A-i învăta pe copii să-și urască propriul corp ar putea fi ceea ce îi ucide, de fapt

De fiecare dată când cineva își exprimă îngrijorarea cu privire la promovarea ideologiei de gen în rândul tinerilor americani, reacția tipică este de a cita statisticile privind sinuciderile, analizează Casey Chalk pentru The Federalist.

„Tinerii transgender și nonbinari se gândesc la sinucidere într-o măsură mult mai mare decât alți tineri LGBTQ“, avertizează un articol NPR din luna mai.

„Copiii și adolescenții care nu se identifică cu genul ce le-a fost atribuit se pot confrunta într-o mai mare măsură cu depresie, gânduri sinucigașe și de auto-vătămare comparativ cu alți copii“, relata The New York Times în martie.

Din cauza vulnerabilității „tinerilor transgender“, susțin activiștii, opoziția față de îndoctrinarea pro-trans este o amenințare directă la adresa bunăstării unui grup deja victimizat și marginalizat.

Cadrele didactice din școli susțin că sunt îndreptățiți să ascundă identitatea trans a elevilor de părinți, pe motiv că aceștia le-ar putea face rău.

„Afirmarea genului în cazul copiilor transgender reduce riscul ca aceștia să încerce să se sinucidă“, afirma un articol Vox din martie, comparând „legislația anti-trans“ cu genocidul (da, pe bune).

O caricatură politică din The Washington Post de la începutul acestui an îl acuza chiar pe guvernatorul Floridei, Ron DeSantis, că este personal responsabil pentru sinuciderea copiilor trans.

Și totuși, dacă lucrurile stau de fapt chiar invers, dacă promovarea identităților sexuale alternative în rândul copiilor americani agravează criza de sănătate mintală pe plan național și crește probabilitatea de auto-agresiune în rândul segmentului de populație vulnerabil?

E ceva contagios?

Uneori ai impresia că, în ultimul deceniu lumea s-a trezit și a realizat că este transgender. Numărul tinerilor care se identifică astfel aproape s-a dublat în doar cinci ani, potrivit unui raport de la începutul acestui an.

Mai mult, numărul de tineri care se identifică drept transgender a fost în continuă creștere în ultimele două decenii. La începutul anului 2016, The New York Times raporta că numărul adulților care se identifică drept trans s-a dublat în cinci ani (observați tiparul?).

„Creșterea bruscă ar putea fi cauzată de faptul că mult mai mulți tineri se simt acum mai confortabil să se identifice drept transsexuali… sau ar putea fi faptul că avem acum surse de date mai precise“, a conchis un articol din Education Week.

Există și alte teorii plauzibile – cum ar fi un studiu științific din 2018 care a sugerat că identificarea transgender în rândul tinerilor ar putea fi contagioasă din punct de vedere social – dar acestea au fost rapid și agresiv denigrate ca fiind intolerante și „anti-transgender“ de către elitele liberale pro-trans.

Asta spune multe: în loc să fie interesați de un studiu imparțial și nepărtinitor al datelor pentru a înțelege un fenomen social fără precedent, mișcarea pro-trans recurge la insulte și anulare.

Și oricât de mulți copii transgender „nedeclarați“ ar fi existat în 2000, pare puțin îndrăzneț (și chiar neștiințific, zic eu) să concluzionăm, fără a avea date, că această schimbare radicală se explică în întregime prin creșterea gradului de acceptare față de persoanelor transgender în America.

O imagine mai amplă privind sănătatea mintală a tinerilor

Ceea ce este adesea ignorat în discuțiile despre tinerii transgender și sănătatea mintală sunt tendințele mai ample din societatea americană. Potrivit CDC, în 2019, „mai mult de 1 din 3 elevi de liceu au experimentat sentimente persistente de tristețe sau disperare … o creștere cu 40% față de 2009“.

În același an, aproximativ 1 din 6 tineri „au declarat că s-au gândit la sinucidere în ultimul an“, ceea ce reprezintă o creștere cu 44% față de 2009. Într-adevăr, experții vorbesc în mod regulat despre o „criză de sănătate mintală“ în rândul copiilor americani.

Aceste cifre sunt anterioare pandemiei, deși gestionarea nesăbuită a acesteia de către oficialii guvernamentali și școlari a exacerbat problema națională deja existentă.

