Un viitor post-creștin: Sprijinul public pentru uciderea asistată medical a celor săraci și a celor cu dizabilități

A juca un joc strict defensiv de respingere a încercărilor de legalizare a uciderii asistate de medic – mai ales pe măsură ce Statele Unite se secularizează și devin mai mult ca statul canadian – pare a fi o strategie nesustenabilă pentru a-i proteja pe cei mai vulnerabili de această violență mortală. Blocarea demnității și a egalității radicale a tuturor ființelor umane va necesita mai mult. Pe scurt, este timpul să trecem la ofensivă.

Consider că termenul „ajutor medical pe moarte” (MAID) este profund pernicios. Nu numai că este un atac la adresa demnității umane (pe care pretinde implicit că o apără), dar folosește și un prestidigitator retoric. Termenul evocă imaginea unei persoane care moare deja de o boală dureroasă și teribilă, iar ajutorul pe care îl primește pare bun și poate chiar eroic. Așadar, voi renunța la termenul înșelător de „ajutor medical pe moarte” și voi vorbi acum de „ucidere asistată de medic”, sau PAK, analizează Charles C. Camosy pentru The Public Discourse.

Aceste idei înșelătoare asociate cu MAID au pus stăpânire pe imaginația canadiană. Potrivit unui sondaj realizat de Research Co., unui eșantion reprezentativ de canadieni i s-a pus următoarea întrebare:

„În acest moment, numai un adult cu o afecțiune gravă și iremediabilă poate solicita asistență medicală pentru a muri în Canada. Sunteți de acord sau nu cu autorizarea adulților din Canada de a solicita asistență medicală pe moarte din următoarele motive?”

Când au fost întrebați despre „dizabilitate”, 50% dintre canadieni au fost de acord că cineva ar trebui să poată solicita PAK. La defalcarea rezultatelor pe grupe de vârstă, ne-am putea aștepta să constatăm că cei mai tineri, mai atenți la efectele nefaste ale coerciției structurale, ar fi mai puțin dispuși să sprijine PAK în cazul dizabilității. Dar s-a dovedit contrariul: pentru persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani, sprijinul a crescut de fapt cu zece puncte procentuale, ajungând la 60 %. Cu alte cuvinte, 6 din 10 tineri canadieni susțin PAK ca răspuns la dizabilitate.

Cum rămâne cu sărăcia? Un număr mai mic de canadieni – 27 de procente – consideră că acesta este un motiv pentru care cineva ar trebui să poată urma PAK. Dar, încă o dată, cifrele pentru tineri sunt remarcabile și îngrijorătoare: 41% dintre canadienii cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani cred că acesta poate fi un motiv legitim pentru a solicita PAK.

Cum a ajuns Canada aici? Se îndreaptă Statele Unite pe aceeași cale? Dacă da, cum pot americanii să schimbe cursul?

PAK în America vs Canada

Pe măsură ce familiile și comunitățile locale s-au destrămat, nu mai avem o idee la îndemână despre ce ar putea fi o moarte bună în afară de PAK. Procesul morții a fost externalizat către proiecte de locuințe masive și impersonale care construiesc aziluri sterile subscrise de capitaliști vulturi care au descoperit că se pot îmbogăți pe seama incapacității noastre de a face față morții. Așadar, în măsura în care PAK oferă atât muribunzilor, cât și familiilor acestora o alternativă la spectacolul de groază al morții singure (cu excepția, poate, a companiei unui robot) în „case de îngrijire” total inadecvate, acesta devine destul de atractiv, iar conceptul de pro-viață se confruntă cu o provocare serioasă în a i se opune.

Rezistența eficientă la PAK în America s-a concentrat în mare parte pe argumente de tip „panta alunecoasă”, care pun accentul pe ceea ce se întâmplă după ce se deschide ușa acestei practici. Dacă cei cu boli terminale pot cere moartea, de ce nu și cei cu dizabilități sau cei care suferă de boli mintale grave? Cu alte cuvinte, oponenții PAK se concentrează pe lucruri care invocă disconfort și chiar furie. Dar va fi acest lucru suficient pe termen lung?

Nimic nu a întărit mai mult această strategie pentru oponenții PAK din Statele Unite decât să arate ce se întâmplă în Canada, al cărei program s-a extins în moduri care invocă mai puțin o pantă alunecoasă, ci mai mult o cădere liberă care accelerează cu 9,8 metri pe secundă la pătrat. Gândiți-vă că în urmă cu doar cinci ani Canada a legalizat PAK. Și, după cum am văzut, legea a permis recent uciderea săracilor și a persoanelor cu handicap tocmai pentru că sunt săraci și cu handicap.

