Un demers reparatoriu binevenit: primul film artistic despre George Enescu

În pofida faptului că muzica personajului de geniu (violonist, pianist, compozitor și strălucit profesor de muzică) George Enescu, este prețuită și interpretată pe marile scene din întreaga lume, până în anul 2022 nu a existat niciun film care să releve povestea vieții acestei sclipitoare personalități.

Nici o creație cinematografică nu a recurs la evocarea vreunui crâmpei din viața acestui uriaș artist, caracterizat de generozitate, bunătate, dominat de un profund cult al prieteniei și de o nețărmurită dragoste de țară, trăsături care conturează un caracter pe care remarcabilul diplomat și istoric Neagu Djuvara îl elogia astfel cu ocazia Centenarului:

„În acești 100 de ani, am avut două mari personalități care au făcut cunoscută România la nivel mondial: Brâncuși și George Enescu. N-avem nevoie de nimeni altcineva”.

„Enescu geniul și prințesa”, peliculă a regizorului Toma Enache, care semnează și scenariul, este rodul a peste doi ani de documentare asupra legendarei povești de dragoste dintre George Enescu și Maria (Maruca) Cantacuzino, cea care i-a inspirat zbuciumul muzical marelui muzician român.

„Am această bucurie unică să pot onora memoria lui George Enescu cu un film artistic care să aducă în fața spectatorilor povestea lui extraordinară de viață. O poveste fascinantă despre creație și iubire a unui geniu plin de bunătate și generozitate”, declara Toma Enache.
„Cum altfel ar putea fi surprinsă întreaga dimensiune a acestui om excepțional dacă nu printr-un film artistic?”, s-a întrebat regizorul.

Așa cum toate națiile își cinstesc și promovează marile personalități prin cărți și filme, el consideră că este de datoria sa realizarea, pentru prima dată, a unui film despre George Enescu. Toma Enache a menționat pentru revista QMagazine câteva detalii semnificative relative la această peliculă: este un film de epocă (un gen de film care se face rar în România); este o producție de anvergură, cu locații și instituții emblematice, cu mașini de epocă, trăsuri, actori de marcă, costume executate de un designer italian cu trei nominalizări la Oscar; un film așteptat cu interes de publicul larg incluzând mai multe categorii, de toate vârstele și din toate păturile sociale (public meloman iubitor de muzică clasică, public amator de filme romantice, tineri care găsesc inspirație în poveștile de succes) și, cu certitudine, de elita culturală românească și internațională, inclusiv de fiul celebrului violonist și dirijor american Yehudi Menuhin, fost discipol al lui Enescu, care mărturisea:

„Dacă cititorul ar putea să-și închipuie mintea enciclopedică, îngemănată cu inima cea mai generoasă și mai lipsită de egoism din câte pot exista într-un om, cu o înfățișare nobilă și frumoasă, cu un chip romantic, însuflețit mereu de un geniu creator, fie că vorbea, preda, dirija, cânta la vioară ori la pian, dar mai cu seamă atunci când compunea, imaginea nu ar fi completă. Enescu rămâne pentru mine cea mai extraordinară ființă omenească, cel mai mare muzician și cea mai puternică influență exercitată vreodată asupra mea”.

Captivanta poveste de iubire denotă un adevăr incontestabil: marea dragoste a compozitorului a fost și a rămas, până în ultimele clipe ale vieții, sale Maria Cantacuzino, cea care i-a devenit soție în 1937.

Moștenitoare a unei vechi familii aristocrate din Moldova, Maria Rosetti Tescanu, Maruca, așa cum era alintată de cei dragi, se căsătorise în 1898 cu Mihail (Mișu) Cantacuzino, fiul omului politic George Grigore Cantacuzino, devenind prințesă și fiind bine primită în cele mai înalte cercuri ale societății, incluzând și Curtea Regală.

În perioada interbelică, în jurul Mariei Cantacuzino s-au iscat și vehiculat mai multe controverse, printre care și ipoteza unei relații foarte apropiate cu omul politic Nae Ionescu.

