Înainte ca administrația Biden să impună sancțiuni Rusiei, republicanii din Congres și mass-media ar trebui să-i pună câteva întrebări importante. În
Înainte ca administrația Biden să impună sancțiuni Rusiei, republicanii din Congres și mass-media ar trebui să-i pună câteva întrebări importante. În lunga sa carieră de președinte, vicepreședinte și președinte al Comisiei de Relații Externe a Senatului, fiecare gafă de politică externă a SUA a purtat amprenta lui Joe Biden, analizează Robert Delahunty într-un articol The Federalist.
Eșecul de anul trecut din Afganistan a dovedit că Biden nu se dezminte. Și aceeași echipă de consilieri care a supravegheat fiasco-ul afgan – printre care secretarul de stat Antony Blinken și generalul Mark Milley – lansează avertismente îngrozitoare cu privire la Rusia. Vă ajută asta să fiți mai liniștiți?
Există într-adevăr argumente puternice că sancțiunile SUA ar putea cauza dificultăți economice grave Rusiei. Dar o gândire strategică sănătoasă include cel puțin trei componente: un obiectiv bine definit; adaptarea metodelor în acest scop; și o analiză atentă a efectelor secundare neintenționate, dar dăunătoare, care pot urma. Iată câteva întrebări prin care putem analiza dacă aceste criterii sunt îndeplinite de politicile administrației Biden.
În primul rând, care este obiectivul sancțiunilor? Cel mai probabil, scopul sancțiunilor ar fi acela de a împiedica Rusia să invadeze Ucraina sau de a determina retragerea ei, dacă o invazie rusă ar avea totuși loc. Dar miza este extrem de mare pentru Rusia și pentru Vladimir Putin: să cedeze presiunii exercitate de SUA ar fi o mare lovitură pentru prestigiul regimului și ar putea provoca căderea lui Putin. Rusia a premeditat de multă vreme o invazie sau o „incursiune“ de nivel mai redus (pentru a folosi exprimarea lui Biden) și s-a pregătit pentru represalii din partea SUA. Și deocamdată Putin nu a ezitat.
Dar poate că adevăratul obiectiv al lui Biden (după cum cred mulți ruși) este acela de a provoca o schimbare de regim în Rusia. Dacă așa stau lucrurile, administrația Biden datorează poporului american și aliaților noștri mai multă sinceritate. Încercarea de a restructura ordinea internațională într-un mod atât de fundamental ar putea duce cu ușurință la un război major. De asemenea, chiar dacă am ieși „victorioși“, consecințele pentru toți cei implicați ar putea fi catastrofale.
În al doilea rând, care ar fi efectele sancțiunilor noastre asupra prietenilor și aliaților noștri, inclusiv asupra Ucrainei? Rusia va răspunde cu siguranță la sancțiuni, luând propriile contra-măsuri. Acestea ar putea afecta foarte puternic națiunile prietene. Când Rusia a întrerupt aprovizionarea cu gaze către Ucraina, în 2008, producția națională a scăzut cu 20%. Biden consideră că Ucraina va scăpa nevătămată de data aceasta?
De asemenea, cum rămâne cu Germania și alți aliați europeni care depind de Rusia în ceea ce privește gazele naturale? Conducta Nord Stream 2, deși nu a fost încă deschisă, a fost construită pentru a asigura nevoile energetice ale Germaniei de gaz rusesc. Dacă, așa cum spun oficialii Departamentului de Stat, conducta Nord Stream 2 va fi doar „o bucată de metal pe fundul oceanului“, cum își va acoperi Germania nevoile energetice?
Cam mică șansa ca Germania să renunțe la politica sa energetică de conservare a mediului și să înceapă să construiască centrale nucleare. Nu putem construi terminale LNG suficient de rapid pentru a satisface nevoile europene pe termen scurt. Și chiar dacă Rusia ar fi dispusă să vândă gaze Germaniei, cum ar putea nemții să plătească pentru ele, dacă sancțiunile lui Biden nu permit plățile?
Administrația Biden ar putea face o derogare pentru respectivele tranzacții, dar asta ar dilua impactul și credibilitatea politicii sale per ansamblu. Nu e de mirare că Germania și, chiar și Ucraina, nu par deloc entuziasmate de declarațiile de război ale administrației Biden.
În al treilea rând, sunt americanii pregătiți pentru represaliile Rusiei împotriva Statelor Unite? Nu avem niciun motiv să credem că Statele Unite ar fi imune la represaliile rusești, dacă sancțiunile pe care le impunem i-ar afecta serios. Întrucât instituțiile financiare rusești ar fi principala noastră țintă, ar fi firesc ca Rusia să răspundă în același mod: hackerii lui Putin ar putea lua în vizor băncile noastre, piețele bursiere, sistemele de plată și altele asemenea.
Rusia ar putea lansa, de asemenea, o serie de atacuri cibernetice mai ample și mai grave. Sunt americanii dispuși să sufere astfel de perturbări ale vieții lor personale și financiare?
Mai mult, atacurile cibernetice rusești ar putea determina Statele Unite să escaladeze conflictul. La ce ar putea duce o asemenea escaladare? Rusia are o armată modernizată și de temut. Este dotată (spre deosebire de a noastră) cu arme nucleare și pare dispusă să le folosească, în caz extrem.
