Iranul este principalul sponsor al terorismului în Orientul Mijlociu Guvernul de la Teheran amenință Statul Israel cu extincția Oportunita
- Iranul este principalul sponsor al terorismului în Orientul Mijlociu
- Guvernul de la Teheran amenință Statul Israel cu extincția
- Oportunitate politică și strategică
Atacul Israelului împotriva Iranului din dimineața zilei de 13 iunie 2025 a fost unul surprinzător și de impact – în doar câteva ore, instalațiile anti-aeriene iraniene (de proveniență rusească) au sucombat sub atacurile ingenioase ale dronelor israeliene (pe modelul recent al operațiunii ucrainene de succes în Rusia), lideri militari de vârf au fost anihilați, cercetători și fizicieni în domeniul nuclear eliminați, iar pentru prima dată, avioanele IAF (Israelian Defence Forces) au intrat, survolat și nu au mai plecat de pe cerul Iranului.
În doar 4 zile Iranul a cedat în fața superiorității israeliene.
DE CE ATACĂ STATUL ISRAEL IRANUL
Iranul este sponsorul major al terorismului în Orientul Mijlociu
La scurt timp după Revoluția Islamică din 1978, Iranul, cândva o țară prosperă, a devenit un stat islamic și anti-imperialist, preocupat de distrugerea a tot ceea ce înseamnă occidental, democratic, inclusiv a țărilor din tabără sunită – curentul majoritar al islamului care se regăsește în Arabia Saudită, Iordania, Kuwait, Turcia, Egipt și alte țări.
Astfel, regimul ayatollah (titlu onorific pentru clericii șiiți de rang înalt), prin aripa militară IRGC (Corpul Gardienilor Revoluției Islamice) a recurs la acte teroriste împotriva Israelului și Occidentului.
Cronologie
• 1979 – Iranul își declară scopul: distrugerea Statului Israel. Vechi și recente declarații și înregistrări video din Iran prezintă momente de incantații oficiale precum „Moarte Israelului”, „Moarte Americii”, „Moarte Marii Britanii”, „Moarte Europei” și amenințări directe la adresa acestor țări pe social media, din partea liderilor islamici.
• 1979-1981 – studenți iranieni și forțele IRGC atacă Ambasada SUA în Teheran și iau 52 de americani ostatici pentru 444 de zile.
• 1982 – Iranul se implică în înființarea mișcării teroriste Hezbollah în Liban.
• 1983 – 241 de militari americani și 58 de parașutiști francezi au fost uciși de Hezbollah cu ajutorul IRGC, în Liban.
• 1984 – cetățeni americani și occidentali sunt răpiți de Hezbollah în Liban.
• 1992 și 1994 – Iranul a fost implicat în atentatele cu bombă asupra Ambasadei Israelului și Centrului Evreiesc din Buenos Aires, Argentina.
• 1996 – un atac cu bombă asupra Turnului Khobar din Arabia Saudită a ucis 19 militari americani. Grupul terorist responsabil era susținut de Iran.
• 2005-2011 – Iranul furnizează armament și explozibili milițiilor șiite din Irak, care au ucis și rănit sute de soldați americani și irakieni.
• 2011 – IRGC a încercat să-l asasineze pe ambasadorul Arabiei Saudite în Washington D.C. Complotul a eșuat.
• 2011-2024 – Iranul trimite forțele IRGC și Hezbollah să lupte în războiul civil din Siria alături de președintele Bashar Al-Assad, care, în 2013, și-a atacat proprii cetățeni cu gas sarin, ucigând 1500 de persoane.
• 2012 – cu sprijinul IRGC, Hezbollah a comis un atentat cu bombă împotriva unor cetățeni israelieni în Bugas, Bulgaria – 6 morți.
• 2012 – Iran efectuează atentate împotriva diplomaților israelieni în Thailanda, Georgia și India.
• 2020-2024 – sprijin activ pentru Hezbollah, Hamas și Jihadul Islamic. Hamas, finanțat de Iran, a invadat Israelul și a ucis 1200 de persoane și a răpit încă 251.
• 2020-2022 – zeci de campanii de asasinate susținute sau ordonate de Iran descoperite în Marea Britanie, Olanda, Germania și Franța.
• 2024 – informații privind un atentat ordonat de Iran împotriva lui Donald Trump, candidat la prezidențiale la acel moment.
• 2024 – atacuri prin intermediul Houthis din Yemen în Marea Roșie împotriva SUA, Israelului și occidentalilor.
Oportunitate politică și strategică
Motivul principal – și cel mai important – pentru atacul împotriva Iranului este amenințarea nucleară pe care o reprezintă Teheranul. Un stat terorist nu trebuie să obțină niciodată arma nucleară.
