mai puțin dură?
La 1 mai 2017, Hamas a emis o Cartă revizuită. Au dispărut „retorica religioasă vagă și declarațiile utopice extravagante” din documentul anterior, potrivit unei analize pregătite pentru Institutul de Studii Palestiniene.
În schimb, noua cartă era plină de „un limbaj politic direct și în mare parte pragmatic”, care „a mutat pozițiile și politicile mișcării și mai mult spre sferele pragmatismului și naționalismului, spre deosebire de dogmă și islamism”. Cu toate acestea, analistul a fost frapat de „aderența mișcării la principiile sale fondatoare”, alături de un limbaj nou, „redactat cu grijă”, care sugerează moderație și flexibilitate.
Israelul a respins imediat efortul grupului de a promova o imagine mai blândă a agendei sale cândva declarate însetate de sânge. „Hamas încearcă să păcălească lumea, dar nu va reuși”, a prezis un purtător de cuvânt al biroului premierului Benjamin Netanyahu.
De fapt, noul document diferă foarte puțin de predecesorul său. La fel ca și originalul, noul document afirmă obiectivul de lungă durată al Hamas de a crea un stat palestinian suveran și islamist care să se extindă, conform Aarticolului 2, de la râul Iordan până la Marea Mediterană și de la granița libaneză până la orașul israelian Eilat – cu alte cuvinte, prin întregul Israel, Cisiordania și Gaza.
Și este la fel de lipsit de echivoc în ceea ce privește „dreptul la întoarcere” al tuturor refugiaților palestinieni strămutați ca urmare a războaielor din 1948 și 1967 (Articolul 12) – care este prezentat ca fiind „un drept natural, atât individual, cât și colectiv”, divin și „inalienabil”.
Prin urmare, acest drept „nu poate fi suprimat de nicio parte, fie ea palestiniană, arabă sau internațională”, ceea ce face ca negocierile sau eforturile de a ajunge la orice fel de acord politic între Israel și palestinieni să devină irelevante, nule sau ambele. Articolul 27 întărește cu forță acest aspect: „Nu există nicio alternativă la un stat palestinian pe deplin suveran pe întregul teritoriu național palestinian, cu Ierusalimul drept capitală”.
Cea mai izbitoare diferență față de carta din 1988 este că declarația de principii și obiective din 2017 susține acum că Hamas nu este antievreiască, ci antisionistă și, în consecință, îi consideră pe “sioniști” și nu pe “evrei” drept inamicul principal și ținta oprobriului său. Documentul revizuit modulează, prin urmare, retorica vădit antisemită a predecesorului său, dar, încă o dată, denunță sionismul ca fiind în centrul unui complot întunecat și conspirativ de dimensiuni globale.
Timp de secole, evreii au fost acuzați că au provocat antisemitismul îndreptat împotriva lor. Noua cartă a Hamas perpetuează această calomnie, susținând că „Sioniștii sunt cei care identifică în mod constant iudaismul și evreii cu propriul lor proiect colonial și cu entitatea lor ilegală” și, prin urmare, sunt responsabili pentru confuzia dintre antisionism și antisemitism.
Proiectul sionist, conform articolului 14, este un „proiect rasist, agresiv, colonial și expansionist bazat pe acapararea proprietăților altora; este ostil poporului palestinian și aspirației acestuia la libertate, eliberare, întoarcere și autodeterminare. Entitatea israeliană este jucăria proiectului sionist și baza de agresiune a acestuia”.
Articolul 15 continuă afirmând că sionismul este inamicul nu doar al poporului palestinian, ci al tuturor musulmanilor, și că reprezintă „un pericol pentru securitatea și pacea internațională și pentru omenire, pentru interesele și stabilitatea sa”. Următorul articol încearcă apoi să facă legătura între antisionism și antisemitism: „Hamas afirmă că conflictul său este cu proiectul sionist și nu cu evreii din cauza religiei lor”.
Deși noua cartă nu conține denunțurile febrile ale „inițiativelor și așa-numitelor soluții pașnice și conferințe internaționale” ale predecesorului său, aceasta clarifică foarte clar poziția Hamas cu privire la existența Israelului.
„Înființarea “Israelului” este în întregime ilegală și contravine drepturilor inalienabile ale poporului palestinian”, afirmă articolul 18, „și este împotriva voinței lor și a voinței Ummah””. Concentrându-se asupra acestui aspect, noul Articol 19 proclamă:
„Nu va exista nicio recunoaștere a legitimității entității sioniste. Tot ceea ce s-a întâmplat pe teritoriul Palestinei în ceea ce privește ocuparea, construirea de colonii, iudaizarea sau modificarea caracteristicilor sale sau falsificarea faptelor este ilegitim. Drepturile nu se prescriu niciodată”.
În ceea ce privește promisiunea de pace între Israel și Palestina exprimată în Acordurile de la Oslo din 1993, articolul 21 este explicit în ceea ce privește respingerea de către Hamas a acestui acord istoric:
„Hamas afirmă că Acordurile de la Oslo și actele adiționale la acestea contravin normelor de guvernare ale dreptului internațional, deoarece generează angajamente care încalcă drepturile inalienabile ale poporului palestinian. Prin urmare, Mișcarea respinge aceste acorduri și tot ceea ce decurge din ele”.
Hamas își afirmă, în schimb, angajamentul de a elibera Palestina prin forță. „Rezistența împotriva ocupației cu toate mijloacele și metodele este un drept legitim garantat de legile divine și de normele și legile internaționale”, se afirmă în document. „În centrul acestora se află rezistența armată, care este considerată alegerea strategică pentru protejarea principiilor și drepturilor poporului palestinian”.
Poate că cea mai uimitoare afirmație din întregul nou document – emis de un grup terorist care a interzis alegerile în Gaza încă din 2007 – este afirmația absurdă din Articolul 29 că „Hamas crede și aderă la gestionarea relațiilor palestiniene pe baza pluralismului, democrației, parteneriatului național, acceptării celuilalt și adoptării dialogului”.
Cu cât lucrurile se schimbă mai mult, cu atât mai mult rămân la fel
În magistrala relatare a celui de-al Treilea Reich, istoricul britanic Richard J. Evans relatează reflecțiile unei tinere germane care a citit Mein Kampf în 1933:
„La fel ca mulți dintre prietenii ei din clasa de mijloc superioară, ea a considerat violența și antisemitismul național-socialiștilor drept excese trecătoare care vor dispărea în curând”.
Până la 7 octombrie 2023, este posibil ca mulți din Palestina, Israel și din alte părți să fi respins sau să fi neglijat în mod similar acuitatea scopurilor și ambițiilor Hamas, adevăratele sale obiective și planul său general încă neîmplinit, așa cum este declarat atât în documentele din 1988, cât și în cele din 2017. Puțini sunt la fel de ignoranți sau neînțelegători acum.
Tribuna.US
Foto: Hadi Mohammad/Wikimedia Commons
COMMENTS