4 motive pentru a crede în miracolul de Crăciun

4 motive pentru a crede în miracolul de Crăciun

De ce evenimentele supranaturale ale Crăciunului sunt atât credibile, cât și incredibile

Când ne gândim la toate evenimentele supranaturale care au avut loc odată cu  Nașterea Mântuitorului Isus Hristos, acceptarea lor ne este pusă la încercare. E vorba de un înger care apare, o fecioară care naște, o stea călăuzitoare și oștile cerești care cântă. Cum pot oamenii raționali, literați științific ai sec. 21 să creadă aceste lucruri? O opinie a Dr. Rebecca McLaughlin (Cambridge University).

  1. Miracolele nu sunt imposibile pentru Dumnezeu

Dacă sunteți familiarizați cu Biblia, sunteți familiarizați și mai mult cu argumentul care trage concluzii secundare dintr-un punct mai important. De exemplu, Pavel îi asigură pe creștinii din Roma de grija lui Dumnezeu, spunând „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32). Pavel susține principiul legăturii divinității directe cu oamenii. Dacă Dumnezeu a renunțat la Isus de dragul credincioșilor, cu siguranță că nimic altceva nu-i va fi prea greu de oferit!

Similar, a crede în Dumnezeul Bibliei care a creat Universul și a nu crede în minuni este mai degrabă obtuz. De fapt, dacă ești creștin (sau evreu, chiar musulman), ești înscris deja să crezi că Universul și toți din el sunt lucrarea lui Dumnezeu.

La un anumit nivel, concepția miraculoasă a unui bebeluș nu este decât o picătură în ocean. Ce este incredibil în Întrupare nu este atât de mult despre faptul că o fecioară a rămas însărcinată (deși este un lucru remarcabil), ci faptul că Dumnezeu a devenit om.

„Ce este cu adevărat uimitor cu privire la credința creștină”, spune fizicianul Jonathan Feng, „este ideea că Dumnezeu a făcut Universul – de la particule la galaxii – dar, în același timp, a avut destul de multă grijă de noi pentru a ne naște ca ființa umane, pentru a se coborî, a muri și a fi răstignit în persoana lui Isus și pentru a aduce iertare și o viață nouă pentru oamenii frânți”.

  1. Miracolele nu sunt excluse de știință

În excelenta carte e lui Ian Hutchinson, profesor la MIT, Poate un om de știință să creadă în miracole?, el observă că „Avem tendința să-l vedem de multe ori pe Dumnezeu ca fiind nepăsător, stând pe margine, lăsând natura să aibă grijă de ea însăși, dar că în rare ocazii se implică să regleze lucrurile prin miracole ciudate, ici, colo”.

Dar acest lucru, subliniază  Hutchinson, nu este punctul de vedere al Bibliei. Biblia relevă că prin Isus, ca și Cuvânt, au fost făcute toate lucrurile (Ioan 1: 1,3) și prin care toate lucrurile sunt susținute (Evrei 1:3). Mai degrabă decât să stea pe margine,  prin urmare,

Dumnezeu ține continuu Universul în palma mâinii Sale… Există datorită puterii Sale creatoare continue. Dacă ar înceta să exercite această putere de susținere, Dumnezeu ar înceta să mai acorde atenție fiecărei părți a Universului, care ar înceta instantaneu să mai existe.

În aceeași linie cu filozofii creștini precum Alvin Plantinga, Hutchinson sugerează că nu ar trebui să vedem miracole în intervenția lui Dumnezeu în ordinea naturală a lucrurilor. Ordinea obișnuită a lucrurilor pe care o explorăm prin știință depinde complet de voia Lui. Prin urmare, un miracol este „un act extraordinar al lui Dumnezeu”, prin care El „susține o parte a Universului într-un mod diferit de normal”.