Acest reportaj de referință din The New Atlantis, realizat la începutul acestui an, demonstrează în mod clar amploarea ororilor din programul canadian. Programul îi antrenează pe cei care administrează moartea să se aștepte ca pacienții care „aleg” PAK din cauza lipsei sprijinului de care au nevoie. Într-un kicker greu de scos din minte, articolul explică mesajul pe care Canada îl transmite populațiilor sale vulnerabile:

„Cu doar câțiva ani în urmă, aceștia ar fi fost candidați de manual pentru ceea ce ar fi spus o societate dreaptă: Viața ta are valoare. În Canada de astăzi se aude altceva: “Moartea ta va fi frumoasă”.

Dar despre ce fel de situații este vorba? În ce fel de cazuri puterea din Canada le spune oamenilor că ar fi mai bine să moară? Ei bine, ce zici de un veteran care a cerut tratament pentru PTSD? Sau un alt veteran care a cerut să i se construiască o rampă pentru scaune cu rotile în casă? Deși niciunul dintre ei nu era pe moarte, în ambele cazuri au fost întrebați dacă PAK ar fi o opțiune mai bună pentru ei.

Într-un alt caz, o femeie cu sensibilitate chimică foarte severă a „ales” PAK după ce i s-a refuzat o locuință publică care să nu-i declanșeze această sensibilitate. Sau ce ziceți de un bărbat de 63 de ani care aștepta o operație de fuziune vertebrală de 18 ani și care a suportat dureri teribile în tot acest timp, spunând: „Sunt hrănit cu opioide și lăsat să mă sinucid”. El a solicitat PAK și i s-a aprobat. Și apoi a fost femeia de 44 de ani cu o boală degenerativă care, după ce i s-a refuzat asistența medicală la domiciliu, a decis să fie cât se poate de directă în legătură cu ceea ce a ucis-o de fapt:

„În cele din urmă, nu a fost o boală genetică cea care m-a eliminat, ci un sistem. Există o nevoie disperată de schimbare. Aceasta este boala care provoacă atâta suferință. Oamenii vulnerabili au nevoie de ajutor pentru a supraviețui. Aș fi putut avea mai mult timp dacă aș fi avut mai mult ajutor”.

Toronto Star, cel mai mare și cel mai progresist ziar din Canada, a descris mișcarea către aceste practici ca fiind un „darwinism social în stil Hunger Games”.

PAK și post-creștinism

Adversarii PAK în Statele Unite au arătat spre distopia de la nord de noi și, până acum, strategia lor pare să aibă succes: chiar și în multe state democrate (în special în est), PAK nu este legal. Totuși, de ce a mers Canada atât de departe cu PAK? Revenind la cifrele din sondajele de opinie citate la începutul acestui eseu, ce trebuie să înțelegem din aceste cifre într-o țară progresistă care a adoptat o poziție atât de antitetică față de modul în care americanii înțeleg justiția socială?

„În Canada, uciderea celor mai vulnerabile ființe umane este în concordanță cu o societate care prețuiește să ofere oamenilor ceea ce cer (autonomie) și o distribuție corectă a resurselor (echitate) în moduri care să permită celor mai mulți oameni să obțină cele mai mari beneficii de pe urma lor (utilitarism)”.

Unul dintre motive este faptul că progresismul din Statele Unite a păstrat aspecte ale moștenirii sale creștine – cu accentul pus pe nonviolență, pe demnitatea umană inerentă și inalienabilă și pe preferința pentru cei mai vulnerabili. Progresismul în Canada seculară, în special în rândul tinerilor canadieni, este de acum departe de aceste angajamente.

Nu este nevoie de un geniu pentru a evidenția tensiunile de aici: echitatea intră foarte des în conflict cu calculele de utilitate, iar săracii și persoanele cu handicap sunt unele dintre cele mai puțin autonome ființe umane din comunitățile noastre. Dar acest lucru nu împiedică statul secular și chiar bioeticienii academici seculari, atât din Canada, cât și din Statele Unite, să încerce să se descurce cu aceste valori incoerente în joc.

