Recent, am organizat un eveniment public în seara dinaintea anualului Wilberforce Weekend, pentru a vorbi despre cum ne putem pregăti să trăim într-o
Recent, am organizat un eveniment public în seara dinaintea anualului Wilberforce Weekend, pentru a vorbi despre cum ne putem pregăti să trăim într-o lume post-Roe.
Un aspect foarte important în cadrul respectivului eveniment a fost acela de a învăța cum să răspundem la sloganurile pe care oamenii le citează adesea în sprijinul avortului, informează John Stonestreet într-un articol LifeNews.
Am rugat-o pe Stephanie Gray Connors, unul dintre actualii mari apologeți ai sanctității vieții, să abordeze câteva replici utilizate în mod frecvent.
Una dintre acestea a fost „Embrionii nu sunt cu adevărat oameni“. Iată răspunsul lui Stephanie Gray Connors:
Embrionii nu sunt oameni. Când vrem să contracarăm această afirmație, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să punem întrebarea: „Ce sunt embrionii noștri? Și ce sunt oamenii?“. Haideți să analizăm definițiile acestor doi termeni.
Dacă vă uitați la cuvântul embrion – îl căutați în dicționar, practic – este definit drept un animal aflat în primele stadii de dezvoltare. Și aș dori să precizez că, în calitate de adept pro-viață, nu susțin protejarea tuturor embrionilor.
Câinii au embrioni. Pisicile au embrioni. Alte specii au embrioni, deoarece embrionul este animalul aflat în stadiul incipient de dezvoltare. Embrionii pe care mă interesează să îi protejez sunt embrionii umani aflați în cea mai timpurie etapă de viață.
Întrebarea este „Sunt copiii nenăscuți embrioni umani la începutul sarcinii?“. Iar pentru a răspunde la această întrebare trebuie să mai punem altele: „Este femeia însărcinată o ființă umană?“. Da. „Partenerul ei este ființă umană?“ Da. Atunci, asta înseamnă că embrionul din corpul femeii însărcinate trebuie să aparțină aceleiași specii.
Următoarea întrebare pe care dorim să o adresăm într-o astfel de conversație este: „Acel embrion despre care știm că este uman, pentru că părinții sunt ființe umane – este acel embrion viu?“. Și pentru a răspunde la această întrebare mai întrebăm: „Crește acel embrion?“.
Din punct de vedere științific știm că o celulă se împarte în 2, apoi devin 4, 8, dublându-se de fiecare dată. Așadar, ținând cont de multiplicarea celulelor embrionului, înseamnă că acesta este viu. În virtutea faptului că are părinți umani, embrionul este o ființă umană.
Citește și Edictum Dei | Întrebări pentru cei născuți
„Ce sunt oamenii?“ Ei bine, dacă întrebați un susținător al avortului, va spune că o persoană este cineva care este rațional, conștient și conștient de sine, iar un embrion în stadiul incipient al sarcinii ar putea fi uman, dar nu are aceste caracteristici.
Eu am un copil de nouă luni. Da, interacționează cu mine într-o oarecare măsură, dar permiteți-mi să vă spun că nu acționează prea des la modul rațional, conștient sau conștient de sine. Până și secrețiile nazale trebuie să i le extrag eu. Este complet incapabilă să facă multe lucruri.
„Este fiica mea o persoană?“ Da, pentru că este o ființă umană, este membră a speciei umane și are capacitatea inerentă de a fi rațională, conștientă și conștientă de sine, ca noi toți. Dar, din cauza vârstei sale, nu poate încă să acționeze în baza acestei capacități.
La fel, dacă cineva este supus unei intervenții chirurgicale sub anestezie, în acel moment nu este rațional, conștient și conștient de sine. Dacă purtați o conversație sau încercați să discutați cu cineva aflat sub anestezie, respectiva persoană nu vă va răspunde.
Dacă spui: „Pot să te omor?“, nu va obiecta. Asta nu înseamnă că este în regulă să o omori, pentru că are capacitatea inerentă de a fi rațională, conștientă și conștientă de sine însuși. Dar, datorită circumstanțelor intervenției chirurgicale, nu poate acționa în consecință.
La fel stau lucrurile și în cazul unui copil deja născut, cum ar fi cel de nouă luni – posedă capacitatea inerentă pentru această funcție superioară a creierului. Dar, din cauza vârstei, nu o poate utiliza.
Și același lucru este valabil și în ceea ce privește embrionii umani. Ei au aceleași capacități inerente pe care le avem cu toții. Doar că, datorită vârstei, nu și le pot manifesta.
Întrebarea care se pune atunci este următoarea: „Drepturile omului depind de vârsta pe care o avem, de stadiul de dezvoltare la care suntem, sau de cine suntem noi ca membri ai speciei umane?“
De-a lungul istoriei, oamenilor li s-a refuzat statutul de persoană pe baza unor caracteristici care nu contează. La un moment dat, femeilor li s-a refuzat statutul de persoană din cauza sexului, celor de culoare din cauza culorii pielii, evreilor din cauza etniei.
Noi ne opunem negării statutului de persoană acestor oameni. Respingem negarea statutului de persoană în cazul bebelușilor nenăscuți, deoarece singura diferență dintre ei și noi este vârsta pe care o au. Iar drepturile omului au la bază faptul că suntem membri ai speciei umane, nu modul în care funcționăm în prezent, cât de dezvoltați suntem sau ce vârstă avem.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS