Judecătoarea federală Aileen Cannon a respins luni urmărirea penală a procurorului special Jack Smith împotriva fostului președinte Donald Trump pentr
Judecătoarea federală Aileen Cannon a respins luni urmărirea penală a procurorului special Jack Smith împotriva fostului președinte Donald Trump pentru păstrarea de către acesta a unor documente clasificate, considerând că numirea lui Smith ca procuror special a fost neconstituțională.
„Aceasta este o decizie seismică”, a reacționat expertul în drept constituțional Jonathan Turley. „Nu puteai avea o veste mai favorabilă pentru Donald Trump pentru că acest caz din Florida a fost de departe cea mai mare amenințare la adresa lui Donald Trump”.
„Urmărirea acestei acțiuni de către procurorul special Smith încalcă două pietre de temelie structurale ale schemei noastre constituționale – rolul Congresului în numirea funcționarilor constituționali și rolul Congresului în autorizarea cheltuielilor prin lege”, a scris Cannon. „Poziția procurorului special uzurpă efectiv această importantă autoritate legislativă, transferând-o unui șef de departament și amenințând în acest proces libertatea structurală inerentă separării puterilor.”
Limbajul constituțional în cauză se găsește în Articolul II, Secțiunea 2, cunoscut și sub denumirea de clauza numirilor:
„Președintele … nominalizează și, prin și cu avizul și consimțământul Senatului, numește ambasadori, alți miniștri publici și consuli, judecători ai Curții Supreme și toți ceilalți funcționari ai Statelor Unite ale căror numiri nu sunt prevăzute altfel în prezentul document și care sunt stabilite prin lege; dar Congresul poate, prin lege, să încredințeze numirea unor funcționari inferiori, după cum consideră adecvat, numai președintelui, instanțelor de judecată sau șefilor de departamente”.
Această clauză prevede două modalități de ocupare a funcțiilor federale. Pentru funcțiile de rang înalt, președintele poate pune oameni în anumite poziții doar cu „avizul și consimțământul Senatului”. Această categorie se aplică ambasadorilor, miniștrilor cabinetului, judecătorilor Curții Supreme și oricăror alte posturi „stabilite prin lege” – adică, stabilite de Congres. Din cauza vizibilității acestor posturi, formularea „avizul și consimțământul” din clauză este de obicei partea care primește cea mai mare atenție.
În plus, pentru a preveni suprasolicitarea Senatului în ceea ce privește aprobarea numirilor, această secțiune oferă posibilitatea ca „funcționarii inferiori” să fie aleși „doar de președinte”, sau de instanțe, sau chiar de șefii de departamente (delegând și mai mult volumul de muncă). Cu toate acestea, chiar și în acest caz, Congresul joacă un rol în numirea acestor funcționari inferiori, în sensul că trebuie să „investească numirea” acestor funcționari în mâinile președintelui „prin lege”.
Acest lucru înseamnă că președintele sau orice agenție executivă nu poate inventa pur și simplu o nouă funcție pe care să o ocupe cu cine dorește. Congresul trebuie să creeze funcția respectivă prin statut și să delege autoritatea de a ocupa funcția respectivă prin statut. Pentru executivii ambițioși care consideră că este enervant să fie constrânși de „reguli” și altele asemenea, acest aranjament este nedorit deoarece, de fiecare dată când Congresul creează o nouă funcție executivă, Congresul definește de obicei funcția respectivă prin parametri statutari, care constrâng ceea ce poate și ceea ce nu poate face ocupantul acesteia.
A existat o lege, Independent Counsel Act, dar a expirat in 1999. Această lege creează o problemă pentru Jack Smith deoarece nu există nicio lege care să creeze sau să autorizeze biroul procurorului special. Judecătorul Cannon a citat un articol din 1998, semnat de nimeni altul decât Brett Kavanaugh, în care se susținea că un post de procuror special poate fi creat numai dacă există o nouă lege. Janet Reno, procuror general al administrației Clinton, a înlocuit Legea privind procurorului independent cu reglementări ale Departamentului de Justiție. Dar acest lucru nu este suficient atunci când Constituția necesită o lege adoptată de Congres pentru a autoriza o numire oficială.
