Foto: Tobi/Pexels Declarația de la Dublin, semnată de aproape 1.000 de oameni de știință, subliniază importanța nutrițională vitală a alimentelor d
Foto: Tobi/Pexels
Declarația de la Dublin, semnată de aproape 1.000 de oameni de știință, subliniază importanța nutrițională vitală a alimentelor de origine animală care nu poate fi înlocuită cu ușurință prin utilizarea exclusivă a alimentelor de origine vegetală, informează Ben Bartee, PJ Media.
„Produsele alimentare de origine animală furnizează o varietate de nutrienți esențiali și alți factori benefici sănătății, dintre care mulți lipsesc din alimentația la nivel mondial, chiar și în rândul populațiilor cu venituri mai mari.
Persoanele cu resurse financiare suficiente ar putea reuși să își asigure un regim alimentar adecvat, în ciudă restricționării drastice a consumului de carne, lactate și ouă. Cu toate acestea, respectiva abordare nu ar trebui să fie recomandată pentru populația largă, în special pentru cei cu nevoi ridicate, cum ar fi copiii mici și adolescenții, femeile însărcinate și cele care alăptează, femeile aflate la vârsta fertilă, vârstnicii și bolnavii cu afecțiuni cronice.
Cele mai avansate studii bioevolutive, antropologice, fiziologice și epidemiologice arată că un consum regulat de carne, produse lactate și ouă, ca parte a unui regim alimentar echilibrat, este benefic pentru ființele umane“.
Printre nutrienții conținuți de alimentele de origine animală care sunt practic inexistenți sau nu sunt biodisponibili în alimentele de origine vegetală se numără:
Vitamina B12
Acizii grași Omega-3
Vitamina D3
Fier
Orice persoană vegană care susține că acești nutrienți nu sunt necesari pentru o sănătate optimă este fie ignorantă, fie minte.
Pe lângă beneficiile aduse sănătății umane de către produsele de origine animală, în declarație se menționează și efectele benefice pe care creșterea animalelor pentru hrană le are asupra mediului (rumegătoarele fiind specii de animale erbivore care extrag substanțele nutritive din plantele pe care le consumă – prin fermentație în stomacul lor):
„Rumegătoarele, în special, sunt, de asemenea, capabile să valorifice terenurile marginale care nu sunt potrivite pentru producția directă de hrană umană. Mai mult decât atât, sistemele de creștere a animalelor bine gestionate care aplică principii agroecologice pot genera multe alte beneficii, inclusiv captarea emisiilor de carbon, îmbunătățirea sănătății solului, biodiversitatea, protecția bazinelor hidrografice și furnizarea de servicii importante pentru ecosisteme“.
Citește și Războiul elitelor împotriva fermierilor
Sectorul zootehnic, în special bovinele, face parte integrantă dintr-o practică numită agricultură regenerativă, definită în mod obișnuit drept „un set de principii privind modul de gestionare al fermelor care pune accentul pe sănătatea solului“.
Potrivit Noble Research Institute:
În mediul natural, înainte de implicarea omului, animale erbivore precum bizonii coexistau cu pajiștile și reprezentau un element complementar. Speciile de graminee indigene se dezvoltau excelent în condiții de pășunat de scurtă durată și de intensitate ridicată și profitau de beneficiile ciclului nutritiv, întrucât materialul furajer rezidual era introdus în sol împreună cu bălegarul bogat în nutrienți.
În practica din ce în ce mai răspândită a monoculturii, în care o parcelă de teren este însămânțată la nesfârșit cu un singur tip de cultură, cum ar fi soia sau porumb (de obicei de către o corporație gigant), în lipsa unor rumegătoare care să furnizeze solului îngrășământ, calitatea acestuia are de suferit și, în consecință, și calitatea alimentelor produse.
Oricât de vehementă ar fi propaganda vegană, datele biologice și ecologice arată că animalele crescute pentru hrană, de preferință cele crescute pe pășuni, reprezintă un element esențial atât pentru sănătatea oamenilor, cât și pentru a mediului înconjurător în general.
Tribuna.US
COMMENTS