Aceasta este Epoca Regresului!

A fost un drum lung și lent spre civilizație. Acum alunecăm înapoi, regresând spre o nouă eră a Evului Mediu. Islamul, progresismul și comunismul găsesc victorii continue pe toate fronturile în războiul de distrugere a lumii occidentale – monumentele civilizației occidentale sunt cucerite zilnic, în timp ce oamenii aplaudă. Așa cum am fost avertizați, cei care nu cunosc trecutul sunt condamnați să îl repete, iar dacă ar fi să ne uităm la viața lui Sir Isaac Newton și la istoria calculului, am vedea o reverberație în distrugerea cunoașterii pe care o vedem astăzi, scrie Alexander Nussbaum pentru American Thinker.

Sir Isaac Newton, care a trăit între 1643-1727, ar putea fi cel mai mare geniu din istoria omenirii – nu s-a căsătorit niciodată, iar inventarea calculului a fost și ea impresionantă. Gottfried Wilhelm Leibniz a inventat calculul în mod independent și chiar în aceeași perioadă, la sfârșitul secolului al XVII-lea. Acest lucru pare să indice că epoca era potrivită pentru el; totuși, oamenii nu erau pe deplin pregătiți pentru el. La fel cum evoluția este încă controversată la 164 de ani după ce Charles Darwin a teoretizat-o pentru prima dată, calculul a fost la limita a ceea ce vremurile erau dispuse să accepte; a fost chiar considerat eretic.

Newton s-a născut în lumea medievală, chiar la începutul Evului Mediu, care a lăsat loc încet-încet Iluminismului. A fost o perioadă în care se credea că vrăjitoarele și demonii afectează omenirea, când cei mai înțelepți dintre oameni căutau piatra filozofală. În lumea în care s-a născut Newton, ereticii erau condamnați la moarte în Europa, la fel ca în țările islamice de astăzi – nu trebuie să ne uităm mai departe de cazurile lui Giordano Bruno, călugăr dominican și matematician, sau Galileo Galilei, care și-a retras convingerile sub amenințarea torturii și a morții, petrecându-și restul vieții în arest la domiciliu.

Newton Ocultistul

Newton a fost un pionier al științei timpurii, dar a fost și un vrăjitor medieval.

Newton a creat calculul, a descoperit legile mișcării și ale gravitației și a inventat telescopul reflectorizant. Realizările sale au fost cu atât mai remarcabile cu cât a fost un ocultist, adevăratul său interes. El abia a atins știința care avea să devină o nouă lentilă prin care să privească lumea, o știință care nu avea să apară pe deplin în timpul vieții sale.

Newton a fost un alchimist pasionat, scopul său fiind acela de a găsi “piatra filozofală”. Această piatră, despre care se spunea că transformă metalele comune în aur și prelungește viața, se presupune că a fost dată de Dumnezeu lui Adam și transmisă mai departe prin patriarhii biblici, conferindu-le o durată de viață extrem de lungă, și a fost căutată de cei mai învățați oameni cel puțin din anul 300 d.Hr. Newton credea că Biblia conținea profeții ascunse, pe care credea că le-a descifrat datorită priceperii sale matematice, dovedind, spre satisfacția sa, că apocalipsa va avea loc între 2060 și 2090.

Newton a fost nevoit să păstreze secretă munca sa în domeniul alchimiei, deoarece aceasta a fost interzisă în Anglia între 1404 și 1689, sub pedeapsa cu moartea – interzisă nu pentru că se credea că nu funcționează, ci pentru că regalitatea credea că piatra filozofală există și că, în mâinile “nepotrivite”, un alchimist ar fi capabil să fabrice aur și, astfel, să devalorizeze aurul deținut de coroană.

Erezia calculului

Piatra de temelie a calculului este reprezentată de infinitezimali, care sunt valori care sunt infinit de aproape de zero, dar care nu sunt zero. În anii 1630 și până în 1650, Bonaventura Cavalieri, un călugăr iezuit (ordinul a fost desființat în 1668 din cauza rivalității cu iezuiții), a venit cu ideea infinitezimalelor, dar acestea erau steagurile confederate ale vremii.