Motivul pentru care alte numiri de procurori speciali nu s-au confruntat cu provocări constituționale serioase, a argumentat Cannon, este că mulți procurori speciali erau deja ofițeri ai Statelor Unite la momentul numirii lor. De exemplu, David Weiss, procurorul special pentru Hunter Biden, este încă procurorul federal pentru districtul Delaware, funcție pe care o deține, cu acordul Senatului, din 2018 (de ce nu l-a acuzat pe Hunter Biden în cei șase ani care au urmat este o altă întrebare). Cu toate acestea, Smith nu era ofițer al Statelor Unite atunci când a fost numit procuror special.
Congresul „s-a plâns și chiar a investigat … abuzurile lui Jack Smith în ceea ce privește biroul procurorului special”, a declarat președintele Camerei Reprezentanților, Mike Johnson (R-LA), la emisiunea „Washington Watch”. „Ar trebui să fie un fel de guvernat și supravegheat de Congres. Dar am avut o capacitate limitată de a face acest lucru din cauza modului în care au gestionat-o”.
Cannon a adăugat pe scurt că, dacă numirea lui Smith în funcția de procuror special a fost neconstituțională deoarece funcția sa nu a fost autorizată prin lege, finanțarea sa a fost, de asemenea, neconstituțională deoarece Congresul nu a alocat bani pentru a sprijini un birou pe care nu l-a creat.
„Iată că ramura judiciară intervine și spune: „Da, acest lucru nu a fost făcut în mod corect””, a rezumat președintele Family Research Council, Tony Perkins. „Avem reguli pentru un motiv. Trebuie să respectăm regulile”.
Deoarece judecătorul Cannon a respins cazul în întregime, administrația Biden ar trebui să înceapă din nou întreaga urmărire penală prin convocarea unui nou mare juriu. Acest proces consumator de timp ar garanta practic că acest caz nu va fi judecat înainte de alegerile din noiembrie, așa cum a planificat administrația Biden de la bun început. Smith are posibilitatea de a face apel împotriva hotărârii la Circuitul 11 și probabil că o va face, dar și această opțiune consumă timp prețios (pentru el).
Hotărârea lui Cannon ar putea, de asemenea, să submineze o altă urmărire penală a lui Trump, procesul intentat de Smith într-un tribunal din Washington, D.C. cu privire la evenimentele din 6 ianuarie. Dacă decizia Cannon a respins în mod corect cazul lui Smith deoarece numirea sa în calitate de procuror special este neconstituțională, a emis ipoteza editorialistului Dan McLaughlin de la National Review, „punerea sub acuzare a lui Smith în D.C. este defectuoasă din aceleași motive. În cazul în care cazul ajunge până la al Unsprezecelea Circuit (așa cum este probabil) și ordinul ei este susținut, iar instanțele din D.C. nu sunt de acord, Curtea Supremă va trebui să se implice”. Pentru fiecare apel și procedură adăugată la program, demersul lui Smith din al patrulea trimestru de a-l condamna pe Trump va vedea mai mult timp scurgându-se în spirală.
„Aceasta este o mare ușurare pentru sistem, bineînțeles pentru președintele Trump și pentru țară în sine”, a reflectat Johnson. Efortul coordonat de a temporiza patru cazuri penale separate astfel încât să îl vizeze pe Trump într-un an electoral este „lawfare”, a insistat el. „Nu există niciun alt mod de a o descrie. De fapt, ei au transformat sistemul de justiție într-o armă, ceea ce … reprezintă o mare amenințare la adresa republicii noastre”. Cuvântul „amenințare” este inflamator atunci când este atașat unei persoane care operează în parametrii sistemului nostru reprezentativ de guvernare; atunci când descrie acțiuni care subminează acest sistem, cuvântul „amenințare” este corect.
„Este unul dintre lucrurile, sincer, care a dus la această creștere a agresivității și furiei în rândul oamenilor, că ei nu simt că au … acest sistem juridic corect”, a spus Johnson. „Trebuie să restabilim și să reconstruim această încredere. Și cred că tăierea aripilor consilierului special este o parte importantă a acestui lucru”.
Tribuna.US
COMMENTS