Fire capricioasă, Maruca s-a îndrăgostit de George Enescu, îndepărtându-se astfel de soț și de cei doi copii. Enescu a întâlnit-o pentru prima oară în sala Ateneului Român. La momentul acelei întâlniri, când îi este prezentat compozitorul, îl laudă ca pe un copil, iar conversația lor se sfârșește în câteva clipe. Dacă atunci s-a îndrăgostit de ea George Enescu rămâne un mister. Sigur este că, peste câțiva ani, când avea să o reîntâlnească pe o terasă la Castelul Peleș, povestea începea cu adevărat.

„Bărbat, zeu sau demon este această siluetă de titan ieșită din trăsnet, zveltă, dar compactă ca de jasp negru? Destinul în persoană”, avea să își amintească de această întâlnire în memoriile intitulate „Lumini și umbre”.

„Înaintează spre mine fatal, irezistibil, pe când eu merg, ca o somnambulă, în întâmpinarea lui. Cu o strânsoare fierbinte, mi-a luat mâinile pe care i le-am întins cvasiinconștient…Ce s-a petrecut mai apoi? Știu doar că salonul s-a golit aproape imediat și că am rămas singură cu el până dimineața”.

Dragostea dintre cei doi s-a aprins și a început să ardă în următorii ani, plină de orgolii și reproșuri. Pe atunci Maruca avea 28 de ani, doi copii dintr-o căsnicie lipsită de pasiune cu fiul unuia dintre cei mai bogați oameni din România și purta cu ea drama de a-și fi surprins soțul în dormitorul propriei surori…

Pasiunea chinuitoare a lui Enescu e cel mai bine redată tot de cuvintele prințesei: „Un singur om umplea și-mi schimba universul la unison, cu care eu mă simțeam ca într-o veritabilă stare de transă, în vreme ce iubirea lui devenea fanatică cu fiecare oră care trecea, cu fiecare privire, cu fiecare strângere de mână”.

Este perioada în care Maruca simte adesea nevoia să fugă din calea iubirii lui devastatoare și epuizante. În tot acest timp, Enescu își va continua ascensiunea, sondând neîncetat posibilitățile superioare ale muzicii, în care credea cu desăvârșire. Compune și dirijează la Paris și la București poeme, suite, sonate, rapsodii și simfonii, căutând expresia naturală și ferindu-se de tot ce este artificial. Este de netăgăduit că idila dintre George Enescu și Maria Cantacuzino se înscrie în galeria marilor povești de iubire din universul muzicii clasice.

În fine, merită remarcate câteva aspecte privitoare la filmul lui Toma Enache. Astfel, trebuie spus că filmările au început la sfârșitul lunii iulie 2022 și au avut loc, în mare parte, în locații emblematice din România, sugestive pentru viața celor doi protagoniști, de la Ploiești, Tecuci, Iași și București, la Paris și Londra.

Cea mai mare parte a înregistrărilor pe peliculă s-a desfășurat la Iași, în interioare ce reproduc fidel atmosfera mondenă a anilor 1910-1940.
Distribuția cuprinde talentați actori de teatru: Mircea Dragoman (Teatrul Evreiesc de Stat din București) în rolul lui George Enescu și Theodora Sandu (Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești) în rolul Mariei Cantacuzino, selectați în urma unui casting la care au participat sute de actori.

Alături de cei doi, din distribuție mai fac parte alți însemnați actori: Constantin Codrescu, Cezara Dafinescu, Manuela Hărăbor, Adrian Titieni, Cristian Sofron, Kira Hagi. Costumele protagoniștilor au fost realizate de Stefano Nicolao (Veneția), iar bijuteriile și accesoriile din perioada interbelică, folosite în film, aparțin colecției Iuliei Gorneanu.

Se mai impune menționat că filmul a constituit un proiect independent care a atras implicarea și susținerea financiară a numeroși parteneri individuali și a unor companii din domenii diverse.

Dorin Nădrău
Tribuna.US