Astfel, faptele extraordinare ale lui Dumnezeu pe care le sărbătorim de Crăciun nu ar trebui să creeze îndoieli pentru concepția științifică. După cum subliniază filozoful științific de la Princeton, Hans Halvorson, metoda științifică modernă a fost dezvoltată prima dată de creștini, tocmai pentru că ei credeau în revelația biblică a unui Dumnezeu Creator.

  1. Evangheliile nu sunt mitologice

Este o concepție greșită larg răspândită că relatările Evangheliei din viața lui Isus au fost scrise după atât de mult timp de la petrecerea lor că au devenit mitologizate. Narativul sună astfel: Isus a început ca un mare predicator cu câteva idei etice inovatoare, dar de-a lungul anilor s-au strecurat afirmații exagerate. O naștere din fecioară aici, o înviere acolo și voila! Profetul din Nazaret devine Fiul lui Dumnezeu.

Dar în cartea sa, savantului în Noul Testament Peter Williams, Putem avea încredere în Evanghelii?, susține că pur și simplu nu a fost timp pentru ca Isus să fie mitologizat. Evangheliile au fost scrise când martorii oculari ai vieții lui Isus erau în preajmă. Acestea includ o mulțime de detalii geografice și culturale despre zona exactă în care a trăit – detalii care nu ar fi fost disponibile pentru autorii aflați departe și care fabricau povești.

În răspândirea rapidă a Creștinismului, relatările vieții sale au ajuns atât de departe și atât de repede și cu o consistență atât de remarcabilă încât nu ar fi existat nicio ocazie pentru redactorii de mai târziu să adauge detalii miraculoase. Mai mult, așa cum ne amintește Williams, avem mai multe și mai bune dovezi manuscrise despre viața și lucrările lui Isus decât există pentru Tiberiu, împăratul roman care conducea imperiul în timpul vieții lui Isus.

Cu alte cuvinte, putem să nu credem argumentele legate de Crăciun dacă alegem să facem asta. Dar măcar să nu facem asta pe premisa slabă că au fost create la sute de ani după nașterea reală a lui Isus.

  1. Iertarea, un miracol mai mare

Fiica mea era dispusă să creadă că Isus a murit pentru păcatele ei, dar nu voia să creadă că Dumnezeu ar putea trimite un înger să-i spună Mariei despre nașterea din fecioară.

Deși de iertat, necredința ei trădează lipsa de înțelegere pentru ceea ce este cu adevărat remarcabil. Cât de des realizăm că facem aceeași greșeală? „Sigur, Isus poate să-mi ierte păcatele”, spunem, „dar chiar ar putea să meargă pe apă?” Cu toate acestea, când citim Evangheliile, această ierarhie a necredinciosului este dată peste cap.

Unul dintre momentele mele preferate din Evanghelie este când Isus se întâlnește cu un om paralizat. Prietenii lui s-au străduit foarte mult pentru a-l aduce în fața vindecătorului, iar nevoia lui fizică era evidentă. Dar primele cuvinte ale lui Isus au fost „Fiule, păcatele îți sunt iertate” (Marcu 2:5).

Mulțimea trebuie să fi fost confuză de aceste cuvinte. Omul paralizat venise la Isus pentru vindecare, nu pentru iertare. Dar Isus a văzut o nevoie mai mare, una care ar fi fost mult mai greu de îndeplinit. Vindecarea picioarelor acestui paralitic ar fi însemnat doar câteva cuvinte pentru Isus. Acordarea iertării sale l-a costat viața pe Isus.

De acest Crăciun, când ești tentat să te întrebi dacă nașterea din fecioară și îngerii cântând ar putea fi adevărate istoric, reamintește-ți cât de incredibil este faptul că Fiul etern al lui Dumnezeu a devenit un bebeluș pentru binele nostru și că Mântuitorul fără păcat a suferit pentru păcatele noastre. Acest lucru este cu adevărat incredibil de Crăciun.

Tribuna Românească

COMMENTS

WORDPRESS: 0