Faptul că distanța culturală crescută față de creștinism ar fi putut contribui la pregătirea drumului pentru regimul PAK din Canada este sugerat și de ceea ce s-a întâmplat – și ce nu s-a întâmplat – în mult mai religioase Statele Unite.

În timp ce Oregon și Washington (două dintre cele mai puțin creștine state) au PAK legal de zeci de ani, acesta a devenit legal doar recent în state precum California și New Jersey. Și, în ciuda celor mai bune eforturi ale unor grupuri precum Compassion and Choices (fosta Hemlock Society), PAK este încă ilegală în cea mai mare parte a țării – inclusiv în state profund democrate precum New York, Connecticut și Massachusetts.

Argumentele care au avut câștig de cauză în SUA sunt despre panta alunecoasă a unor astfel de legi și despre efectul pe care îl vor avea asupra celor săraci și a celor cu dizabilități. Nu este surprinzător faptul că cei mai eficienți avocați împotriva unor astfel de legi sunt apărătorii drepturilor persoanelor cu dizabilități (și mai ales persoanele cu dizabilități însele), care indică datele îngrijorătoare despre motivele pentru care oamenii solicită PAK.

Atunci când durerea fizică nici măcar nu se află în primele cinci motive pentru care oamenii din Oregon solicită PAK – dar teama de pierderea autonomiei, teama de a pierde activitățile plăcute și teama de a fi o povară pentru alții se află în primele cinci – acest lucru trimite un mesaj foarte clar persoanelor cu dizabilități: este rezonabil ca cineva ca tine să vrea să se sinucidă. Iar în Canada, se face următorul pas: credem că cineva ca tine ar putea dori să profite de dreptul legal de a se sinucide.

Mergând în ofensivă

Din fericire, activiștii pentru drepturile persoanelor cu dizabilități continuă să câștige, din nou, chiar și în locurile foarte democrate de pe coasta de est. Dar a juca un joc strict defensiv de respingere a încercărilor de legalizare – mai ales pe măsură ce Statele Unite se secularizează și se aseamănă mai mult cu Canada –  pare a fi o strategie nesustenabilă pentru a-i proteja pe cei mai vulnerabili de această violență mortală. Blocarea demnității și a egalității radicale a tuturor ființelor umane va necesita mai mult. Pe scurt, este timpul să trecem la ofensivă.

O coaliție largă și diversă de oameni face exact acest lucru: încearcă să facă PAK neconstituțională și, prin urmare, să o scoată definitiv din cărți în această țară. Coaliția de prevenire a eutanasiei din Statele Unite a raportat recent despre un proces intentat în statul California de către United Spinal Association, Not Dead Yet, Institute for Patients’ Rights, Communities Actively Living Independent and Free, Lonnie VanHook și Ingrid Tischer. Toți acești reclamanți sunt organizații cu membri care au dizabilități, persoane individuale cu dizabilități și/sau organizații care militează pentru persoanele cu dizabilități.

Procesul are ca obiectiv să ajungă la Curtea Supremă și să anuleze legea californiană care protejează uciderea asistată de medic. Aceștia susțin că această lege este neconstituțională deoarece tratează persoanele sinucigașe cu dizabilități (care, conform Legii privind americanii cu dizabilități, le include pe cele cu o boală în fază terminală) în mod diferit față de alte tipuri de sinucigași.

Dacă persoana sinucigașă nu are un handicap, atunci statul California o protejează și îi restricționează capacitatea de a se sinucide. Dar dacă persoana are un handicap, atunci California are un set special de reguli discriminatorii care implică faptul că viața ei valorează mai puțin și (ca și în Canada) refuză chiar îngrijirea și serviciile de susținere în favoarea direcționării ei spre moarte. Acest lucru, susțin reclamanții, reprezintă o încălcare a clauzelor de protecție egală și de proces echitabil ale celui de-al paisprezecelea amendament.

Din punctul meu de vedere, aceasta este o strategie strălucită pe mai multe planuri, aliniind preocupările „conservatoare” pro-viață și demnitate umană cu preocupările „progresiste” privind drepturile persoanelor cu handicap într-un mod care constituie un argument juridic, moral și retoric puternic împotriva legalizării PAK.

Din nou, a trecut de mult timpul ca noi să trecem la atac în această bătălie. Iar spectacolul de groază pe care îl vedem desfășurându-se cu vecinii noștri seculari de la nord indică cât de mult este în joc dacă pierdem.

Tribuna.US

Foto: Clker-Free-Vector-Images/Pixabay