HomeSpiritualitate

250 de ani de la compunerea celui mai faimos imn creștin, „Mărețul Har“

250 de ani de la compunerea celui mai faimos imn creștin, „Mărețul Har“

Pastorul unei mari congregații rurale își pregătea predica de Anul Nou, bazată pe textul din Vechiul Testament, 1 Cronici 17:16-17. Așa cum făcea ades

Pastorul unei mari congregații rurale își pregătea predica de Anul Nou, bazată pe textul din Vechiul Testament, 1 Cronici 17:16-17. Așa cum făcea adesea, a compus un imn care să însoțească mesajul său.

Nu știa că acele cuvinte aveau să răsune în întreaga lume în următorii 250 de ani, iar imnul în sine, „Mărețul Har“, va deveni unul dintre cele mai îndrăgite din toate timpurile, explică Christine Weerts într-un articol The Federalist.

Duminică, 1 ianuarie 2023, s-au împlinit 250 de ani de la apariția acestui celebru imn compus de reverendul John Newton, preot anglican și fost căpitan de vas de sclavi, care mai târziu în viață s-a alăturat lui William Wilberforce și a contribuit la abolirea sclaviei în Imperiul Britanic.

Newton a scris „Mărețul Har“ pentru congregația sa anglicană – Biserica Sfântul Petru și Pavel din Olney Buckinghamshire, Anglia – pentru a fi cântat în ziua de Anul Nou, 1 ianuarie 1773.

Fostul marinar, a cărui viață a luat o întorsătură dramatică când a scăpat cu viață dintr-o furtună grozavă, a cugetat, la fel ca regele David: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule… de ai avut milă de mine și m-ai adus până aici?“.

Măreţul har m-a mântuit
Pe mine din păcat.
Pierdut eram, dar m-a găsit,
De moarte m-a scăpat.

„Mărețul Har“ este un imn al credinței într-un Dumnezeu a cărui îndurare e mai mare decât viața păgână și nenorocită pe care Newton o dusese pe mări.

„Nu văd niciun motiv pentru care Domnul a ales să se îndure de mine… poate doar pentru a arăta, printr-un exemplu uimitor, că pentru El ‘nimic nu este imposibil’“, a scris Newton în autobiografia sa.

Măreţul har m-a învăţat
S-o rup cu orice rău.
Ce scump mi-e azi tot harul dat;
Trăiesc prin el mereu.

„Mărețul har“ s-a răspândit în toate națiunile pământului. Se estimează că a fost cântat de peste 10 milioane de ori și a fost înregistrat în peste 7.000 de albume, potrivit biografului lui Newton, Jonathan Aitken.

Imnul a fost cântat de un președinte american, cântăreți de muzică populară, vedete rock and roll și congregații din întreaga lume.

În perioada lockdown-urilor Covid, melodia a fost înregistrată de cântăreți din 50 de țări, cu mesajul că „harul și dragostea uimitoare a lui Isus sunt mai puternice decât viața și moartea însăși“.

Tradusă în peste 50 de limbi, inclusiv în inuită, a fost cântată chiar și la cimpoi de către astronautul NASA Kjell Lindgren pe Stația Spațială Internațională.

„Mărețul Har“ a fost subiectul filmului din 2006, cu Albert Finney în rolul lui Newton, și al musicalului cu același nume de pe Broadway din 2015. Unchiul Tom a cântat-o în cartea aboliționistă a lui Harriet Beecher Stowe, „Coliba unchiului Tom“.

Cântăreața de muzică populară Judy Collins, care susține că acest cântec are „puterea de a transforma și de a vindeca“, a înregistrat o interpretare emoționantă a cântecului „Mărețul Har“, ce a rămas timp de 67 de săptămâni în topurile pop din Statele Unite și Marea Britanie în anii 1970, ajungând până pe locul 5.

Imnul este unul dintre favoritele cruciadelor lui Billy Graham. Dirijorul de cor Cliff Barrows a declarat: „Vom cânta acest cântec până la venirea lui Iisus și s-ar putea să răsune inclusiv în ceruri, în jurul tronului“.

Pentru un cântec compus de un om care a comandat nave de sclavi între 1745 și 1754, „Mărețul Har“ are o rezonanță puternică în cadrul comunității religioase afro-americane, potrivit lui Tesfa Wondemagegnehu, dirijor al Viking Chorus și Chapel Choir al St. Olaf College.

Imnul consolidează noțiunea de răscumpărare, a spus el explicând că „Mărețul Har“ a rezonat cu afro-americanii care căutau alinare în suferințele pământești și au găsit speranță în melodiile vesele ce vorbeau de izbăvire“.

Citește și Ben Carson dezvăluie momentul de sfidare a morții când l-a primit cu adevărat pe Dumnezeu

Președintele Obama l-a cântat la slujba de comemorare a senatorului Clementa Pinckney, pastor al Bisericii Episcopale Metodiste Africane Mother Emanuel, care a fost împușcat împreună cu opt membri ai bisericii de un adept al supremației albilor în timpul unui studiu biblic, pe 17 iunie 2015.

„Mărețul Har“ a fost publicat pentru prima dată în 1779 în „Olney Hymns“, o broșură de cântece religioase scrisă de Newton și de poetul William Cowper, profitul obținut din vânzări fiind folosit pentru a-i ajuta pe săracii din Olney.

