Ucraina vs Rusia: NATO are o nouă coloană vertebrală

Foto: NATO

Rep. Mike Rogers, Republican din Alabama, Președinte al Comisiei pentru servicii armate din Camera Reprezentanților, este de opinie că SUA ar trebuie să acorde prioritate membrilor alianței care înțeleg amenințarea rusă și o iau în serios. O analiză pentru Foreign Policy Magazine.

Alianța NATO este mai relevantă ca niciodată, dar amenințările cu care se confruntă coaliția sunt destul de diferite față de cele din momentul înființării sale. Cu toate acestea, cele mai puternice și mai de succes alianțe sunt cele care se pot adapta la schimbare, iar după 14 luni de sprijinire a Ucrainei în războiul său împotriva invaziei brutale a Rusiei, este clar că o realiniere majoră este în curs de desfășurare.

Coloana vertebrală a NATO, cândva concentrată la Paris și Berlin, se deplasează spre est și se întinde acum de la Helsinki până la Marea Neagră. Națiunile est-europene – în special Polonia, România, Finlanda și statele baltice – înțeleg mai bine decât vecinii lor occidentali amenințarea reprezentată de Rusia și imperativul unei rezoluții colective în fața acesteia.

De exemplu, probabil că nicio țară europeană nu s-a angajat și nu a făcut mai multe sacrificii pentru a face față provocării impuse de Rusia decât Polonia – o națiune de numai 37 de milioane de locuitori, aproape jumătate din populația aliatului său, Germania.

În ciuda dimensiunii relative a Poloniei, există planuri de a mai mult decât dubla dimensiunea armatei poloneze, ajungând la 300.000 de soldați, ceea ce o va face, de departe, cea mai mare din Europa.

Deși cifrele nu sunt totul, Polonia și națiunile baltice se numără printre puținele state NATO care au respectat în mod constant angajamentul luat în 2006 de către toți membrii alianței de a cheltui cel puțin 2% din PIB pentru apărare și de a investi 20% din bugetele lor de apărare în echipamente majore pentru a asigura pregătirea militară a NATO.

Dincolo de aceste angajamente, în martie 2022, guvernul polonez a adoptat o legislație care obligă țara să cheltuiască 3% din PIB pentru apărare începând cu acest an, urmată recent de planuri de alocare a peste 4% din PIB pentru apărare – depășind cu mult contribuțiile relative ale tuturor celorlalte state NATO, inclusiv ale unor țări precum Canada și Germania. Ministrul polonez al apărării, Mariusz Blaszczak, a dublat această strategie, explicând:

„Asaltul criminal desfășurat de Federația Rusă, care vizează Ucraina, și natura imprevizibilă a președintelui rus Vladimir Putin înseamnă că trebuie să accelerăm și mai mult modernizarea echipamentelor”.

Citește și Ucraina versus Axa Ilegitimității

Din poziția pe care o ocup în Comisia pentru servicii armate din Camera Reprezentanților, am lucrat pentru a accelera eforturile aliatului nostru neclintit de a consolida flancul estic al NATO, inclusiv prin presiuni asupra administrației Biden pentru a accelera transferul de tancuri M1A2 Abrams, pe care Polonia le-a cerut pentru a ajuta la descurajarea și, dacă este necesar, la respingerea unei forțe de invazie rusești.

Coproducția industrială americano-poloneză privind rachetele antitanc și alte sisteme, cum ar fi HIMARS, ar trebui, de asemenea, să fie stimulată și accelerată acolo unde este posibil. Această coproducție va contribui la atenuarea problemelor actuale ale lanțului de aprovizionare și a deficitului de lucrători și va contribui la refacerea mai rapidă a stocurilor europene de muniții. Există, de asemenea, o inițiativă, pe care o susțin pe deplin, de modernizare a siturilor noastre Aegis Ashore din Polonia și România pentru a permite urmărirea rachetelor rusești de croazieră, balistice și hipersonice care amenință NATO.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că Statele Unite beneficiază de pe urma investițiilor aliaților lor în apărare. Banii cheltuiți în Ucraina de Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Regatul Unit și România ajută de fapt la repararea sistemelor noastre prin extinderea producției, angajarea de noi lucrători și standardizarea armamentului NATO, îndepărtându-se de sistemele moștenite de la sovietici – ceea ce face ca armata americană și întreaga alianță să fie mai pregătită pentru orice luptă viitoare.

