10 exemple de ipocrizie flagrantă a Stângii

10 exemple de ipocrizie flagrantă a Stângii

Ipocrizia Stângii? Permiteți-mi să vă fac o trecere în revistă. Mă rog, voi enunța măcar unele dintre exemple, întrucât există mai multe decât vă puteți închipui, analizează Walter E. Block într-un articol American Spectator.

1. Controlul armelor de foc

Nu ești un adevărat membru al Stângii dacă nu te opui vehement celui de-al Doilea Amendament. Orice politician democrat care nu se supune acestei ideologii va fi în scurtă vreme eliminat în alegeri de altul mai trezit. Cu toate acestea, fiecare politician democrat de rang înalt are gărzi de corp care îl protejează. Majoritatea, specialiști în tehnici de luptă precum Karate sau Tae Kwon Do. Dar sunt și înarmați. Au arme de foc! Stați așa. Credeam că acești politicieni sunt împotriva armelor? Da, sunt, în ceea ce mă privește pe mine și pe tine, dar nu și pe ei. Poziția lor este pe deplin justificată; întreabă-i doar!

Acești oameni sunt într-adevăr vizați de tot felul de nebuni. Nu putem nega că sunt în pericol. Dar la fel suntem și noi ceilalți, în special în orașele controlate de democrați precum Chicago, New York, Baltimore.

Unii dintre ei ripostează că, din moment ce al Doilea Amendament a fost formulat în secolul al XVIII-lea, ar trebui să le permitem oamenilor să dețină tipul de arme existente în vremea aceea: muschete etc. Dar scopul acestui fragment din Constituție nu este protejarea vânătorii sau a tragerii la țintă. Ci să împiedice o guvernare totalitară și exagerată. Deci, da, populația ar trebui să se limiteze la aceste arme primitive. De îndată ce o vor face și armata SUA și poliția. Adică niciodată.

2. Legea salariului minim și stagiatura

Stânga este convinsă că salariul minim este ultima speranță pentru cei săraci. În adâncul inimii lor, ar dori cu adevărat să îl ridice la $25 sau chiar $50 pe oră. Cel puțin, într-acolo se îndreaptă. Ca prim pas, obiectivul lor este de $15 pe oră. Din perspectiva lor, salariul minim stabilește un prag de salarizare; cu cât este mai mare, cu atât mai bine le merge celor săraci, necalificați și grupurilor demografice care sunt de obicei mai puțin avantajate. (Adevărul este că această lege funcționează mai degrabă ca un obstacol sau o bară pentru săritura în înălțime: cu cât este mai sus pusă, cu atât mai dificil le este unor astfel de oameni să obțină un loc de muncă, în primul rând).

Totuși, așa-numiții „progresiști“ sunt în egală măsură interesați de stagiatură. Ce înseamnă asta, s-ar putea să vă întrebați? Un stagiar lucrează pentru un angajator, dar nu este plătit deloc, nici un șfanț. Stați așa. Asta nu se bate cap în cap cu legea salariului minim național, care impune în prezent ca toți angajații să fie plătiți cu cel puțin $7,25 pe oră? Bineînțeles că da. Prin urmare, este fascinant să-i vezi pe politicieni încercând să le apere pe amândouă.

Nu prea are nimeni ce le face, atâta timp cât ei evită și fug din calea logicii atunci când se ridică problema unei contradicții absolute și flagrante.

3. Rasismul

În Statele Unite, „anti-rasiștii“ din partea stângă a spectrului politic dețin monopolul asupra rasismului. Acest lucru este adevărat dacă ai în vedere ce scot pe gură. De exemplu, președintele Joe Biden i-a spus unui cetățean de culoare că dacă nu a votat pentru el și Partidul Democrat nu era cu adevărat de culoare. Poftim? Asta înseamnă că afro-americanii care-i susțin pe republicani sau orice alt partid sunt trădători de rasă. Dacă asta nu este rasism la propriu, atunci nimic nu e. Este și cam înjositor, de asemenea.

Citește și Opinie: Destabilizarea democrației și revoluția prin minciuni și ipocrizie

4. COVID

Această boală servește drept un alt exemplu de ipocrizie liberală. Pe de o parte, liderii noștri neînfricați încă ne îndeamnă să „purtăm mască“ și să păstrăm distanța socială. Pentru o vreme – și acum din nou – au cerut ca bisericile, restaurantele, frizeriile, saloanele de cosmetică, centrele comerciale etc. să rămână închise. Respectă și ei aceste hotărâri? Răspunsul vine din însuși faptul că punem întrebarea: bineînțeles că nu. Cel mai faimos dintre aceste episoade ipocrite a fost vizita lui Nancy Pelosi la coafor, care era închis „oamenilor de rând“. Colac peste pupăză, nu purta nici mască. Și-a cerut scuze pentru acest episod? A implorat iertare? Nici gând. În schimb, a menționat ce figură importantă este dânsa.

Dar acesta este doar vârful aisbergului. Există numeroase alte exemple în care membri ai clasei noastre conducătoare ignoră reglementările COVID pe care tot ei ni le-au impus. Cum rămâne cu mulțimea de imigranți de peste Rio Grande? Sunt testați pentru această boală? Taci din gură, rasistule.

Apoi, se pune problema discriminării pozitive în cazul Institutului Național de Sănătate, organizația care acordă subvenții laboratoarelor ce încearcă să vindece această boală. Se pare că s-au trezit. Acum impun acțiuni afirmative pentru factorii demografici mai puțin reprezentați. Dacă NIH ar fi cu adevărat interesat să amelioreze acest flagel, i-ar subvenționa pe cei care au cea mai mare probabilitate să contribuie la acest demers și ar lăsa la o parte ideile despre rasă, sex etc.

5. Imigrația

Partidul Democrat a așternut practic covorașul de bun venit la granița noastră cu Mexicul, pentru oamenii din țara respectivă și din toată America Latină. Dar cu siguranță nu și pentru cubanezii care încearcă să scape de despotismul comunist. De unde diferența? Mințile iscoditoare vor să știe! Oare pentru că Biden și compania se așteaptă, destul de justificat, ca primii să voteze pentru ei, iar ceilalți împotrivă? Cu siguranță că nu. Cum să te gândești la așa ceva. Vom reveni la subiectul acesta.

6. Milton Friedman

Acest câștigător al Premiului Nobel pentru economie a ținut discursuri despre virtuțile libertății economice în întreaga lume. El a fost persoana preocupată de un singur subiect, care a demonstrat prin logică și cu dovezi empirice că prin capitalismul „laissez-faire“ se ajunge la pace și prosperitate. Numeroase țări comuniste au auzit mesajul său magnific. Stânga nu a spus mai nimic despre asta. Mai bine să-l ignorăm, gândeau ei. Cu toate acestea, a existat o excepție: când a vorbit în Chile, în timpul lui Pinochet. Încă spumegă de furie din cauza acelui episod. Friedman nu și-a dat seama că tipul era un ticălos? Că făcea oamenii „să dispară“? În vreme ce acei dictatori comuniști erau toți civilizați. Sigur.

7. Tăierea fondurilor poliției

Dacă nu susțineți tăierea fondurilor poliției, sunteți evident un suprematist alb. Chiar dacă oamenii care suferă cel mai mult de pe urma unei astfel de politici sunt cetățenii de culoare din cartierele sărace ale orașului. În timp ce primarii din San Francisco, Chicago, New York și alte zone predominant democrate distrug bugetele forțelor de ordine, ghiciți ce altceva mai fac? Nu veți ghici niciodată. Da, măresc capacitatea personalului de securitate însărcinat cu protejarea lor și a propriilor familii. Cred că ar trebui să li se acorde un fel de premiu de ipocrizie pentru asta.

Citește și Cele 3 mari diferențe dintre conservatori și progresiști

8. Cuvântul cu „N“

Acesta este cu adevărat un tabu al politicii moderne. Menționează respectivul cuvânt, așa cum a făcut Lenny Bruce, și cariera ta s-a dus de râpă (cu excepția cazului în care te numești Obama). Vei fi anulat numaidecât. Și totuși, dacă ești artist rap și nu menționezi cuvântul la fiecare 3 secunde, te vor da afară din respectiva branșă. Ok, ok, ei nu au „privilegiul albilor“. Dar cum stă treaba cu Hunter Biden? Scuza respectivă nu i se aplică. Dar există una care merge: ipocrizia Stângii.

9. Revoltele

Când politicienii democrați conduc revolte și sunt arestați din această cauză, mass-media îi onorează (#goodtrouble), iar legea fie îi iartă, fie le dă un mic avertisment. Ca exemplu, Hank Johnson, John Lewis, Joyce Beatty, Al Green, Ron Reynolds și Sheila Jackson Lee. În contrast foarte puternic însă, când Donald Trump încearcă să prevină unul (6 ianuarie 2021), el este tratat extrem de diferit.

10. Știința

Prietenii noștri de stânga se mândresc că ascultă ce zice „Știința“, pe când cei care nu sunt de acord cu ei denigrează această instituție. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Căci esența adevăratei științe, așa cum atestă elocvent John Stuart Mill în Despre libertate, este divizarea, dezbaterea, cunoașterea celeilalte laturi a problemei și disponibilitatea de a asculta puncte de vedere alternative. Pare asta a fi atitudinea Stângii? Desigur că nu. Începând de la mass-media electronică și până la ziarele tradiționale, în campus, la amvon, acești oameni s-au dovedit extrem de intoleranți față de orice alte puncte de vedere decât ale lor. Treziții au anulat numeroși profesori și oratori din exterior care nu țin linia partidului. Doctorii au fost amenințați cu retragerea dreptului de practică pentru că au îndrăznit să susțină o poziție care nu corespunde cu a actualei puteri.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0