HomeȘtiri Externe

Opinie: Conferința de securitate de la Munchen: Autoamăgirea în relația transatlantică

Opinie: Conferința de securitate de la Munchen: Autoamăgirea în relația transatlantică

Biden a anunțat revenirea Americii, Macron a repetat mantra cu autonomia strategică europeană, Merkel a vorbit despre un nou capitol pentru parteneria

Biden a anunțat revenirea Americii, Macron a repetat mantra cu autonomia strategică europeană, Merkel a vorbit despre un nou capitol pentru parteneriatul transatlantic, dar dincolo de declarațiile de bune intenții, interesele sunt divergente, analizează fostul deputat român Matei Dobrovie pentru publicația Podul.ro

Dacă ne-am lua după declarațiile liderilor prezenți la conferința anuală de securitate de la Munchen totul este perfect în lume. Toți au ținut să arate ostentativ că relația transatlantică s-a îmbunătățit deodată după plecarea lui Donald Trump de la Casa Albă, că totul revine la status-quo ante.

Președintele Joe Biden a pus toate accentele corecte menite să-i liniștească pe cei din Europa de est: America is back, angajamentul reiterat față de articolul 5, un atac împotriva unui stat membru NATO este un atac împotriva tuturor, iar SUA garantează securitatea Europei. De asemenea, liderul american a anunțat că se va renunța la retragerea trupelor americane din Germania. Cu alte cuvinte, America nu se retrage din Europa, nu-și abandonează aliații, ba chiar îi și menajează.

În timp ce Donald Trump a pus pe tapet toate temele sensibile: alocările nesatisfăcătoare din buget ale unor țări europene pentru cheltuieli de apărare, nerespectarea angajamentului de 2% luat în cadrul NATO sau susținerea Germaniei față de conducta North Stream 2, care nu face decât să crească dependența Europei față de gazul rusesc, controversatul Acord de investiții cu China, Joe Biden a băgat sub preș toate aceste probleme și puncte divergente între SUA și UE, între America și Germania.

Faptul că nu discuți despre probleme nu înseamnă însă că acestea dispar, ci mai mult se acutizează. Chiar dacă au ținut să arate ostentativ Concordia și buna înțelegere între cele mai puternice țări ale Occidentului, interesele Germaniei, SUA și Franței sunt vizibil diferite în multe probleme importante.

În privința Chinei și a Rusiei, Germania de exemplu merge pe ideea de acomodare și de menținere cu orice preț a dialogului, o linie business as usual, în care primează interesele comerciale, economice, nu respectarea drepturilor omului și a principiilor democrației și statului de drept. Merkel a numit China un ”concurent strategic”, nu un rival și continuă să insiste pe faptul că este nevoie de aceasta și de Rusia pentru a soluționa probleme globale. Este o mostră de autoamăgire tipică pentru nemți care nu vor să înțeleagă că aceste regimuri nedemocratice și autoritare vor să transforme Occidentul după chipul și asemănarea lor, nu împărtășesc normele minimale democratice – a se vedea otrăvirea lui Navalnîi –, pe scurt caută să-l distrugă pentru că-l percep ca pe o amenințare existențială la adresa lor. De ce? Pentru că se tem de revolta cetățenilor lor care-și doresc o viață mai bună, un stat în slujba lor, ceea ce ei nu pot să le ofere. Ca urmare, asemenea regimuri nu pot fi parteneri pentru Occident.

Mai mult, Merkel a subliniat că este mai complicat ca UE să ajungă la o poziție comună cu SUA față de China, decât față de Rusia. Cu alte cuvinte, Germania nu vrea să se ralieze Americii în contracararea influenței Chinei în lume, deși acest front comun unit transatlantic este singura soluție în acest sens. Jocul individual al Germaniei cu Rusia și China nu face decât să slăbească politica externă a UE, diminuează capacitatea acesteia de a fi un actor global și subminează și parteneriatul transatlantic.

Germania și Franța nu au așteptat nici măcar intrarea lui Biden în funcție, ci s-au grăbit să încheie CAI, acordul de investiții, în numele UE, pentru a-și asigura câștiguri și pârghii proprii.

Insistența președintelui francez Emmanuel Macron pe autonomia strategică și suveranitatea europeană ascunde tot această tendință periculoasă de emancipare de SUA și de NATO. Ideea că Europa trebuie să-și asume mai multă răspundere pentru propria securitate este corectă, la fel ca și respectarea angajamentului de 2% pe care a insistat Trump, dar Macron vrea mai mult: o armată europeană. Aceasta este doar o ficțiune la momentul de față și nu ar putea să se substituie NATO în asigurarea securității Europei pentru că nu are nici pe departe capacitățile necesare. Mai mult, percepția amenințării rusești este foarte diferită în cazul statelor din Estul și din Vestul Europei. Nu este clar dacă Franța s-ar grăbi într-un caz de agresiune să sară în ajutorul Poloniei sau țărilor baltice. Ca urmare, îngrijorările acestora sunt întemeiate.

Toți liderii Occidentului au vrut să arate la videoconferința de la Munchen că totul va fi bine, că este armonie totală în relația transatlantică, că toți se înțeleg bine și se revine la ce a fost înainte de epoca Trump. Dar timpul nu mai poate fi dat înapoi. Biden vorbește despre revenirea Americii principiilor la nivel internațional, despre democrație, ca și cum alegerile prezidențiale din SUA nu ar fi fost fraudate masiv, subminând încrederea în aceasta.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0