De-a lungul anilor, analizele de intelligence israeliene și americane, cât și datele independente ale AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică) au ajuns la concluzia că Iranul face pași rapizi pentru obținerea unei bombe nucleare – îmbogățind uraniul dincolo de standardul civil.
Operațiuni de sabotaj puse la cale de Mossad și CIA au reușit să întârzie constant acest program de înarmare nucleară, determinând Iranul să admită, indirect, că acționează în direcția nucleară.
În aceste zile există discuții publice și confuzie pe această temă, invocându-se, în mod eronat, cazul armelor biologice și chimice ale lui Saddam Hussein în Irak în minimizarea amenințării teroriste nucleare din partea regimului islamic iranian. Amenințare dovedită de multiple surse, inclusiv de cele direct implicate – Iranul. Faptul că obținerea unei bombe nucleare este iminentă sau în 3 ani este total irelevant – Iranul trebuie oprit.
Statul Israel, trăind deja experiențe dramatice cu Hamas în Gaza și Hezbollah în Liban, facțiuni teroriste finanțate și susținute direct de regimul ayatollah, a considerat că este momentul oportun pentru a ataca sursa răului.
Politic – revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a reprezentat un atu pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu, care regăsește în președintele american un aliat împotriva Iranului și a programului nuclear al acestuia.
Efortul de a obține susținerea SUA – de altfel, istorică pentru Statul Israel – în timpul administrației Biden pentru un atac decisiv asupra Iranului a eșuat prin refuzul Casei Albe. La fel s-a întâmplat și în era Obama, care a ales calea cumpărării unei promisiuni că Iranul nu va căuta obținerea unei arme nucleare – lucru care s-a dovedit a fi greșit, Iranul continuând înarmarea nucleară și, în plus, dezvoltarea capacității de a produce și lansa rachete balistice.
Strategic – fără sprijinul milițiilor proxy – Hamas, Hezbollah și Houthis – Iranul a rămas brusc descoperit și singur în fața unui Israel care s-a pregătit intens pentru momentul atacului decisiv. Șocul în care s-a trezit guvernul islamist de la Teheran vineri dimineață dovedește acest lucru.
CE URMEAZĂ
În prezent, la aproape o săptămână de la atacul Israelului, Iranul a suferit pierderi majore militare: Statul Israel controlează în întregime spațiul aerian; o treime din arsenalul miliar a fost distrus; situri nucleare au fost distruse parțial sau în întregime; zeci de lideri militari IRGC au fost eliminați; peste 10 oameni de știință în domeniul nuclear – specialiști esențiali pentru continuarea programului – au fost anihilați în operațiuni secrete din interior.
În plus, atacuri cibernetice „necunoscute” au paralizat cea mai importantă bancă a regimului și tranzacțiile crypto prin care IRGC ocolea sancțiunile internaționale pentru a obține sume importante de bani necesare înarmării și finanțării actelor de terorism.
Cea mai mare provocare pentru Israel rămâne acum instalația ultra-securizată Fordo, construită în interiorul unui munte, la o adâncime de 80-90 de metri. Iranul a declarat AIEA că instalația ar putea găzdui până la 3.000 de centrifuge de îmbogățire a uraniului.
Pentru a distruge o asemenea bază Israelul are nevoie de o bombă de fabricație americană, și anume de GBU-57 A/B “Bunker Buster”: 13,6 tone, cu penetrare de până la 6 metri de beton armat sau 30 de metri de pământ și care poate fi lansată din avioane precum F-15E, B2.
Scenariile ultimelor zile sugerează fie o implicare a SUA, președintele Trump lăsând să se înțeleagă că ar putea acționa singular, pentru distrugerea sitului nuclear Fordo, fie o operațiune unică a Israelului, cu surse de la Tel Aviv care susțin că israelienii au pregătit un plan propriu, cu resurse necesare pentru a distruge Fordo.
O eventuală lovitură precisă americană nu înseamnă implicarea tradițională a Statelor Unite ale Americii în războiul din Iran.
CONCLUZIE
Pericolul iranian nu este reprezentat doar de amenințarea nucleară iminentă sau nu, ci de capacitatea de bombardare a Statului Israel și a intereselor SUA și Occidentale cu rachete balistice, împreună cu sume importante de bani, de ordinul miliardelor de dolari, care sunt pompate în înarmarea proprie și a milițiilor proxy din regiunea Orientului Mijlociu.
De asemenea, și deloc de neglijat, amenințarea iraniană devine și mai mare în contextul unei noi axe globale a răului, și anume parteneriatul oficial între Rusia, Iran, Coreea de Nord – cu binecuvântarea Chinei.
Timotei Dinică
Foto: IAF/Facebook
COMMENTS