Nu ar fi cel puțin plauzibil ca aceste două tendințe, care lucrează aparent în tandem, să aibă vreo legătură? Copiii sunt din ce în ce mai singuri, izolați și anxioși, în mare parte datorită erei digitale, utilizării platformelor social media și dependenței de pornografie.

Numărul tot mai mare de familii destrămate a produs tot felul de consecințe negative pentru copii, după cum a constatat studiul sociologului Bradford Wilcox. E posibil ca înmulțirea „disforiei de gen“ în rândul tinerilor americani să fie legată de o disforie societală mai amplă, resimțită de o întreagă generație de copii?

Citește și Tehnologia și confuzia transgender

Promovarea identităților trans este adevărata criză de sănătate mintală?

Deși colectarea și analizarea unor date corecte privind tinerii transgender sunt limitate de constrângerile impuse de ideologii ce nu vor să audă adevărurile incomode despre transsexualitate, există anumite informații revelatoare.

În noua sa carte „Unraveling Gender: The Battle Over Sexual Difference“, John S. Grabowski menționează că, în rândul persoanelor transgender care au făcut operații de schimbare de sex, rata de spitalizare din motive psihiatrice este de trei ori mai mare decât în rândul grupurilor de control.

Rata mortalității și de condamnare penală în cazul persoanelor trans sunt, de asemenea, substanțial mai mari. Cifra tentativelor de sinucidere este de aproape cinci ori mai mare, în timp ce numărul deceselor prin sinucidere este, în mod tragic, de 19 ori mai mare.

Cu alte cuvinte, chiar și în cazul celor ce urmează tratamente hormonale sau fac intervenții chirurgicale (care se presupune că sunt realizate pentru a face mai fericite aceste persoane ), problemele de sănătate mintală persistă și chiar se agravează.

Mai mult, după cum menționa Jane Robbins într-un articol din Federalist de acum doi ani, citându-l pe psihiatrul suedez pentru copii și adolescenți Sven Roman:

„Nu există în prezent niciun suport științific care să susțină eficiența tratamentului de corecție a sexului în reducerea riscului de sinucidere“.

Ea îi citează, de asemenea, pe psihologii Dr. Michael Bailey și Dr. Ray Blanchard:

„Cele mai bune dovezi științifice sugerează că tranziția de gen nu este necesară pentru a preveni sinuciderea. … Nu există nicio dovadă clară că tranziția de gen reduce probabilitatea sinuciderii în rândul copiilor cu disforie de gen“.

Mai mult, spune Robbins, riscul de sinucidere în rândul copiilor care se identifică drept transgender este mai mic sau asemănător cu cel al altor grupuri de tineri încadrați la categorii de risc.

Pe de altă parte, există dovezi care sugerează că promovarea ideologiei transgender determină auto-vătămarea în rândul populației tinere. Un studiu Heritage a constatat recent că „facilitarea accesului la tratamente transgender fără consimțământul părinților crește semnificativ ratele de sinucidere“.

Un raport din 2016 a observat că „un procent mare de adolescenți cu disforie de gen prezintă totodată un istoric substanțial de vulnerabilitate psihosocială și psihologică“.

Un raport din 2012 a constatat că „tinerii cu disforie de gen se confruntă adesea cu o gamă largă de probleme adiacente“, inclusiv „hărțuire, stare de spirit proastă/depresie și automutilare“.

Expresia „auto-agresiune“ este revelatoare. Pentru că, dacă creșterea numărului de identități transgender în rândul tinerilor americani este legată de criza mai amplă a deteriorării sănătății mintale, atunci ar fi mai bine să considerăm nebunia trans drept o altă formă de auto-agresiune, similară tulburărilor alimentare sau tăierii, deși mult mai periculoasă.

Și, într-adevăr, cel puțin un studiu a constatat că tăierea este frecventă în rândul tinerilor trans.

Îngrijorător este faptul că personalul școlar încurajează auto-mutilarea în rândul copiilor, provocând ceea ce Abigail Shrier numește, pe bună dreptate, „daune ireversibile“. Dacă dorim să abordăm cu adevărat problemele asociate ideologiei transgender, ar fi bine să o numim exact ceea ce este.

Traducere și adaptare
Tribuna.US