Va abandona Donald Trump Ucraina? Ignorați presa mainstream

Ignorați presa. Ei nu știu ce ar face el, pentru că uită cum funcționează politica

Ceea ce a supraviețuit din presa mainstream se mândrește cu transmiterea mesajului anti-Trump. Dacă îl ascultați pe fostul analist CIA Martin Gurri sau pe cercetătorul media Andrey Mir, aceste instituții fac din necesitate o virtute. Anti-Trumpismul este cadoul care le-a oprit pentru scurt timp declinul, deși petrecerea s-ar putea să se termine pentru Washington Post, analizează The Wall Street Journal.

Acest lucru lasă în utmă o problemă. Donald Trump, la fel ca majoritatea contestatarilor unui președinte în exercițiu vulnerabil, se bazează pe critici hiperbolice și pe schimbarea subiectului, mai degrabă decât să se angajeze în privința unor alegeri politice dificile care ar putea nemulțumi un anumit set de alegători.

Cu toate acestea, nu se mai poate avea încredere în mass-media pentru a oferi o descriere sceptică și realistă a ceea ce ar putea face în calitate de președinte, preferând să îi pună cuvinte în gură pentru a se potrivi cu propriile narațiuni.

În Ucraina, poporul american nu vrea ca Rusia să câștige, nu vrea ca războiul să se extindă și nu vrea ca acesta să se prelungească.

Alegerile strânse, precum cele din SUA din ultimele decenii, favorizează diferențe politice mici, exagerate în mod grosolan – 5 puncte în plus sau în minus la rata impozitului pe profit. Acum, că domnii Biden și Trump au aceeași poziție cu privire la graniță, ce mai rămâne? Mașini electrice?

Una dintre aceste nondiferențe este Ucraina.

În orice logică politică realistă, oricare dintre ei ar saluta un acord de încetare a luptelor pe care Ucraina l-ar accepta. Domnul Trump a spus puține lucruri (și domnul Biden mai puțin), cu excepția faptului că ar pune capăt războiului „în 24 de ore”, folosind livrările militare americane ca pârghie – pârghie, a precizat el, asupra Rusiei, nu asupra Ucrainei.

Domnului Trump îi place o întoarcere de vedetă. În nicio ocazie din lunga sa viață, din câte îmi dau seama, nu a abordat un astfel de moment într-un spirit de supliciu și de împăcare. Așa că ideea că ar amenința regimul Putin cu o creștere mare a ajutorului militar american ar fi cel puțin un gambit în caracter.

Refrenul repetat în mod constant că ar vinde Ucraina nu se reflectă în nimic din ceea ce a spus sau a făcut vreodată, inclusiv în celebra sa convorbire telefonică din 2019 cu președintele Volodymyr Zelensky.

Recent, Washington Post a spus că Donald Trump a „lăudat” „mașinăria de război” rusă. Oricine examinează transcrierea va fi greu să vadă cuvintele sale ca fiind altceva decât descriptive, prin care solicită mai multe cheltuieli NATO pentru a contracara Rusia.

La fel și comparația de prost gust dintre persecuția legală a lui Alexei Navalny și a sa, pe care Post nu menționează că a făcut-o după ce a descris curajul domnului Navalny de a se întoarce în Rusia pentru a înfrunta regimul care l-ar fi ucis.

Nu trebuie să fii un admirator al lui Trump sau să crezi că acesta ar trebui să fie președinte pentru a observa disperarea crescândă a Postului de a-și menține locul în conversația națională, în competiție cu New York Times, ca voce a anti-Trumpismului.

Pentru prietenii Ucrainei, adevărata îngrijorare ar trebui să fie deriva americană, observată deja sub conducerea dlui Biden, pe măsură ce războiul depășește un apetit bipartizan limitat de a investi sau de a risca. Luați în considerare leșinul global după ce Emmanuel Macron din Franța a menționat posibilitatea de a trimite trupe NATO. Cum ar fi putut cineva să fie atent și să nu recunoască faptul că o astfel de ridicare a mizei ar putea fi necesară înainte ca dl Putin să renunțe?

Domnul Biden preferă un război „limitat”, ceea ce este de înțeles. Echipa sa a spus întotdeauna că negocierile sunt rezultatul așteptat. Totuși, nereușind să își fixeze culorile în vreun termen declarat, se pare că l-a convins pe dl Putin – și nu puțini deputați republicani – că SUA se vor retrage.

În anii în care nu sunt alegeri, chiar și experții recunosc faptul că evenimentele îi domină pe președinți și nu invers. Marile imperative – cum ar fi Războiul Rece – sunt imperative pentru ambele partide. O președinție Trump ar fi, fără îndoială, o experiență diferită și ar avea unele rezultate diferite față de o președinție Biden, dar este de fapt greu de știut dinainte cum.

Tot ceea ce auziți – fiecare cuvânt – este în mare parte o încercare de a vă induce în eroare în această privință.

Semnalul cu adevărat grăitor cu privire la Ucraina este că niciuna dintre coalițiile partidelor nu este atât de dedicată cauzei sale. Domnul Trump, în mod obișnuit, nu spune nimic inteligibil despre cele 60 de miliarde de dolari blocate în Congres, nu că domnul Putin ar fi avut vreodată de gând să ne ofere o victorie ieftină.

Cele peste 1.000 de miliarde de dolari pe care dl Biden vrea să le cheltuiască pentru a ierta împrumuturile studenților și a subvenționa vehiculele electrice, dacă ar fi bugetate pentru Ucraina, ar putea pune capăt războiului în 24 de ore. Dl Putin ar face cea mai bună înțelegere pe care ar putea-o face, văzându-se depășit de ofertă. Dar observați că doar un singur candidat a suflat măcar un cuvânt care să sugereze că ar putea lua în considerare creșterea mizei, și acesta este dl Trump.

Săptămâna trecută, dl Biden a omis o variabilă cheie atunci când a invocat discursul lui FDR din ianuarie 1941 privind Starea Națiunii. În 1939, FDR a crescut cheltuielile pentru apărare cu 10%, în 1940 cu 31%, iar în 1941, cu 11 luni înainte de Pearl Harbor, cu 259%.

Cheltuielile militare au trecut de la 1,2% din PIB la 5,1%, în timp ce cheltuielile pentru apărare au scăzut în termeni reali în cei trei ani de mandat ai dlui Biden.

Cine va câștiga în noiembrie ar putea conta mai puțin decât mandatul pe care îl aduce cu el. Resursele disponibile, mai degrabă decât cine este președinte, vor defini opțiunile și vor conduce politica americană în Ucraina după 2024, ca și acum.

Tribuna.US