Votarea in diaspora – rautatea, emotia si manipularea ei

Din 2014, de la fiecare runda de alegeri care implica diaspora, am citit mii de mesaje privind proasta organizare si cozile de la sectiile de votare. Un efort laudabil al romanilor. Dar de ce nu s-a schimbat nimic?

Pentru ca toti opozantii PSD/ALDE aveau de castigat din asta!

1. Dupa integrarea in UE, romanii plecati in numar tot mai mare nu au mai votat PSD. Si toate rundele de alegeri in care era implicata diaspora erau in dezavantaul PSD. Asa ca socialistii au ingreunat procesul de votare prin diverse meschinarii administrative.

2. Presedintele, partidele de opozitie au observat trendul si s-au urcat imediat pe valul indignarii. Partidele au inceput, pe rand, sa depuna proiecte pentru votul prin corespondenta, votul electronic. Atat.

3. E adevarat, PSD/ALDE aveau majoritate in parlament, nu se putea adopta usor o lege pentru a simplifica votul in diaspora. S-a reusit doar pentru alegerile parlamentare din 2016, cu concursul PSD. Dar chiar si asa, presedintele si partidele de opozitie aveau la dispozitie instrumente de mobilizare si de presiune, chiar sa si adopte o lege prin Ordonanta de Urgenta.

4. Presedintele Iohannis avea la dipozitie urmatoarele: comisii prezidentiale, prezidarea sedintelor guvernului, adresari in parlament, adresari si presiune publica, referendumul.

5. Partidele de opozitie s-au multumit sa depuna proiecte de lege pe care nu le-au sustinut ulterior:
• Cand a detinut conducerea comisiei electorale prin care putea depune o initiativa in acest sens, PNL a jucat teatral, a renuntat la sefia comisiei, anuntand o greva impotriva PSD, cu doar o luna de zile inainte de expirarea termenului in care trebuia adotata o initiativa.
• In alte probleme, USR facea greva japoneza, statea noptile in parlament in semn de protest. De asemenea, USR putea strange semnaturi si pentru votul prin corespondenta, ca sa fie modificata constitutia – nu a facut-o.

6. O sansa unica de a adopta votul prin corespondenta a fost in 2016, cand Dacian Ciolos (USR/PLUS acum, prim-ministru la acea vreme) putea emite o Ordonanta de Urgenta – nu a facut-o.

7. Toata opozita PSD/ALDE stia deja ca PSD-ul va organiza prost, de fiecare data, alegerile in diaspora si mai stia ca poate exploata asta si emotiile din jurul orelor de stat de la cozi. La referendumul din 2018 opozitia nu a fost atat de sensibila cand la Londra, Dublin, Roma etc. s-a stat cu orele la cozi – PNL, USR si presedintele Iohannis nu aveau nimic de castigat pentru ei din referendum – deci cozile si diaspora au fost irelevante.

8. La final de 2019 vor fi alegeri prezidentiale. Facem pariu ca situatia si ‘indignarea’ vor fi la fel, ca fiecare va incerca sa capitalizeze imagine si alegatori de pe urma emotiilor din 2014, 2019?

9. Ideea nu este sa descurajam si sa nu mai votam, ci sa nu mai picam in jocurile lor, vrajiti de sloganuri si poze pe Facebook folosite in interes electoral propriu. Sa nu le mai permitem sa se foloseasca de noi, de efortul si oboseala noastra, “in interesul nostru”. Toate partidele, de la putere si din opozitie, presedintele, au aceeasi obligatie morala si legala sa reprezeinte interesele cetatenilor si e de datoria noastra sa le-o impunem, intregului esicher politic.

10. Constitutia Romaniei, Art. 8, Alin. 2: “Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei”.

Timotei Dinica