5 motive de speranță pentru Conservatori

5 motive de speranță pentru Conservatori

„Am putea fi într-un moment Obi-Wan Kenobi, în care înlăturarea lui Trump va face mișcarea sa mai puternică decât își poate imagina oricine“, analizează publicația The Federalist.

Dacă Joe Biden reușește o victorie prezidențială, conservatorii vor avea multe motive de disperare. Acest lucru ar prevesti unele realități terifiante în ceea ce privește propaganda și manipularea opiniei publice, acceptarea potențialelor fraude și disponibilitatea de a accepta restricționarea libertăților fundamentale.

Dar nu trebuie să fie așa. De fapt, conservatorii au motive să fie destul de încrezători în viitor. Am putea fi într-un moment Obi-Wan Kenobi, în care detronarea lui Trump va face mișcarea sa mai puternică decât își poate imagina oricine. Dincolo de tipicele concluzii de după alegeri care dau speranță conservatorilor – se pare că am păstrat Senatul și că socialismul și teoria critică a raselor au pierdut – avem cinci motive pe termen lung pentru a fi plini de speranță.

  1. Am scăpat definitiv de Republicanii cu înclinație de stânga

Stânga sigur e geloasă, măcar un pic. Ca să aibă o șansă de a-l învinge pe Donald Trump, uitați-vă cu ce au trebuit să se mulțumească: un bătrân de 78 de ani afectat de demență, care a petrecut 47 de ani în Senat ca un tipic politician ce se mulează pe cerințele audienței. Însă instituția democrată l-a scos în față pentru că a fost votat cel mai potrivit împotriva lui Trump și, așa cum democrații țin să ne amintească, „datorită cercetărilor și statisticilor“.

Ah, îmi amintesc acele zile. Îmi amintesc cum ne spuneau experții că un Herman Cain ar fi un eșec abject în calitate de candidat sau președinte, așa că ar fi bine să mergem cu un politician tradițional, precum John McCain, Mitt Romney sau Jeb Bush.

Apoi a apărut Trump, demontând întreaga paradigmă. Unul dintre cei mai iubiți politicieni din istoria noastră, el ne-a arătat cum un american de succes, cu dragoste pentru țara sa, poate face lucruri grozave, lucruri pe care politicienii le promit de ani de zile. Cum ar fi scăderea șomajului pentru minorități, creșterea salariilor pentru clasa muncitoare, dezlipirea de China comunistă, promovarea păcii în Orientul Mijlociu, independența energetică, restructurarea tratatelor comerciale proaste, retragerea din tot felul de organizații internaționale și revoluționarea sistemului judiciar federal.

Între timp, Democrații se vor uita la un bătrânel luptându-se cu vicleanul senator Mitch McConnell timp de patru ani, încercând să restaureze o economie pe care au distrus-o cu singurul scop de a-l face pe Biden președinte. Sau poate așteaptă cu nerăbdare un președinte gen Kamala Harris exersându-și rutina „Dați-mi voie! Dați-mi voie!“ ca acel director adjunct pe care îl imitai în liceu.

Aproape că trebuie să râzi. În timp ce ei sunt blocați în „establishment mode“ timp de patru ani, mimând seriozitate cu toată comedia lor de „adulți în încăpere“ pentru a impresiona cei șapte oameni rămași să urmărească CNN, dreapta se va distra la maxim preluând Camera Reprezentanților, cultivând o nouă generație de candidați asemănători lui Trump și alegând alt lider neconvențional pentru președinția din 2024; unul care chiar ne place și nu trebuie să-l alegem forțat. Am terminat cu membrii cu două fețe și e un sentiment atât de eliberator.

  1. Germinarea mai multor mișcări

Să intrăm în acea nouă generație de conservatori. Trump a adus o mulțime semnificativă de alegători din rândul clasei de mijloc. Mișcarea Blexit continuă, cu rezultate evidente în numărul crescut de voturi al alegătorilor de culoare pentru Trump. Cu câștigurile hispanice obținute de Trump, putem spune că întreaga teorie „demografia arată destinul“ este invalidată oficial, dintre toate lucrurile, exact la Rio Grande și sudul Floridei.

Ultimul trumpism autentic pe care aceste grupuri demografice l-au gustat – înainte de virusul Wuhan – le mergea excelent. Acum îl au pe Biden să-și argumenteze ideea că distrugerea sectorului energetic și subvenționarea energiei eco sunt soluția ca lucrurile să funcționeze din nou.

Cine este mai potrivit decât un individ alb, bătrân și imoral, să convingă tinerii americani minoritari că poate este timpul pentru un al doilea exod din plantația democraților? Și cine va fi tot timpul pe margine cu un megafon repetând: „Ți-am spus eu. Îți amintești ce ai avut în timpul mandatului meu?

  1. Trump nu dispare de pe scena politică 

Aceasta duce, desigur, la al treilea motiv al speranței noastre pe termen lung: Trump nu pleacă nicăieri. Trump este un om care făcea cinci până la șase mitinguri pe zi, vorbind câte o oră și jumătate la fiecare, timp de două săptămâni după recuperarea de COVID-19. De asemenea, este un om care urăște să piardă, iar familia sa este complet implicată în mișcarea pe care a început-o.

Cine știe ce va aduce acest lucru. Se vorbește despre faptul că el va începe o agenție media orientată spre Dreapta pentru a concura cu Fox News. Va continua să facă mitinguri pentru a inspira sprijin pentru un Partid Republican transformat? Va face ca și Grover Cleveland și va candida din nou la președinție?

