Președintele Biden s-a angajat să se opună puternic regimurilor totalitare cu ambiții de a remodela ordinea mondială. Dar o serie de comentarii auto-c
Președintele Biden s-a angajat să se opună puternic regimurilor totalitare cu ambiții de a remodela ordinea mondială. Dar o serie de comentarii auto-critice ale ambasadorului la ONU, Linda Thomas-Greenfield, și ale secretarului de stat Antony Blinken privind rasismul în America nu-i favorizează decât pe rivalii precum Beijing și Moscova, analizează Jimmy Quinn într-un articol National Review.
Recent, Thomas-Greenfield a discutat subiectul în timp ce prezenta campania SUA de a se alătura din nou Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, la un forum al candidaților pentru alegerile din octombrie.
„Rasismul sistemic, vizarea regulată a comunității LGBTQIA+ și discriminarea persistentă împotriva minorităților religioase, a persoanelor cu dizabilități, a indigenilor și a femeilor și fetelor, continuă în fiecare țară din întreaga lume“, a spus ea. „Inclusiv a mea.“
„Statele Unite s-au angajat să-și îndeplinească obligațiile privind drepturile omului și să pună capăt discriminării în toate formele sale. Nu ne declarăm o națiune perfectă. Dar obiectivul nostru este să devenim mai buni, mai drepți, cu fiecare zi ce trece“, a adăugat ea.
Această concentrare pe rasismul sistemic se potrivește cu inițiativele politice interne ale administrației Biden pe tematica rasei. După discursul lui Thomas-Greenfield, un alt ambasador, Erica Barks-Ruggles, a dezvoltat subiectul pe marginea comentariilor sale. „Această administrație și-a luat angajamentul de a ne examina în profunzime propriile probleme de rasism pe care le avem aici, în Statele Unite“, a spus ea, citând munca Departamentului de Justiție de urmărire penală a polițiștilor „care au manifestat un tipar de abuz“ și un ordin executiv de analizare a rasismului sistemic din Statele Unite. În prezent, agenda internă se transferă într-un mod dăunător și în politica externă.
Problema cu utilizarea acestui mesaj ca punct central al candidaturii SUA la Consiliul pentru Drepturile Omului este simplă: administrația Biden furnizează muniție rivalilor totalitari care folosesc mecanismele ONU pentru drepturile omului pe post de armă. Aceste țări, printre care China și Rusia, și-au folosit accesul la ONU, inclusiv prin calitatea de membru al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, pentru a devia criticile occidentale de la atrocitățile pe care guvernele lor le comit în prezent.
Abordarea adoptată de administrația Biden pe această temă este să recunoască defectele SUA și mai deschis. În iulie, Blinken a adresat o invitație deschisă tuturor raportorilor speciali pentru drepturile omului ai ONU să viziteze și să investigheze rasismul și discriminarea din Statele Unite. El a explicat acest demers și abordarea mai amplă a Departamentului de Stat de a discuta despre defectele Americii în străinătate, într-o emisiune despre care a relatat Politico. „Asta înseamnă că ne recunoaștem imperfecțiunile. Nu le ascundem sub preș. Le confruntăm în mod deschis și transparent“, a scris el.
Dar există o diferență între a face acest lucru în discuțiile private cu aliații SUA și a critica istoria Americii în forurile internaționale și în alte medii. În timpul unui summit aprins SUA-China din martie, Yang Jiechi, directorul de relații externe al Partidului Comunist Chinez, a criticat aspru trecutul SUA în materie de rasism: „Problemele cu care se confruntă Statele Unite în domeniul drepturilor omului sunt adânc înrădăcinate“, a spus el, acuzând că SUA „dă vina pe alții din această lume“. Blinken a răspuns, recunoscând greșelile SUA și precizând că se fac eforturi pentru a îmbunătăți situația. „De-a lungul istoriei noastre am confruntat aceste probleme în mod deschis, public, transparent, fără a încerca să le ignorăm, fără a pretinde că nu există, fără să încercăm să le măturăm sub covor.“
La rândul ei, Thomas-Greenfield a făcut alte comentarii prin care a criticat aspru istoricul Americii în materie de rasism, inclusiv în aprilie, într-un discurs la summit-ul anual al National Action Network, când a susținut că „păcatul original al sclaviei a introdus supremația albă în documentele și principiile noastre fondatoare“. Deși a adăugat că rasismul este o problemă universală și a menționat atrocitățile pe care guvernele din Myanmar și China le comit împotriva populației Rohingya și, respectiv, a uigurilor, denunțările sale radicale privind principiile fondatoare ale Americii, precum comentariile ei recente, continuă să diminueze abilitatea ei de a fi un bun avocat al propriei țări.
A discuta negativ despre modul în care America tratează problemele de rasism în fața unei audiențe internaționale, în timpul unei campanii la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, reprezintă o problemă similară cu cea a felului în care Blinken a reacționat la criticile lui Yang în Anchorage. Consiliul a fost extrem de criticat încă de la înființarea sa în 2006, când a înlocuit Comisia pentru Drepturile Omului, afectată de scandaluri. La fel ca în cazul organizației sale predecesoare, nimic din regulile noului Consiliu pentru Drepturile Omului nu împiedică pe cei care încalcă constant drepturile omului să ceară și să obțină calitatea de membru. În prezent, printre numeroșii săi membri îndoielnici se numără Rusia și China, iar țări precum Siria, Coreea de Nord și Belarus participă activ la ședințele consiliului.