Imnul nu a avut parte de popularitate în Anglia și a fost cântat doar de trei ori între 1779 și 1820.

Însă a cunoscut o mare popularitate în Statele Unite, în special în Sud, în timpul trezirii religioase protestante cunoscute sub numele de A Doua Trezire (între aproximativ 1795 și 1835).

În 1835, a fost în cele din urmă asociat cu melodia „New Britain“ – cea mai cunoscută melodie folosită astăzi – în lucrarea lui William Walker „Southern Harmony and Musical Companion“, o melodie populară care este posibil să își fi avut originea în Appalachia.

Ultimul vers a fost, de asemenea, adăugat ulterior.

Prin Har ajunge-voi în cer
Cu slavă îmbrăcat
Şi voi slăvi în veşnicii
Pe Cel ce Har mi-a dat.

Newton s-a născut pe 24 iulie 1725, fiind singurul copil al lui John Newton cel Bătrân, un căpitan de navă comercială, și al soției sale Elizabeth, o creștină nonconformistă care și-a învățat fiul să citească Biblia și să memoreze catehismele protestante, în speranța că într-o zi va sluji în biserică.

Dar ea a murit de tuberculoză când Newton avea doar șase ani, iar viața lui de familie s-a destrămat când tatăl său marinar, care lipsea adesea ani la rând de acasă, s-a recăsătorit și l-a trimis la un internat, unde, din cauza comportamentului său sălbatic și nesupus, a făcut doar doi ani de școală.

La vârsta de 11 ani, Newton a plecat în prima din cele șase călătorii pe mare împreună cu tatăl său, căpitanul de marină. În timpul numeroșilor ani petrecuți pe corabie, Newton și-a pierdut credința din tinerețe, ducând ceea ce el a descris drept o viață ticăloasă.

„Înclinațiile mele păcătoase au căpătat putere prin obișnuință… am păcătuit din greu și mi-am făcut un țel din a-i ispiti și seduce pe alții“, a scris Newton în autobiografia sa, „The Authentic Narrative“.

La 18 ani, a fost obligat să se înroleze în Marina Regală, lucru pe care l-a urât. A dezertat, dar a fost prins și readus pe navă, unde a fost pus în lanțuri și biciuit fără milă. Newton a ajuns în cele din urmă la un negustor de sclavi pe nume Amos Clow, care deținea o plantație pe o insulă din vestul Africii. Dar a fost tratat cu cruzime de Clow și de amanta sa africană, care l-au înfometat și pus adesea în lanțuri.

Când tatăl său a aflat unde era, a aranjat ca Newton să se întoarcă acasă pe vasul Greyhound, unde Newton s-a convertit. Prins într-o furtună grozavă în largul coastei Irlandei, în care vechea corabie era pe punctul de a se face bucăți și scufunda, Newton a început să se roage cerând mila lui Dumnezeu. Era 10 martie 1748, o dată pe care a celebrat-o tot restul vieții sale.

Lanţul s-a frânt, eu liber sunt,
Răscumpărat prin sânge sfânt
Şi-n mila Sa, mi-a dat în dar,
Iubirea Lui, Măreţul Har.

Citește și Regulile lui Dumnezeu: Adevăratul fundament al libertății

În ciuda credinței sale renăscute, Newton a continuat să conducă corăbiile cu sclavi, o afacere extrem de profitabilă, dar extrem de inumană, renunțând în cele din urmă când a devenit prea bolnav pentru a naviga.

A început să studieze pentru a deveni preot și a fost hirotonit de Biserica Anglicană la vârsta de 39 de ani.

Răscumpărat prin sânge sfânt
Şi-n mila Sa, mi-a dat în dar,
Iubirea Lui, Măreţul Har.

În timp ce slujea în parohia sa din Olney, Newton l-a întâlnit pe William Wilberforce din Parlamentul englez și l-a încurajat să își urmeze visul de a pune capăt comerțului cu sclavi.

În 1787, Newton a publicat „Gânduri despre comerțul cu sclavi africani“ (1787), care descria cu detalii atroce ororile comerțului transatlantic cu sclavi. El a recunoscut că aceasta a fost „o confesiune, care… vine prea târziu… Va fi întotdeauna un gând ce mă va chinui, faptul că am fost cândva un instrument activ într-o activitate la care inima mea se cutremură când mă gândesc în prezent“.

Oferită fiecărui membru al Parlamentului, broșura lui Newton și demersurile aboliționiștilor conduși de Wilburforce au dus la abolirea sclaviei în Anglia, pe 1 mai 1807. Șapte luni mai târziu, în 21 decembrie 1807, Newton a murit.

El nu a uitat niciodată că a fost un păcătos, nici harul și iertarea uimitoare cu care Dumnezeu a acoperit acele păcate. Epitaful său, pe care l-a compus el însuși, include următoarele:

JOHN NEWTON, Preot,
Cândva un Necredincios și un Libertin,
Un servitor al sclavilor din Africa,
A fost, prin mila bogată a Domnului și Mântuitorului nostru
IISUS HRISTOS,
Păzit, restaurat, iertat,
Și desemnat să predice Credința pe care s-a străduit multă vreme să o distrugă.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0