După ce în primăvara anului trecut a apărut știrea că Universitatea din Pittsburgh folosește bebeluși avortați pentru cercetări medicale finanțate din
După ce în primăvara anului trecut a apărut știrea că Universitatea din Pittsburgh folosește bebeluși avortați pentru cercetări medicale finanțate din banii contribuabililor, adesea în experimente barbare, universitatea a cerut unei firme independente să efectueze o investigație privind conformarea cercetătorilor lor la legile statale și federale.
Concluziile acelei investigații au fost făcute publice de curând, însă raportul ridică mai multe semne de întrebare, mai degrabă decât să răspundă la cele existente, analizează Madeline Osburn într-un articol The Federalist.
Hyman, Phelps și McNamara (HPM), firma de avocatură din D.C. angajată pentru a „evalua respectarea normelor“, a declarat că au constatat că studiile științifice efectuate de Universitate folosind țesut fetal uman „se conformează în totalitate legilor aplicabile“. Dar o lectură atentă a raportului de 40 de pagini arată că HPM a limitat în mod intenționat sfera investigației lor, permițând anchetatorilor să închidă ochii la unele dintre cele mai urâte acuzații privind cercetările pe bază de țesut fetal.
De unde provin bebelușii?
HPM recunoaște că nu au investigat cele două clinici de unde cercetătorii universități se aprovizionează cu țesut fetal avortat: University of Pittsburgh Medical Center (UPMC) și Magee-Womens Hospital of UPMC, unde se efectuează mai multe avorturi decât în orice alt spital din stat.
HPM a argumentat că putea investiga doar activitățile asupra cărora Pitt deține controlul de reglementare, iar asta exclude UPMC, deoarece este o organizație nonprofit privată în a cărui gestionare sau monitorizare universitatea nu are niciun rol.
Este o omisiune semnificativă, deoarece unele dintre cele mai atroce acuzații, printre care avorturi cu inducerea travaliului și naștere parțială, au loc la UPMC. În schimb, anchetatorii și-au concentrat atenția asupra țesutului fetal colectat și distribuit de Pitt Biospecimen Core (PBC). Ceea ce anchetatorii nu au precizat însă, este că laboratoarele PBC sunt situate în interiorul spitalelor UPMC, unul din ele chiar în Spitalul Magee-Womens.
HPM a încercat să justifice grava omisiune cu precizarea că, deși nu pot considera Universitatea responsabilă pentru ceea ce se întâmplă la UPMC, ei au evaluat totuși „dacă Pitt și-a îndeplinit datoria pe care o are în mod independent de a confirma respectarea normelor în activitățile specificate întreprinse de UPMC“.
În investigațiile limitate pe care le-au făcut asupra UPMC, HPM a descoperit probleme la completarea formularelor pe care UPMC le utilizează pentru obținerea consimțământului – de la femeile însărcinate, pentru a folosi organele bebelușilor lor în cercetare. Aceste formulare au fost incluse în raport și ne spun multe despre felul în care se obține consimțământul.
Raportul HPM preciza că „au analizat“ dacă existau conflicte de interese între Universitate și Planned Parenthood of Western Pennsylvania și au concluzionat că nu au existat „aranjamente ilegale“, dar nu a oferit detalii referitor la persoana cu care s-a discutat sau cum s-a ajuns la acea concluzie. Cu toate acestea, au simțit nevoia să explice că, dacă Universitatea ar avea contracte cu Planned Parenthood of Western Pennsylvania, un astfel de aranjament nu ar fi „în mod inerent ilegal“.
„Nu există nicio lege care să interzică Universității să sprijine Planned Parenthood of Western Pennsylvania, dacă alege să facă acest lucru“, au scris anchetatorii HPM.
Se prea poate să nu existe o lege, dar există o mulțime de conflicte de interese între Pitt și PPFA. Nu numai că unii profesori de la Universitate efectuează avorturi la o clinică PPFA situată la doar șase minute de Spitalul Magee-Womens, dar în 2014, David Daleiden de la Center for Medical Progress a înregistrat videoclipuri în care asociați Planned Parenthood recunosc: „există o bancă de țesuturi la Universitate unde le recomandăm pacienților să doneze“.
Un vicepreședinte al Institutional Review Board (IRB) din cadrul Universității, Dr. Beatrice Chen, este și directorul medical al Planned Parenthood Western Pennsylvania și răspunde de cursurile de avorturi ale Planned Parenthood la Universitatea din Pittsburgh. Chen, care ocupă și poziția de director de planificare familială la Magee, a fost prezentată într-un raport anual al Universității, împreună cu alți trei medici, ca „oferind servicii medicale“ pentru Planned Parenthood Western Pennsylvania.
IRB, un element central al anchetei HPM, „este responsabil de analizarea aplicațiilor pentru cercetări care implică subiecți umani, efectuate la Universitate“, dar ei au ajuns pur și simplu la concluzia că, în ceea ce o privește pe Chen, „nu există niciun conflict de interese sau încălcări ale legii“.
Universitatea din Pittsburgh a negat că ar avea vreo „relație în scopul obținerii de țesut fetal“ cu Planned Parenthood.
Acuzații
Studiul care a atras inițial atenția publicului cu privire la modul în care sunt cheltuiți banii contribuabililor implica grefarea scalpurilor de bebeluși avortați pe spatele șobolanilor, care apoi erau considerați „umanizați“. Studiul, finanțat de National Institutes of Health al lui Anthony Fauci, include imagini explicite în care se văd fire de păr de sugari care cresc pe spatele rozătoarelor, la fel ca pe capul unui copil sănătos, precum și o notă de informare referitor la modul în care cercetătorii au obținut scalpurile bebelușilor:
„Țesuturile fetale umane trecute sub anonimat, cu vârsta gestațională de 18 până la 20 de săptămâni, au fost obținute din avorturi la cerere sau recomandate medical, prin colaborare cu Spitalul Magee-Womens al Centrului Medical al Universității din Pittsburgh (UPMC) și Banca de Țesut a Universității din Pittsburgh“.
Raportul HPM contrazice respectiva notă de informare inclusă în studiu, susținând că din cele 31 de studii pe care le-au revizuit, acesta a fost unul dintre cele cinci care nu au obținut țesut fetal prin intermediul Pitt Biospecimen Core (situat în spitalele UPMC). În schimb, afirmă HPM, acest studiu a obținut țesutul utilizat de la un furnizor comercial de țesuturi, Advanced Bioscience Resources (ABR).
Dacă denumirea ABR vă sună familiar, este pentru că acesta este furnizorul comercial de țesuturi demascat că făcea trafic cu organe de bebeluși avortați în clinicile Planned Parenthood, și care a devenit practic țapul ispășitor al PPFA când organizația a fost prinsă că vinde așa ceva, în 2015.
Rămâne neclar de unde au fost obținute scalpurile de bebeluși folosite în acest studiu. Proveneau de la ABR, după cum a constatat HPM, sau de la UPMC, așa cum au declarat cercetătorii care au efectuat studiul? Ce încearcă Universitatea să ascundă prin această contrazicere a propriilor studii?
„Potențialul beneficiu“ al avortului
Deși HPM a refuzat să considere Universitatea responsabilă pentru orice activități efectuate de UPMC sau Magee-Womens UPMC, anchetatorii au descoperit probleme „tehnice, în principiu“, dar nu legale, legat de modul în care spitalul a obținut consimțământul de la femeile cărora li s-a cerut să contribuie cu organele și țesuturile bebelușului lor avortat.
Anchetatorii și-au concentrat atenția pe formularele de consimțământ de pe care lipsea semnătura, precum și pe a afla dacă persoana care efectuează avortul este implicată în obținerea consimțământului. Concentrându-se pe acest aspect, anchetatorii au inclus în raportul lor formularul de patru pagini folosit de Magee-Womens UPMC, intitulat „Consimțământ de participare la studii ștințifice – Formular de consimțământ pentru țesut fetal“.
Afirmațiile de pe acest formular atrag femeile înspre a face avort, spunându-le că prin faptul că-și donează copilul „pot contribui la o nouă descoperire sau tratament“, numindu-l „un potențial beneficiu pentru societate“.
Pentru a preveni orice formă de persuasiune, legea statului impune cadrelor medicale să aștepte 24 de ore după ce o femeie și-a dat consimțământul la avort înainte de a-i prezenta un formular de consimțământ pentru donație. Cu toate acestea, este absolut posibil ca o femeie care se prezintă la programare, dar s-a răzgândit cu privire la avort, să fie influențată după ce o asistentă sau un doctor discută cu ea despre donarea țesutului fetal.
„Ticluirea unei politici care permite utilizarea avorturile elective pentru experimente de cercetare și ‘noi descoperiri’ este un stimulent pervers pentru femei și familii. Această practică trebuie să înceteze“, a declarat Cheryl Allen, fost judecător al Curții Supreme din Pennsylvania.
Încă avem nevoie de răspunsuri
În mod clar, Universitatea din Pittsburgh și avocații HPM pe care i-au angajat nu au nicio intenție să abordeze acuzațiile inițiale sau să răspundă la întrebări de genul: Au efectuat centrele Universității avorturi ilegale cu naștere parțială sau infanticid, în cadrul unui program de recoltare de rinichi fetali? În loc de a oferi răspunsuri, raportul a avut exact efectul opus, ridicând și mai multe semne de întrebare la care parlamentarii și contribuabilii trebuie să ceară lămuriri.
Printre acestea: De ce au ales anchetatorii să nu investigheze relația dintre Universitate și UPMC, atât în ceea ce privește finanțele, cât și resursele partajate? Și de ce își contrazice acum Universitatea propriul studiu, afirmând că țesutul grefat pe șobolani și șoareci a fost obținut de la Advanced Bioscience Resources, nu de la UPMC? Va publica HPM documentele sau interviurile pe care și-a bazat raportul?
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS