3 motive pentru care nu există noțiunea de Constituție „laică”

Dacă vă place să apărați și să discutați despre Constituția Statelor Unite ale Americii, nu este ceva neobișnuit să vă regăsiți într-o conversație sau dezbatere cu unii care susțin că documentul fondator al națiunii noastre este unul „laic”, secular, analizează Illinois Family Institute.

Deși este adevărat că guvernul american nu este o teocrație, este istoric inexact și inconsistent să se susțină că fondatorii nu au intenționat niciodată să amestece guvernul și religia.

Dumnezeu sau Guvernul – cine ne acordă drepturile?

Așa cum au intenționat fondatorii Americii, Constituția nu este un document laic. A pretinde că este laic înseamnă a ignora secole de dovezi istorice și ar implica negarea unora dintre cele mai chintesențiale idei care au făcut Constituția atât de excepțională și durabilă: Că drepturile și libertățile noastre provin de la Dumnezeu, nu de la Guvern.

Și acest lucru nu este nicăieri mai bine explicat decât în Declarația de Independență (1776), așa cum a formulat-o de elocvent Thomas Jefferson:

Noi considerăm aceste Adevăruri ca fiind de la sine înțelese, că toți Oamenii sunt creați egali, că sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea se află Viața, Libertatea și Căutarea Fericirii…

Citește și De ce Statele Unite ale Americii este o republică federală constituțională și nu o democrație?

Precursoare a Constituției, Declarația de Independență reprezintă elementul constitutiv pentru ratificarea Constituției doar câteva decenii mai târziu – inclusiv nevoia urgentă de a crea o Declarație de Drepturi care să enumere drepturile acordate oamenilor de către Creatorul lor pe care guvernul nu le-ar putea încălca. Drepturile acordate de Dumnezeu recunoscute în Declarația de Independență vor fi protejate de Constituție în societate și în sistemul nostru politic.

Fundamentarea Constituției este o idee transcendentă a unui acord divin de drepturi, dincolo de puterea guvernului sau a omului – ceea ce înseamnă că nu poate fi considerată în întregime laică.

Istorie și Tradiție: Expresia religioasă generală în guvernarea americană

Dacă Constituția Americii este laică, de ce sunt tradițiile religioase și expresiile de credință atât de comune și abundente, inclusiv în instituțiile guvernamentale ale națiunii noastre?

De la fondarea Americii și până în prezent, credința apare constant în toate formele și sectoarele instituțiilor noastre publice: George Washington a solicitat Congresului Continental să înființeze (și să folosească banii guvernului pentru a plăti) Corpul Capelanilor Armatei SUA, deschizând fiecare sesiune a Congresului din 1789 cu o invocare, având rugăciuni zilnice la bordul navelor marinei americane, afișând chipul lui Moise și al celor Zece Porunci în interiorul Curții Supreme a Statelor Unite sau adoptând „În Dumnezeu ne încredem” drept moto-ul nostru național și imprimându-l pe moneda noastră.

Sub o constituție total laică, ar fi aproape imposibil să se acomodeze și să se tolereze aceste forme de exprimare religioasă pe proprietatea guvernului sau de către oficialii guvernamentali.

Din nou, trebuie subliniat faptul că fondatorii au considerat că exercitarea liberă a religiei este o forță pozitivă, necesară înfloririi republicii. Intenția lor nu a fost de a folosi Constituția pentru a șterge religia din viața publică.

Învățând din exemple: Constituțiile laice ale Uniunii Sovietice și Cubei

Ce înseamnă să ai o constituție „laică”? Să analizăm exemplul a două țări.

Articolul 52 din Constituția acum defunctă a Uniunii Sovietice (URSS) separa strict și rigid biserica de stat, făcând clară natura sa laică:

În URSS biserica este separată de stat, iar școala de biserică.

De reținut că sintagma „separația bisericii de stat” nu apare nicăieri în textul Constituției americane.

Nu departe de țărmurile Americii, Constituția cubaneză stipulează clar că țara este un stat laic, prevede separarea instituțiilor religioase de stat și plasează în mod explicit Partidul Comunist deasupra libertății religioase ca „forță superioară conducătoare a societății și a Statului”.

De unde această urgență de a consolida în scris separația completă a guvernului de religie?

Pentru că în regimurile comuniste și totalitare statul trebuie să fie suprem, deasupra lăcașurilor de cult, a instituțiilor sociale și deasupra drepturilor naturale ale individului. Mai mult, știind că organizațiile și comunitățile religioase au condus cu succes milioane de oameni să se exprime și să se opună abuzurilor de putere, au considerat că este nevoie de o constituție laică pentru a zdrobi orice opoziție față de stat.

În cazul fostei URSS, istoricii au documentat pe larg că încă de la început „comunismul sovietic a devastat viața religioasă din URSS. Bolșevicii au distrus instituțiile religioase, au naționalizat proprietățile religioase, au dezrădăcinat comunitățile religioase și au limitat viața religioasă”.

Susținătorii transformării laice în întregime a Constituției Americii ar fi bine să știe o veche zicală a lui  Winston Churchill: „Cei care nu reușesc să învețe din istorie sunt condamnați să o repete”.

Astăzi, am fi înțelepți să luăm în considerare sfaturile lui Churchill. Să învățăm nu numai din propria istorie, ci din istoria altor națiuni, că secularizarea Constituției ne-ar putea duce pe un drum periculos și eventual, la distrugerea frumoasei și cu adevărat excepționalei noastre Republici.

Tribuna.US