În plus, și poate cel mai important, Congresul SUA a acordat Departamentului Apărării autoritatea de a efectua achiziții multianuale de muniții cheie, ceea ce va permite achiziționarea de articole pe parcursul mai multor ani, nu anual. Această măsură va spori predictibilitatea, va reduce costurile și va contribui la asigurarea faptului că armata SUA este capabilă să își mențină propriile cerințe de pregătire și că putem continua să sprijinim Ucraina, Taiwanul și alți aliați și parteneri.

De asemenea, sunt în curs de desfășurare discuții între Polonia și Regatul Unit în vederea construirii unei mari fabrici de armament în Polonia – un pas important pentru a face apărarea europeană mai autosuficientă.

Atunci când anumite țări fac un pas înainte pentru a face față amenințării, așa cum a făcut Polonia, Statele Unite ar trebui să ia notă și să își reorienteze parteneriatele din cadrul alianței către cele ale căror comportamente sunt cel mai bine aliniate cu obiectivele lor strategice. De aceea am fost încântat când s-a anunțat că un sediu permanent al Corpului V al armatei americane va fi stabilit în Polonia. Acest lucru, împreună cu instalațiile de apărare antirachetă Aegis Ashore din Polonia și România, este un exemplu al angajamentului de durată al Statelor Unite de a-și proteja aliații din Europa de Est. Aceste mișcări vor face ca NATO să fie mai sigură pe termen scurt, iar pe termen lung vor descuraja Rusia să continue agresiunea.

Cu toate acestea, trebuie făcute mai multe pentru a consolida poziția de apărare a alianței noastre și pentru a descuraja amenințările comune cu care ne confruntăm. În primul rând, a sosit momentul să transferăm forțele americane actuale din Europa către țările care investesc cel mai mult în propria lor securitate. Adică în est, cu țările care înțeleg cu adevărat amenințarea rusă, unde trupele noastre vor fi cele mai utile și vor avea cel mai mare impact asupra descurajării.

Mai departe, liderii de la Washington trebuie să recunoască faptul că Actul Fondator NATO-Rusia a fost efectiv ucis de războiul continuu al Rusiei. Semnat în 1997, acest acord a încercat să construiască încrederea și cooperarea între cele două părți, dar având în vedere că Putin a lansat cel mai mare război terestru din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, angajamentul politic al acestui acord nu ar mai trebui să constrângă mișcările de trupe și bazele americane în Europa de Est, așa cum a făcut-o în ultimul sfert de secol. Alianța ar trebui să acționeze la unison și să declare oficial actul mort la viitorul summit NATO de la Vilnius, Lituania, iar Congresul ar trebui să se facă ecoul acestor sentimente în sprijinul său.

Pentru a menține solvabilitatea alianței, liderii trebuie, de asemenea, să fie orientați spre viitor și să se pregătească să contracareze nu doar amenințarea actuală a Rusiei, ci și pe cea a Chinei, pe care secretarul american al apărării, Lloyd Austin, a definit-o drept provocarea de ritm pe termen lung.

Având în vedere acest lucru, Statele Unite ar trebui să declare public că următorul secretar general al NATO trebuie să provină dintr-o țară care își îndeplinește obligația de 2 la sută și este dispusă să țină piept Partidului Comunist Chinez, așa cum a făcut-o secretarul general Jens Stoltenberg. Ca următorul secretar general al NATO să provină din Polonia, România, Marea Britanie sau o națiune baltică ar fi o alegere înțeleaptă și bine meritată.

În timp ce ne uităm la alte amenințări cu care se confruntă NATO, recenta vizită a președintelui francez Emmanuel Macron în China și umilirea pe care i-a dat-o președintele chinez Xi Jinping – un dictator aflat în plin genocid – ar trebui să îngrijoreze întreaga alianță. Păcatul dependenței energetice de Rusia ar trebui să servească drept avertisment pentru oricine caută să se apropie de China.

Din fericire, opinia lui Macron este o voce solitară în Europa și există contraponderi puternice la viziunea sa pentru viitorul continentului. Un astfel de exemplu vine din nou din Polonia. În urma vizitei, premierul polonez Mateusz Morawiecki a ripostat imediat și clar la comentariile lui Macron, spunând:

„În loc să construim o autonomie strategică față de Statele Unite, propun un parteneriat strategic cu Statele Unite”.

Este clar că centrul de greutate al hotărârii alianței s-a mutat spre est: Varșovia, Tallinn, Riga, Vilnius și București sunt noua coloană vertebrală a NATO, iar Statele Unite ar trebui să își adapteze politicile și poziția în consecință.

Tribuna.US