Orice ar alege să facă, el rămâne aceeași persoană potrivită în mod unic sarcinii actuale, aceea de a perturba starea lucrurilor din Washington. În mod clar, are sprijinul a jumătate din țară. Mulți îl iubesc așa cum nu au iubit niciodată vreun alt politician, datorită modului în care i-a reprezentat. Asta nu se încheie.

  1. Stânga nu va fi la putere când supraviețuim apocalipsei

Stânga a dovedit o problemă reală de logică anul acesta. Am devenit atent la această problemă când l-am auzit pe Biden și alții învinovățindu-l pe Trump pentru decesele COVID-19. Poftim? Oare chiar sunt oamenii așa de ușor de dus de nas cu eroarea „post hoc ergo propter hoc“, cu logica că „X este președinte în timpul Y, deci X a provocat Y“?

Sigur că da. Aceasta definește gândirea de stânga, gândirea de stup, credința că autoritatea nu rezidă în individ, ci în sisteme colective. Așa gândesc ei. În consecință, trebuie să conducă aceste sisteme. Trebuie să aibă putere.

Atracția lor către mlaștină vine cu o prezumție subiacentă a unei importanțe proprii incredibile. Ei gestionează economia. Ei păstrează pacea în lume. Ei au grijă de noi toți, prin bunătatea lor.

Deci, ce credeți că va urma când nu se va întâmpla nimic peste 10 ani, aproximativ la momentul în care se presupune că lumea se va prăbuși din cauza schimbărilor climatice? Dacă stânga e la putere, știți exact ce va însemna asta: „Datorită măsurilor extreme ale președintelui Ocasio-Cortez, am salvat lumea de la o catastrofă“. Vom avea o previzualizare a acestei propagande atunci când un Biden pe post de președinte va anunța sfârșitul pandemiei datorită guvernării sale înțelepte.

Acesta este motivul pentru care nu numai că au avut nevoie să câștige anul acesta, ci să câștige puternic, suficient de puternic încât să poată promova Green New Deal. Acest lucru, la rândul său, ar putea fi susținut doar cu modificarea compoziției instanțelor și cu adăugarea câtorva state noi pentru a asigura un Senat prietenos pentru viitorul previzibil. La fiecare măsură radicală, ei vor folosi reacția COVID-19 ca șablon. „Ne-am unit înainte pentru a învinge coronavirusul; să facem același lucru pentru a învinge schimbările climatice!“

Dar acest lucru nu se va întâmpla datorită celorlalte victorii electorale ale GOP în 2020. Fără noi state și senatori noi, alegerile intermediare vor rămâne anotimpuri de succes GOP. Este dificil să ne imaginăm că următoarele alegeri prezidențiale ar genera entuziasm pentru un al doilea mandat Harris sau Biden, sau că acesta va fi suficient pentru a influența o preluare democrată a Senatului și a Camerei.

2030 va aduce vremuri glorioase, iar stânga nu va fi deloc sursa acelei stări. După o serie de minciuni expuse – Rusia, „știința“ COVID-19, rasismul sistemic, alegerile, schimbările climatice – cât va mai dura ca națiunea să realizeze că stângismul este sinonim cu minciuna?

  1. America este încă America

Răspunsul la această ultimă întrebare pătrunde în ADN-ul american. Americanii nu au încredere în cei aflați la putere. Stânga se descurcă bine apelând la această neîncredere, promovând o narațiune falsă care învinuiește „puterea“ ori de câte ori e în afara puterii ea însăși. Se folosește de eroarea „post hoc ergo propter hoc“ cât de mult poate. Îi vine mult mai natural să facă asta decât celor de dreapta.

Cât de des, în ultimii patru ani, a recurs gândirea de stânga la „Omul portocaliu e rău!“ și la un țipăt primordial spre cosmos de fiecare dată când mașina nu a pornit sau s-a stat la coadă la McDonald’s sau pur și simplu s-a simțit abătut? Este machiajul lor psihic.

De acum înainte, gata! Stânga își conduce azilul acum. Se pricep să împrăștie frică de ticăloșii din spatele „sistemului“, dar în guvernarea reală, nu fac altceva decât să piardă. Desigur, răspunsul stângii la această dilemă este: „Dacă toți lucrăm împreună, nimic nu este imposibil“. Deci, ei pot continua să dea vina pe Senat, dezinformare, blocaj, pe cei din „partea greșită a istoriei“ și pe Trump.

Toată treaba cu stângismul este că nu poate reuși fără implicarea totală a tuturor celor din programul său. De aceea e nevoie de „tot personalul disponibil“ de la Big Tech, Big Media, Big Business, Hollywood, Wall Street, departamentele de resurse umane și mlaștina din Washington. De aceea cancel culture este parte integrantă a succesului lor.

Disidența, informațiile alternative și o minoritate musculară răstoarnă întregul castel de cărți de joc.

America suntem noi. Am părăsit tiraniile lumii pentru a veni aici. Ne-am părăsit culturile și chiar familiile. Suntem cu toții la doar câteva generații distanță de acei care au riscat, luptători și supraviețuitori incredibili. Avem în sânge individualismul solid.

Adăugați la asta genialul sistem creat de strămoși cu numeroasele sale metode de verificare și echilibru. Noile curți federale conservatoare, guvernele de stat roșii și acel drept supărător la liberă exprimare nu dispar pentru moment. Între timp, piața liberă cerșește după  noi platforme de socializare și o mișcare FBexit sau Twexit.

Stânga le spune americanilor: „Suntem cu toții împreună în asta, dar nu va dura prea mult înainte ca, ei bine, 70 de milioane de oameni să spună: „Vorbește pentru tine însuți. Vom vorbi noi pentru noi înșine, mulțumim.“ Acei 70 de milioane nu dispar. Doar se adaugă la numărul lor.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0