Este poporul american pregătit și dispus să ducă un război (potențial nuclear) împotriva Rusiei, de dragul unei țări care nu reprezintă un pericol de securitate națională pentru noi? Puțin probabil.
În al patrulea rând, poate administrația Biden să se bazeze pe aliații noștri din Europa și din întreaga lume, că vor sprijini sancțiunile ce le impunem? La ce ne putem aștepta de la ei? Aliații noștri europeni au fost destul de reticenți la sancțiunile impuse în trecut de SUA Irakului și Iranului. S-ar descurca mai bine acum?
Dar ceilalți aliați ai noștri? Rusia nu-și poate asigura necesitățile de semiconductori; trebuie să obțină acest produs vital din surse externe. Aceasta este o vulnerabilitate majoră a Rusiei. Dar putem fi siguri că, de exemplu, Coreea de Sud – care este un producător important, nu va satisface această cerere, poate indirect?
În al cincilea rând, sancțiunile nu ar apropia și mai mult Rusia și China? Sancțiunile economice impuse în 2014 Rusiei de către U.S. au determinat înflorirea comerțului între acele două națiuni. Va sta China cu mâinile în sân în timp ce Rusia se zbate, având în vedere că cele două națiuni au devenit tot mai mult parteneri economici, militari și diplomatici? Pare mai probabil că China ar ajuta Rusia să ocolească orice sancțiuni pe care le-ar folosi Biden.
Orice administrație rațională nu ar dori să împingă Rusia în brațele Chinei. China este principalul nostru adversar. Rusia – care cu siguranță nu este un prieten, dar nu trebuie să fie un inamic – nu reprezintă pentru noi o astfel de amenințare. Dacă ar trebui să ne fixăm obiectivul de a introduce sancțiuni punitive vreunei nații străine, aceasta ar fi China, nu Rusia.
În al șaselea rând, sancțiunile economice zdrobitoare nu vor grăbi oare ziua în care puteri precum China și Rusia vor distruge arhitectura financiară globală care oferă Statelor Unite avantajul imens? Cu cât Statele Unite folosesc mai des sancțiunile, cu atât țările vizate vor fi mai hotărâte să creeze sisteme financiare globale alternative. Puterea este cel mai bine conservată atunci când nu se face abuz de ea.
În al șaptelea rând, când au funcționat vreodată sancțiunile SUA? După cum au susținut experții în relații internaționale, eficacitatea sancțiunilor economice este foarte îndoielnică. Am impus Rusiei sancțiuni în 2014, după invadarea Crimeei: evident că nu au împiedicat Rusia să invadeze din nou Ucraina.
Sancțiunile împotriva Coreei de Nord nu au pus capăt programului său nuclear. Statele Unite au înghețat activele statului afgan, în valoare de 9 miliarde de dolari, după ce talibanii au preluat puterea: a dus asta la căderea Talibanilor? Statele Unite au menținut sancțiuni împotriva Irakului lui Saddam Hussein timp de mulți ani; și împotriva Cubei chiar mai mult timp. Au avut vreun succes?
Citește și Cum să punem capăt presiunilor lui Putin în Ucraina
Să revenim la întrebarea inițială: Care este obiectivul? Miezul problemei pare a fi că Putin dorește o promisiune din partea Occidentului că nu va include Ucraina în NATO și, la nivel mai general, să accepte că Ucraina și Belarus fac parte din sfera de influență a Moscovei. Biden refuză să facă această promisiune. Merită să ne asumăm riscurile ce decurg de aici – inclusiv, în cel mai rău caz, riscul începerii unui război cu o putere nucleară?
În prezent, Ucraina nu este membră a NATO și nu avem nicio obligație impusă de vreun tratat să o apărăm. În plus, șansa ca Ucraina să devină în curând membră a NATO este foarte mică. Este prea coruptă (lucru pe care ar trebui să-l știe prea bine familia Biden), iar instituțiile sale politice sunt prea slabe pentru a face posibil acest lucru. Așadar, Biden cere Occidentului și națiunii americane să suporte costurile și riscurile politicii sale privind Rusia de dragul unei ipotetice aderări la NATO.
Republicanii nu ar trebui să fie de acord cu așa ceva. Lăsați-i pe Biden și acoliții săi din Congres, mass-media și birocrații să-și asume responsabilitatea pentru subiectul Ucraina. Donald Trump are dreptate: aceasta este o chestiune de care trebuie să se ocupe europenii.
Republicanii ar trebui să caute, de asemenea, explicații cu privire la afirmațiile exagerate ale administrației Biden, inclusiv previziunea lui sinistră legat de invadarea Kiev-ului. Avem oare de-a face cu un Biden disperat, care știind că-l așteaptă un dezastru la alegerile de la jumătatea mandatului, încearcă să atragă atenția în altă parte?
Oare elitele care răspund de securitatea noastră națională promovează conflictele internaționale, ca de obicei, pentru a avansa în carieră, a-și scoate în evidență meritele și a dovedi că sunt utile? Iar Partidul Democrat, obsedat de ura sa irațională și suspiciunea față de Rusia, își lasă fanteziile să devină realitate încă o dată?
Sancțiunile au rareori efectul scontat. De obicei fac mai mult rău decât bine. Republicanii nu ar trebui să-l susțină pe Biden în ceea ce privește sancțiunile. Cu siguranță, nu înainte de a primi de la el niște răspunsuri la întrebările de mai sus.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS