Activismul transgender insistă să rescrie legile

Timp de citire: 5 minute

Activiștii identității de gen ar submina până și justiția pentru a-și promova ideologia

Mi-am petrecut ultimii doi ani captivă într-un coșmar kafkanian. Totul a început în 2019, când mi-am pierdut slujba din cadrul unui grup internațional de reflecție pentru că am spus că genul contează: faptul că a fi bărbat care se identifică a fi femeie nu este același lucru cu a fi femeie, analizează Maya Forstater, cercetător internațional britanic pentru UnHerd.

Când am căutat reprezentare legală pentru a depune o plângere împotriva fostului meu angajator, două firme majore de avocatură au refuzat să-mi preia cazul, iar o alta a renunțat la cazul meu din cauza îngrijorării de „transfobie”. Când m-am plâns la Autoritatea de Reglementare, mi-au transmis că nu există nicio încălcare a standardelor profesionale în a verifica și respinge cazurile.

Între timp, am început să caut un alt loc de muncă în sectorul de dezvoltare internațională, dar mi s-a transmis că sunt prea controversată pentru a fi angajată. Apoi, o persoană pe care nu o întâlnisem niciodată, s-a plâns la Scout Association că m-am referit la ei cu pronumele „el”, mai degrabă decât cu pronumele non-binar „ei” într-un scurt schimb pe Twitter, raportându-mă ca „bigot” și „transfob”.

Scout a lansat o investigație completă, concluzionând că s-ar putea să nu fiu aptă să continuu ca lider voluntar al cercetașilor pentru că am răspuns la această plângere că, deși folosirea unui alt pronume a fost o eroare și că, în general, încerc să mă refer la oameni așa cum se simt ei confortabili, dacă aș întâlni pe cineva de sex masculin în dușurile femeilor în taberele de cercetași, nu i-aș respecta pronumele pe care-l vrea. Judecătorul din cazul meu de angajare a fost, de asemenea, de acord că acest lucru este un semn că părerile mele trebuie condamnate.

Am cerut Fawcett Society, o organizație care datează din perioada Suffragettes, dacă vrea să vorbească despre cazul meu. M-au refuzat. Stonewall și o serie de organizații LGBT au scris că este o „lovitură în dinți” atunci când Comisia pentru Egalitate și Drepturi ale Omului a intervenit pentru a susține dreptul meu la libertatea de credință. Amnesty International și TUC au comentat cazul meu doar pentru a sublinia și susține drepturile persoanelor transgender.

Cu toate acestea, experiența mea este departe de a fi unică. Am auzit de la sute de oameni care s-au confruntat cu hărțuire, victimizare și discriminare similare, deoarece au refuzat să se conformeze noii dogme a fluidității de gen. Într-adevăr, este ușor să uităm că viziunea noastră obișnuită de zi cu zi – deși este portretizată ca fiind controversată și periculoasă – se aliniază cu legea țării.

Faptul că există două sexe și că oamenii nu își pot schimba literalmente sexul sunt afirmații reale simple care, de asemenea, se aliniază legislației britanice. Sexul este recunoscut ca fiind un aspect biologic. Începând cu 2004, Legea Recunoașterii Genului le-a permis oamenilor să-și schimbe sexul legal din anumite motive, dar recunoaște, de asemenea, că acest lucru nu le schimbă sexul real – de exemplu în aspectele ce privesc maternitatea sau paternitatea, sportul, religia și moștenirea.

Un grup puternic de lobby condus de organizația caritabilă Stonewall, care obișnuia să militeze pentru drepturile lgbt, le-a transmis organizațiilor să meargă „peste și dincolo” de lege. Drept urmare, acum trăim într-o societate în care articularea legii este considerată o infracțiune pentru care oamenii și organizațiile puternice vor încerca să vă distrugă viața, în timp ce ceilalți privesc în altă parte.

Astfel că mi-am dat în judecată fostul angajator pentru discriminare și victimizare. Victimizarea are un sens juridic specific: a fi tratat rău pentru că ai luat măsuri pentru a-ți proteja drepturile în temeiul Legii Egalității. „Actul meu protejat” a fost să subliniez ceea ce spune legea despre sexe – că bărbații sunt bărbați și femeile sunt femei.

Echipa mea juridică a susținut că, pe lângă faptul că aceasta este legea în vigoare, am fost protejată, de asemenea, împotriva discriminării bazate pe credință. Persoanele care au o convingere diferită – că doar identitatea de gen contează, că „femeile trans sunt femei, bărbații trans sunt bărbați și persoanele non-binare sunt valide” – sunt, de asemenea, protejate. Acesta este felul în care trebuie să arate o societate deschisă, pluralistă.

Dar  Center for Global Development, fostul meu angajator, a susținut că doar un singur sistem de credințe – unul care respinge definiția legală a sexului din Marea Britanie – ar trebui tolerat și cei care împărtășesc credința mea (și sunt de acord cu legea actuală) sunt bigoți care nu ar trebui să aibă niciun fel de protecție împotriva hărțuirii de către colegi pentru opiniile lor și pentru existența lor.

În mod șocant, tribunalul pentru ocuparea forței de muncă a fost de acord cu acest argument, considerând credința mea „nedemnă de respect într-o societate democratică” și astfel exclusă de protecția care se acordă altor credințe (sau lipse de credințe), cum ar fi doctrina Trinității, veganismul etic, stoicismul și naționalismul scoțian.

Luna trecută, Tribunalul de Apel pentru ocuparea forței de muncă a anulat decizia tribunalului inferior. Judecătorul șef, domnul Choudhury, a remarcat că „acolo unde o credință sau un principiu major al acesteia pare a fi în conformitate cu legea țării, este cu atât mai discordant să fie declarat a nu merita respect într-o societate democratică”.

Ideea că legea este învechită și poate fi ignorată este pe scară largă încorporată în politicile de diversitate ale organizațiilor care confundă și combină sexul și „identitatea de gen”. Grupurile de lobby pentru identitatea de gen instruiesc chiar și mass-media și justiția. Manualele de profil pentru judecători instruiesc acum că „bărbat” și „femeie” sunt genuri, nu sexe, și că există „persoane care nu se identifică deloc cu vreunul dintre sexe și că sunt fluide”. Viziunea gender, se spune, „se schimbă rapid, precum și terminologia din domeniu”.

Faptul că departamentele guvernamentale, organismele publice, autoritățile de reglementare profesionale și sistemul judiciar nu respectă legea în favoarea schimbării rapide a terminologiei controlate de un grup de lobby ar trebui să fie alarmant pentru toți. Subminează democrația, justiția, libertatea de exprimare și integritatea organizațiilor. Mai important, prin inducerea în confuzie a adulților și a copiilor cu privire la sex, subminează salvgardarea.

Un astfel de comportament nu este demn de respectat în instituțiile noastre democratice. Am experimentat deja pe propria piele ce se poate întâmpla atunci când permitem interpretarea greșită a legii. Și dacă nu realizăm cum este distorsionată, cu siguranță eu nu voi fi ultima persoană hărțuită.

Traducere și adaptare
Tribuna.US