Vehiculele electrice distrug tot ce ne place la o mașină

Nu vorbim acum de multitudinea de motive întemeiate și obiective pentru a nu dori o mașină electrică. Acestea au fost descrise pe larg de mai multe ori. Ideea e că nu vreau o mașină electrică. Din motive pur emoționale, complet subiective. Nu pot înțelege de ce și-ar dori cineva o mașină electrică. Pentru că nu-mi pot imagina că cineva ar fi interesat de un astfel de aparat plastifiat și fără suflet, analizează Eric Peters într-un articol American Spectator.

Desigur, același lucru este valabil în ceea ce privește aproape toate mașinile actuale care nu sunt electrice – cu câteva excepții, cum ar fi minunatul Ford Mustang, captivanta Mazda Miata și nostalgicul Dodge Charger.

Majoritatea celorlalte ar putea la fel de bine să fie electrice – și această afirmație nu este întâmplătoare. Pentru a face mașina electrică mai atrăgătoare, este necesară eliminarea atractivității celei clasice. Obiectivul este de a le face atât de asemănătoare, încât experiența pe care o oferă să fie aproape imposibil de diferențiat.

Acest lucru s-a realizat în mai multe moduri evidente, printre care omogenizarea prin reglementarea motoarelor disponibile, astfel încât majoritatea mașinilor noi sunt echipate cu același motor turbo de 2,0 litri cu patru cilindri – asociat aproape întotdeauna cu o transmisie automată, eliminând una dintre plăcerile majore oferite de mașina clasică celor cărora le plac mașinile și condusul. Când tot ce trebuie să faci într-o mașină este să tragi o manetă (sau, mai rău, să apeși un buton) pentru a trece de la „Parcare“ la „Conducere“ și apoi să apeși pedala de accelerație, nu mai rămâne nimic interesant. Exact ca în mașinile electrice.

Cu excepția modelelor menționate mai sus, aproape niciuna dintre  mașinile moderne tradiționale nu mai fac zgomot, nici măcar cele „turbo“. Pentru a ști că e dotată cu opțiunea „turbo“ sau un compresor, trebuie să citești manualul. Nu-ți mai poți da seama după ureche. Sunetul prin care deosebeai mai demult o mașină cu turbocompresor a dispărut; zgomotul înfiorător al compresorului a dispărut sub capacul din plastic negru al motorului – sub care ți-ar fi greu să-ți dai seama că există un motor acolo, undeva.

Nici sub capota unei mașini electrice nu sunt multe de văzut. Deci, de ce să-ți mai bați capul să te uiți?

Poate că înțelegeți la ce mă refer.

Mașinile moderne tradiționale sunt, totodată, mașini digitalizate. Ele imită panourile de control cu ecran tactil ale mașinii electrice, care oferă, desigur, doar iluzia controlului. Mașina, în sine, este complet controlată de circuite electronice asupra cărora șoferul are prea puțin control, sau deloc. La fel ca mașina electrică. Ambele mașini sunt supuse unui control din exterior – prin „actualizări“, indiferent că le doriți sau nu.

Ambele sunt aparate de unică folosință, complet sigilate, imposibil de reparat de către proprietar, realizate din plastic vopsit cu spray, chiar și cele „cromate“. Asemănarea crește pe măsură ce diferențele semnificative se diminuează. Este ușor de anticipat că nu suntem prea departe de timpurile când nu va exista nicio diferență semnificativă între o mașină electrică și alte mașini, cu excepția probabil a inferiorității practice/economice a mașinii electrice. Dar chiar și această diferență se reduce cu fiecare nou model apărut. Simplitatea mecanică a mașinii electrice este contracarată de complexitatea electronică a  mașinii non-electrice – necesară pentru a face posibilă continuarea producerii de mașini non-electrice.

Avem acum sisteme speciale de pornire. Circuite electronice care opresc și pornesc în mod regulat motorul. Sisteme multiple de livrare a combustibilului, dintre care unul (injecție secvențială) este acolo pentru a compensa problemele (depunerile de carbon pe supapele de admisie) create de altul (injecție directă). Transmisii automate cu „duble ambreiaje“ și până la 10 viteze, care dublează costul transmisiei, precum și complexitatea acesteia, ceea ce crește șansele să nu aibă fiabilitate.

Toate acestea fac ca mașina electrică să pară practică – în același mod în care a te adapta la viața într-un azil de nebuni pare un lucru rezonabil.

Pentru a vă face o idee despre ceea ce pierdem, aruncați o privire la reclama modelului Caterham Super 7 – care este o versiune actualizată a mașinii Lotus 7 creată de Colin Chapman. Apăsați butonul de pornire – dacă îndrăzniți.

La asta ne referim când spunem mașină. Definiția clară. Poza ei ar trebui să fie inclusă în fiecare dicționar sub explicația cuvântului „mașină“.

Nu știu nicio altă mașină care să întrupeze mai profund diferența dintre o mașină și o mașină electrică. Este același tip de diferență ca între un măr de plastic și unul real, zemos și dulce.

Și de aceea urăsc mașina electrică și tot ceea ce întruchipează ea – pentru că reprezintă transformarea pasiunii în pasivitate, a distracției în utilitate plictisitoare. Sfârșitul diferenței de dragul similarității.

Care amintește într-un fel de moarte, în fața căreia suntem toți la fel, de asemenea.

Traducere și adaptare
Tribuna.US