Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a reacționat miercuri, printr-un „punct de vedere personal” remis presei, la investigația
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a reacționat miercuri, printr-un „punct de vedere personal” remis presei, la investigația Recorder despre presupuse rețele de oameni politici care controlează banii publici destinați construirii și renovării de biserici.
„În legătură cu noul material publicat de site-ul de investigații jurnalistice „Recorder”, material destinat unui scop jalnic, prost camuflat sub umbrela bunelor intenții, anume lovirea în imaginea publică a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, aș vrea să precizez câteva lucruri, așa cum le văd și le percep eu din poziția actuală.
Pornind chiar de la titlul formulat abrupt și aprioric ofensator, în material se folosește masiv tactica inoculării unei mari suspiciuni, a amorsării unui subiect-bombă, care poate fi perceput astfel doar pentru că în conținut este introdus numele unei persoane foarte importante. Tactica aceasta vicleană e veche, dar încă eficace, întrucât rezervele sociale de credulitate, prejudecată și ignoranță în sfera unor anumite probleme sunt inepuizabile.
Materialul mizează în primul rând pe atenția și jubilația celor care nu au nicio idee clară, nici măcar vagă, despre Părintele Patriarh, despre personalitatea sa reală, despre onestitatea sa profundă, despre Biserică și cultele religioase, despre activitatea lor amplă și ramificată în societate, activitate cu enorme, frecvent necuantificabile beneficii pentru întreaga comunitate.
Onestitatea ne îndeamnă însă pe fiecare dintre noi în parte, deși în grade diferite, să nu speculăm, să nu ne grăbim cu „ridicarea & aruncarea pietrei”, să nu extrapolăm asupra cuiva, oricine ar fi acesta, vina unor persoane care se laudă delirant și incontrolabil cu relații sus-puse. Personal cred că abținerea de la creditarea imediată a unor asemenea asocieri culpabilizatoare este un principiu dictat de elementarul bun-simț.
Deși legitim în sine, materialul jurnalistic despre care vorbim este construit din păcate cu intenția obsesivă de a transfera asupra Părintelui Patriarh vina prezentată ca reală a unor persoane din administrație și a unor așa-ziși complici ai instituției care apar în investigație, persoane care încearcă totdeauna ș pretutindeni, desigur, să obțină beneficii personale prin simpla insinuare conjuncturală în vecinătatea cuiva important, comițând astfel un grav rapt de imagine împotriva voinței celui a cărui imagine e folosită.
Mai departe ne putem întreba în mod deplin justificat care este însă înalta și binevoitoarea rațiune morală din perspectiva căreia se apleacă autorii materialului recorderian asupra Bisericii. Care este scopul real ultim al materialului. Miza sa. Istoricul raportării Recorder la Biserică indică destul de limpede un decerebrat anticlericalism, o patologică fobie la BOR. Nu afectează asta oare deloc credibilitatea unui demers jurnalistic „independent”? Poate fi această credibilitate considerată una totală? Probabil, nu.
Pe fond, dacă urmărim materialul atent, este de fapt criticată și denunțată buna, excelenta chivernisire a banilor în Biserică, nesuflându-se însă o vorbă despre utilizarea acestor bani în ampla operă socială a acesteia, care, spre exemplu, doar anul trecut, pentru susținerea întregii activități de asistență socială și filantropică, pentru sprijinirea sinistraților și a victimelor pandemiei, a cheltuit suma de 185.599.815 lei (38.074.881,02 euro). Suma este scrisă corect.
În acest context, materialul marca (anticlericală) Recorder mai denunță hiper-progresist (cum altfel?) finanțarea Bisericii de către stat, deci a tuturor cultelor religioase în general, respectiv finanțarea construirii/ restaurării conform necesității reale a unor lăcașuri de cult sau clădiri de utilitate publică, ca și cum aceasta nu ar fi absolut legală și necesară, transmițându-se implicit și viclean ideea că această finanțare constituie o irosire a banilor publici. O mostră convingătoare de analfabetism funcțional în sfera libertății religioase și a culturii politice în general.
Există, da, și vor exista mereu, oameni de afaceri care încearcă să se apropie de Biserică, vizitați de tentația irepresibilă de a specula posibile relații personale cu unii angajați ai acesteia. A extrapola însă o asemenea intenție detestabilă la nivelul patriarhal cel mai înalt, a lansa primitiv și iresponsabil, fie ca angajat al administrației bisericești, fie ca jurnalist „independent” ideea absurdă și otrăvită că asemenea lucruri se petrec cu știrea Patriarhului României, acest lucru în sine este nu doar inept, ci și dezgustător abject.
Faptul ca o persoană, fie el și un angajat al Arhiepiscopiei Bucureștilor sau un membru al unui for bisericesc ajuns acolo dintr-o nefericită eroare, se laudă că va vorbi sau că a vorbit cu Patriarhul în legătură cu o problemă, inventând și invocând o relație apropiată cu acesta, un asemenea gest nu-l descalifică decât pe lăudărosul patologic, nu pe Patriarh, care nu știe că i se folosește numele într-un context de care e total străin.
În mod evident, afirmațiile celor incriminați în materialul pe care l-am urmărit eu însumi cu nesfârșită tristețe, rămân impardonabile, fie ele privite și prin lentila înțelegerii și compasiunii creștine”.
Tribuna.US
COMMENTS