Ideea de bază a calculului este că o linie este formată din puncte infinite, ceea ce pare absurd la prima vedere. Dacă o linie este formată din puncte infinite și dacă lungimea fiecărui punct este zero, atunci fiecare linie ar trebui să aibă o lungime egală cu zero. Iar dacă aceste puncte ar avea o lungime, oricât de infinitezimală, lungimea fiecărei linii ar trebui să fie infinită.

Astăzi putem considera aceste puncte infinite ca fiind conveniențe ipotetice esențiale pentru calcul. Dar în secolul al XVII-lea, Biserica a considerat drept dogmă credința lui Platon că ideile și formele reprezintă realitatea ultimă. Dumnezeu era infinit, iar punctele de pe o linie nu erau.

În 1632, chiar în momentul în care Galileo era condamnat și se lupta pentru viața sa, un comitet de iezuiți s-a întrunit și a decis că infinitezimalele sunt eretice și că predarea lor este interzisă.

Anularea culturii are un preț

Amir Alexander, un istoric israelian al științei, este autorul unei cărți intitulate “Infinitesimal: How a Dangerous Mathematical Theory Shaped the Modern World”, care include aceste detalii:

„Dar când iezuiții au triumfat în fața susținătorilor infinitului mic, această strălucită tradiție a murit rapid. Italia, unde a început totul, a devenit o zonă retrasă din punct de vedere matematic, o țară în care nu exista niciun viitor pentru cei care doreau să urmeze o carieră matematică”.

Timp de două sute de ani, predarea calculului a fost interzisă în Italia. Italia, capitală a strălucirii și a învățării, nu și-a mai revenit niciodată.

Cunoașterea are nevoie de libertate. Știința și descoperirile se duc acolo unde există libertate. Nu este întâmplător faptul că pionierii statisticii, inventată la începutul secolului XX (da, atât de târziu), au fost cu toții britanici. Dar încotro se îndreaptă astăzi știința și căutarea cunoașterii?

Palimpsestul lui Arhimede

Un palimpsest este un pergament în care scrisul este îndepărtat pentru a fi refolosit, dar o parte din el supraviețuiește sub el. Un astfel de document este lucrarea lui Arhimede, care a supraviețuit doar pentru că a fost împăturit, refăcut și reutilizat pentru un text liturgic. În Evul Mediu Întunecat, scrierile lui Arhimede au fost distruse, dar pergamentul era rar și așa că era răzuit și reutilizat în mod obișnuit. După ani de muncă folosind tehnologii moderne (știința occidentală), cum ar fi imagistica digitală cu lumină ultravioletă și infraroșie, lucrarea lui Arhimede dedesubt a putut fi citită. În mod uimitor, Arhimede a inventat integrarea folosind infinitezimale și era în pragul calculului. Arhimede a fost ucis în 212 î.Hr. de un soldat roman invadator. A fost nevoie de numai 1.900 de ani pentru ca omenirea să se situeze din nou acolo unde se afla Arhimede. Cât timp va trece până când omenirea va ajunge din nou acolo unde se afla acum câțiva ani, înainte de woke, COVID și Floyd?

Epilog

Știința, umanismul – în sensul clasic, nu ca fasciștii de astăzi care se cred umaniști – democrația, individualismul, au fost create în ultimii 360 de ani. Dar pendulul a oscilat. Aceasta este acum Epoca Regresului.

A durat mult timp și a fost un proces îndelungat și dureros pentru ca civilizația occidentală – civilizația occidentală masculină albă – să obțină tot ceea ce avem și considerăm de la sine înțeles, iar acum pierdem în fața unei hoarde invadatoare.

Astăzi, valorile iluministe, știința și cultura occidentală au dispărut sub lozincile “decolonizării”, “cunoașterii indigene”, “transfobiei” și “islamofobiei”. Cunoașterea obiectivă și conceptul de inteligență sunt acum “constructe albe” interzise.

Ne vom întoarce la “matematica autohtonă” care, în comparație cu calculul, este ceva asemănător cu 1, 2, prea multe pentru a le număra?

Tribuna.US