Disponibilitatea ONU de a le face pe plac celor care încalcă drepturile omului este unul dintre motivele pentru care administrația Trump s-a retras brusc din organizație în 2018 (celălalt motiv a fost părtinirea anti-Israel a Consiliului), când SUA încă era membră. Și de aceea campania administrației Biden pentru a-și relua locul acolo este incompatibilă cu orice demers serios de promovare a drepturilor omului. Fostul ambasador la ONU, Nikki Haley, a condus o inițiativă de reformă a consiliului începând din 2017, dar după ce alți membri au respins chiar și cele mai modeste propuneri de reformă, ea a orchestrat ieșirea SUA din organizație. Deloc surprinzător, ea afirmă că abordarea administrației Biden este o greșeală.
„Consiliul ONU pentru Drepturile Omului este un refugiu sigur pentru cei care încalcă cel mai mult drepturile omului în lume, permițând dictatorilor brutali și regimurilor corupte să-și acopere abuzurile. Faptul că administrația Biden l-ar folosi drept platformă pentru a critica America, cea mai liberă, cea mai corectă țară din lume, este o mare ocară“, a declarat Haley pentru National Review.
La urma urmei, adversarii Washingtonului nu au găsit nicio chestiune mai avantajoasă pentru narațiunile lor de propagandă decât rasismul din Statele Unite. În iulie anul trecut, după ce uciderea lui George Floyd a declanșat o răfuială globală cu rasismul, Consiliul pentru Drepturile Omului a convocat o sesiune de urgență pentru a analiza o decizie prin care s-ar fi înființat o comisie specială a ONU pentru a investiga uciderea pe motiv rasist a persoanelor de origine africană din Statele Unite – o măsură extraordinară, care a fost luată și ca reacție la războiul civil din Siria și la gulagurile Coreei de Nord. În cele din urmă, aliații SUA au reușit să îndepărteze porțiunile care arătau cu degetul Statele Unite. Dar nu înainte ca adversarii SUA, inclusiv Coreea de Nord, Venezuela și Siria, printre alții, să profite cu bucurie de ocazie pentru a condamna comportamentul SUA, în fața camerelor de filmat.
Citește și Scandalos: ONU alege Iranul și China în Comisia pentru drepturile femeilor
Mai recent, în timpul unei revizuiri periodice a drepturilor omului din Statele Unite, în noiembrie anul trecut, mai multe țări au recomandat ca SUA să abordeze rasismul sistemic. Iranul și Belarusul au sugerat ca Washingtonul să ia atitudine pentru a pune capăt rasismului sistemic, în timp ce China a îndemnat oficialii americani să „soluționeze brutalitatea larg răspândită a poliției și să combată discriminarea împotriva afro-americanilor și asiaticilor“.
Desigur, acestea au fost doar câteva dintre sutele de recomandări făcute de țări, inclusiv de aliații SUA, cu privire la o gamă largă de subiecte privind drepturile omului, dar demonstrează modul în care regimurile totalitare folosesc Consiliul și mecanismele acestuia în avantajul lor. Asta îi include și pe raportorii speciali cărora Blinken le-a adresat invitația de a cerceta țara; cel puțin unul dintre acești experți, Alena Douhan din Belarus, este un apologet înverșunat al guvernelor totalitare care face în mod regulat declarații pentru presa lor de stat. Mesajul administrației Biden cu privire la modul în care problemele de rasism ale Americii se încadrează în agenda sa pentru drepturile omului nu face decât să îmbie la reacții cinice din partea regimurilor care încalcă drepturile omului.
Nu spunem că SUA nu ar trebui să fie deschisă niciunei critici. Poziția administrației Trump față de revizuirea din noiembrie 2020 este un exemplu interesant în această privință: Deși administrația a retras Statele Unite din Consiliul pentru Drepturile Omului cu doi ani înainte, oficialii nu erau neapărat ostili procesului de revizuire. Andrew Bremberg, care a reprezentat SUA la instituțiile ONU la Geneva în timpul președintelui Donald Trump, chiar a declarat pentru Associated Press că examinarea și dezbaterea sunt importante și că „suntem dispuși să ne recunoaștem în mod deschis deficiențele“. Anumite discuții sincere privind nedreptățile comise pe parcursul istoriei de America, în câteva contexte anume în străinătate, pot chiar să dezarmeze comentariile nesincere ale regimurilor totalitare pe tema rasismului sistemic.
În schimb, administrația Biden a făcut din transparența în ceea ce privește rasismul american unul dintre cele mai importante, dacă nu chiar cel mai important aspect al campaniei sale la Consiliul pentru Drepturile Omului. În ciuda angajamentelor lui Blinken de a continua să se străduiască să implementeze reforme la nivelul organizației, judecând după comentariile recente ale lui Thomas-Greenfield, nu pare că administrația se concentrează pe a încerca serios acest lucru.
Aceasta este o veste deosebit de bună pentru Partidul Comunist Chinez și pentru alții care încalcă drepturile omului și care folosesc remușcările progresiste legate de rasismul sistemic drept paravan pentru eforturile lor de a remodela în mod fundamental instituțiile internaționale spre propriul avantaj.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS